Năframa

۞

Întru pogorârea dintru cruce şi îngroparea Domnului nostru Iisus Hristos, de către sfântul Iosif cel din Arimateea, aflând mai-marii iudeilor, că el a îndrăznit, să facă aceasta, îndată trimiţând, l-au prins şi l-au dus în temniţă; iar când se lumină de ziuă – Duminică – în sfat fiind arhiereii şi iudeii, au trimes ca să-l scoată din temniţă şi să-l omoare, dar mergând ostaşii n-au găsit pe Iosif.

şi se minunau arhiereii, auzind aceasta, cum uşile fiind încuiete şi încuetorile şi peceţiile întregi, s-a făcut nevăzut Iosif!

dar când se mirau ei de aceasta, iată un ostaş din cei ce păzeau mormântul, viind înainte lor a zis din mijlocul adunării, Aveţi cunoştinţă că a înviat Iisus?

şi-au întrebat iudeii, Întru care putinţă?

Iară ostaşul a spus, Cutremur mare s-a făcut întâiu; urmând aceasta înger purtător de lumină din cer s-a pogorât şi a prăvălit piatra mormântului şi a şezut deasupra pe aceasta; de a cărui putere s-a clătinat pământul şi de frica lui ne-am făcut toţi ostaşii ca nişte morţi, fără-de-putere nici să fugim, nici să grăim. Apoi, am auzit pre înger zicând către femeile care veniseră acolo ca să vadă mormântul, Nu vă temeţi voi! Ştim că pe Iisus căutaţi; nu este aici, ci s-a ridicat precum s-a zis mai înainte; plecaţi-vă şi vedeţi mormântul unde a zăcut trupul domnului Iisus.

Mergeţi

dar şi spuneţi ucenicilor lui şi lui Petru [Şimon], că a înviat din morţi şi să meargă în Galileea unde îl vor găsi pe dânsul. Iată v-am spus vouă aceasta mai înainte.

Atunci au întrebat iudeii pe ostaşi, Ce femei au fost cari au venit la mormânt şi pentru ce nu le-aţi prins pe ele?

Iară ostaşul a răspuns, Numai de vederea şi de frica îngerului n-am îndrăznit să grăim nici să ne mişcăm.

La aceasta venind şi ceilalţi ostaşi cari erau cu el, au spus tot aşa.

şi le-au spus iudeii, Viu este Dumnezeul lui Israil, că nimic din cele ce spuneţi voi, nu credem.

Au răspuns ostaşii, Atâtea minuni, a făcut Iisus şi n-aţi crezut şi ne veţi crede acum pe noi? Adevărat ziceţi că viu este Dumnezeul lui Israil şi într-adevăr viu este, pe carele [fiul] voi l-aţi răstignit. Am auzit încă pentru Iosif că l-aţi avut închis în temniţă şi deschizând voi uşile, nu l-aţi găsit pe dânsul. Deci, dară, daţi voi pe Iosif, şi aşa vom da şi noi pe Iisus.

Răspuns-au iudeii, Pre Iosif, cel ce a fugit, îl veţi afla în Arimateea, oraşul lui.

Zic şi ostaşii, Atunci mergeţi şi voi în Galileea şi veţi afla pe Iisus, întocmai precum îngerul a spus femeilor.

Atunci iudeii, înfricoşându-se au zis ostaşilor, Vedeţi, nimănui să nu spuneţi cuvântul acesta pentrru că toţi vor crede în Iisus.

Şi dându-le arginţi mulţi, i-au învăţat să grăiască norodului că dormind ei, au venit ucenicii lui şi l-au furat pre el. Iar ostaşii au zis, Ne temem că nu oare să se audă la Pilat că noi am luat arginţi şi ne va omorâ pe noi.

şi iudeii le-au răspuns, Luaţi aceştia, şi vă încredinţăm pe voi, că, vom da lui Pilat răspuns în locul vostru, numai să ziceţi voi că aţi fost adormiţi.

Şi aşa, luând ostaşii arginţii, au spus precum erau învăţaţi, pentru care şi până astăzi un astfel de cuvânt mincinos îl cred iudeii. La aceasta au venit din Galileea trei oameni, dintre care unul era preot cu numele Finees, al doilea levit cu numele Ageu, şi al treilea ostaş, cu numele Ados. Aceştia venind la arhierei, le-au spus lor şi norodului, Acela pe care voi l-aţi răstignit, l-am văzut în Galileea cu cei unsprezece ucenici în muntele Măslinilor, învăţându-i pe dânşii şi zicând,

Mergeţi

în toată lumea

propovăduiţi Evanghelia,

cei ce vor crede şi se vor boteza, se vor mântui.

Acestea zicând, se suia la cer şi l-am văzut noi şi alţii mulţi, peste cinci sute.

Auzind acestea arhiereii şi iudeii, au zis către acei trei bărbaţi, Daţi slavă Dumnezeului lui Israil şi intraţi la penitenţă pentru cele ce spuneţi, că nu sunt adevărate.

Cărora le-au răspuns acei trei zicând,

VIU

este Domnul Dumnezeul lui Israil că nu minţim, dar vă spunem vouă adevărul!

