Litera ء

*

Litera Hamzah

ء

Ithmid

[antimoniu]

definiție: „stibiu; metaloid de culoare albă-cenușie, casant, care intră în componența a diverse aliaje; se folosește în stare liberă și în combinații, în industria metalurgică, chimică și farmaceutică.”

Ithmid este piatra-kohl de culoare neagră; cel mai bun ithmid se găsește în Isfahan dar și în regiunile vestice ale Persiei; un ithmid eficient este acela care se fragmentează rapid și conține particule strălucitoare. Partea sa interioară este lucioasă și nu conține impurități. Kohl are tendința de a rămâne rece și uscat; este benefic pentru ochi prin acțiunea sa revigorantă și prin fortificarea nervului optic. Ithmid dizolvă excrescențele de carne din jurul ulcerelor și le curăță. Atunci când ithmid este amestecat cu miere pură, de consistență apoasă (nu groasă), ameliorează durerile de cap. Atunci când este măcinat și amestecat cu grăsime moale poate fi utilizat ca bandaj pentru iritații și bătături vindecând arsurile pielii. Ithmid este un kohl bun pentru ochi, cu precădere în cazul bătrânilor a căror vedere a slăbit; în acest caz antimoniul se cuvine a fi amestecat cu mosc.

Utruy

[lămâie]

definiție: „fruct al lămâiului (Citrus limon, un arbust din familia Rutaceae, nativ din Asia, de la 5 la 10 m înălțime, considerat veșnic verde) de formă sferic alungită, învelit într-o coajă galbenă aromată, cu miezul zemos și acru, bogat în vitamine și acid citric, folosit la prepararea unor mâncăruri, băuturi sau a unor medicamente.”

În Sahih se relatează că Profetul ﷺ a spus:

Credinciosul care citește din Coran poate fi asemănat cu utruji; gustul său este minunat, iar parfumul său este plăcut.

Utruji aduce multe beneficii; există patru componente ale lămâii: coaja, inima (pulpa fructului), stratul dintre coajă și pulpă și semințele, fiecare cu propria tendință naturală: cojile, spre exemplu, sunt fierbinți și uscate în timp ce pulpa este umedă, stratul care separă coaja de pulpă este rece și uscat pe când semințele sunt uscate însă fierbinți. Atunci când coaja de lămâie este așezată printre haine, previne apariția mucegaiului iar aroma sa împrospătează aerul fetid și poluat; similar, îmbunătățește gustul mâncărurilor și împrăștie mirosurile urâte. Amestecul cojilor de lămâie în mâncăruri stimulează procesul digestiv.

Autorul lucrării Qanun afirmă: „Stratul alb din interiorul cojii de lămâie este benefic în cazul mușcăturilor de șarpe, iar coaja este folosită ca bandaj pentru rănile produse astfel; cenușa rezultată în urma arderii cojilor este un unguent eficient pentru cei care suferă de lepră.”

Pulpa lămâii atenuează fierbințeala stomacului și este folositoare celor care suferă de bilă întrucât subjugă vaporii fierbinți; al-Ghafiqi afirmă: „Consumarea pulpei (de lămâie) ușurează suferințele provocate de hemoroizi.”

Esența extrasă din învelișul dintre coajă și pulpă constipă, liniștește bila și pulsațiile fierbinți din organism și controlează vărsăturile provocate de funcționarea defectuoasă a bilei; atunci când este administrată sub formă de băutură sau amestecată cu kohl atenuează neplăcerile provocate de icter; acest extract stimulează pofta de mâncare și temperează diareea cauzată de bilă; același extract diminuează râvna trupească și tratează, ca unguent, petele apărute pe piele; asemănător, vindecă herpesul și curăță cerneala. Elixirul menționat răcorește organismul, domolește fierbințeala ficatului, întărește stomacul, elimină excesul de bilă și potolește setea.

Semințele lămâii au, în alimente, un efect de uscare și descompunere. Ibn Masawaih afirmă despre lămâie: „Atunci când învelișul semințelor este înlăturat și preparat (gătit) iar apoi administrat sub formă de băutură amestecat cu apă caldă, apără împotriva otrăvurilor mortale dacă se beau în jur de două măsuri ambele într-o cantitate de aproximativ douăzeci și cinci de grame. Atunci când semințele sunt măcinate și aplicate pe înțepături de insecte, vindecă; acestea au proprietatea de a constipa și răspândesc arome plăcute. Multe asemenea beneficii se găsesc și în pulpa lămâii. Semințele de lămâie vindecă înțepătura scorpionului când sunt administrate în două măsuri cu apă caldă; acestea pot fi măcinate și aplicate pe rană fiind, în general, eficiente în cazul înțepăturilor veninoase sau ingerării oricărui tip de otravă.”