Atunci i-au jurat pre ei arhiereii şi dându-le arginţi i-au trimis pre dânşii într-alt loc, pentru ca să nu propovăduiască Învierea Domnului în Ierusalim.

Astfel de cuvinte auzindu-se întru tot norodul s-a făcut mare zarvă, pentru că ziceau mulţi că, Iisus a înviat din morţi, pentru ce l-aţi răstignit?

Iară Ana şi Caiafa, le-au zis, Nu credeţi iudeilor ce spun ostaşii, nici că l-a văzut pre dânsul cine-va, de vreme ce le-au dat arginţi ucenicii lui Iisus ca să zică – iată-se a înviat din morţi.

Grăit-a Nicodim, Fiii Ierusalimitenilor!

Proorocul Ilie s-a suit la înălţimea cerului întru Car de Foc, şi nimic de necrezut este dacă Dumnezeu a înviat pe Iisus, fiindcă mai înainte însemnare a lui a fost proorocul Ilie, ca atunci când veţi AUZI că Iisus a înviat să nu vă îndoiţi ci să credeţi; deci eu vă sfătuiesc, să trimitem ostaşi în Galileea, unde mărturisesc oamenii că l-au văzut pe el, şi aflându-l să ne ducem şi noi la dânsul, să cerem iertăciune pentru relele ce le-am făcut.

Aceasta zicând Nicodim, le-a plăcut la toţi Cuvântul.

Şi alegând ostaşi credincioşi, i-au trimis în Galileea, unde pe Iisus nu l-au aflat însă au găsit pe Iosif în Arimateea. Apoi întorcându-se ostaşii, înştiinţându-se arhiereii că Iisus nu s-a aflat, au adunat pe norod şi au zis cătră dânsul, Ce să facem ca să vie Iosif la noi, şi să aflăm dela el mai bine, fiind om adevărat cum îl cunoaştem toţi?

sfătuindu-se, au găsit de cale să-i trimită o scrisoare într-acest chip:

Părinte Iosife,

pace ţie şi la toată casa ta şi la toţi prietenii tăi. Noi am cunoscut că am greşit lui Dumnezeu şi ţie robul său. Pentru aceasta te rugăm pe tine, vino la noi fiii tăi că, mult ne-am mirat de eşirea ta din temniţă şi, într-adevăr mărturisim, că rele cugetam să-ţi facem pentru aceasta. Dar Dumnezeu te-a izbăvit din mâinile noastre; deci te rugăm vino către noi că tu eşti cinstea norodului.

Această scrisoare, au trimis-o iudeii în Arimateea, cu şapte ostaşi, prieteni ai lui Iosif, cari mergând şi găsindu-l pe el, cu cinste precum li se poruncise, i-au dat scrisoarea, şi cetind-o Iosif a dat slavă lui Dumnezeu şi sărutând pe ostaşi, le-a pus masă de-au mâncat şi băut împreună cu ei. Iar a doua zi au mers cu dânşii la Ierusalim. Şi a eşit norodul, întru întâmpinarea lui, închinându-se şi primindu-l pe la casele lor, iară mai vârtos cu Nicodim, erau în casa sa. Deci în ceal-altă zi, poftindu-l Ana şi Caiafa, au mers cu dânsul în biserică şi-au zis: Dă slavă Dumnezeului lui Israil şi spune-ne nouă adevărul! Ştim că pre Iisus tu l-ai înmormântat şi pentru aceasta te-am prins şi te-am pus în temniţă, într-atât căutându-te, să te scoatem spre ucidere, nu te-am găsit, şi ne-am minunat şi ne-am spăimântat prea mult de aceasta; însă ne rugam lui Dumnezeu, ca să te găsim şi să te întrebăm, cum s-au întâmplat toate acestea?

Ne rugăm ţie să ne spui tot adevărul.

Iar Iosif a zis către dânşii, În seara Vinerii când m-aţi închis în temniţă, am căzut la rugăciune toată noaptea şi toată ziua Sâmbetei, iar pe la miezul nopţii văd casa temniţii înălţându-se de cele patru unghiuri şi pe Iisus intrând, ca un fulger şi de frică am căzut la pământ, iar el, apucându-mă de mână m-a ridicat zicând –

Nu te teme Iosife.

La ceasta cuprinzându-mă m-a sărutat şi a zis, Întoarce-te şi mă vezi cine sunt.

Deci întorcându-mă şi văzându-l am zis către dânsul, Doamne nu ştiu cine eşti.

Apoi îmi zice acela, Eu sunt Iisus pe care alaltăieri m-ai înmormântat.

Şi eu i-am zis iarăşi, Arată-mi mormântul şi atunci voi crede.

Deci luându-mă de mână, m-a dus la mormânt, fiind deschis. Şi văzând eu giulgiurile şi măhrama, cunoscând, am zis, Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului.

Şi m-am închinat lui.

Apoi luându-mă iară-şi de mână urmându-i şi îngeri mulţi, m-a dus în Arimateea, la casa mea şi mi-a zis, Stăruieşte aici întru 40 de zile, fiindcă eu mă duc la ucenicii mei, să-i încredinţez pe dânşii, să propovăduiască învierea Mea.