Citește și:

Ruqyah

Lecturează și:

Otrăvuri

Se istorisește că un conducător persan și-a azvârlit doctorii în temință înfuriat de purtarea lor dar le-a îngăduit să aleagă un singur aliment pe care să îl consume în timpul încarcerării iar ei au ales lămâia; aceștia au fost întrebați: „Pe ce considerente ați făcut această alegere?” iar ei au răspuns: „Acest fruct se transformă în parfum, aspectul este plăcut, coaja miroase frumos, pulpa este fruct, stratul dintre coajă și pulpă este aliment iar semințele sunt antidot.”

Aruz

[orez]

definiție: „plantă alimentară (Oryza sativa) din familia gramineelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze liniare alungite și cu spice mici, cultivată în terenuri umede pentru fructele sale cu semințe foarte hrănitoare, bogate în amidon”.

Se cuvine a fi explicat că există unele narațiuni profetice false despre orez; o astfel de relatare afirmă: „Dacă (orezul) ar fi fost om, ar fi fost răbdător”; iar într-un alt hadis: „Tot ceea ce rodește din pământ are atât o boală cât și un leac cu excepția orezului care este vindecare și nu are nici o boală”.

Orezul este considerat, după grâu, cea mai nutritivă dintre cereale; acesta este un ingredient benefic deoarece îngustează cavitatea intestinală, îmbracă stomacul cu un strat protector și îl fortifică. În India, de pildă, proprietățile curative ale orezului sunt augmentate de gătirea în lapte de vacă. Orezul este hrănitor și îmbogățește corpul cu substanțe nutritive.

Erz

[pin]

definiție: „conifer (Pinus sylvestris) din familia pinaceelor, cu ramuri întinse orizontal, cu scoarța roșie-cărămizie, cu frunzele sub formă de ace lungi de 4-7 cm, de culoare verde-albăstruie sau cenușie, dispuse câte două, și cu inflorescența sub formă de conuri de culoare brună-cenușie.”

Trimisul lui Allah ﷺ a menționat pinul spunând:

Dreptcredinciosul se aseamănă cu acea plantă de culoare verde pe care vântul o îndoaie, lăsând-o dreaptă câteodată și îndoind-o altădată. Ipocritul se aseamănă cu erz, va rămâne cu rădăcinile adânc înfipte în pământ, până când, deodată, se va usca în întregime.

Semințele de pin sunt fierbinți și umede fiind un ingredient relaxant care tinde spre maturare; atunci când semințele îmbibate în apă sunt aplicate ca pansament, vindecă înțepăturile cu venin; semințele sunt dificil de digerat însă hrănitoare și nu constipă dacă li se adaugă semințe amare de rodie; erz temperează tusea și absoarbe umiditatea sau vaporii care se acumulează în plămâni.

Izkh’er

[iarbă de lămâie]

definiție: „citronelă; ierburile de lămâie (Cymbopogon) cresc până la aproximativ 2 m fiind cultivate ca plante culinare și medicinale datorită parfumului asemănător cu cel al lămâilor.”

În Sahih se menționează Profetul ﷺ a spus, aflându-se în Mecca, despre plantele orașului:

Să nu tăiați plantele!

Abbas i-a zis: „În afară de izkh’er, o, tu, Trimis al lui Allah, pentru că servitorii locuitorilor din Mecca au nevoie de acesta și îl folosesc în casele lor.”

Profetul i-a răspuns: În afară de izkh’er.

Această plantă este fierbinte în a doua etapă și uscată în prima fază a maturării; este o substanță ușoară care deschide cheagurile și orificiile venelor; are capacitatea de a mări fluxul urinar și cel menstrual, dizolvă pietrele și tumorile din stomac, ficat și rinichi; poate fi administrată ca băutură sau aplicată sub formă de cataplasmă. Tulpinile acestei plante vor întări atât coroana dentară cât și pereții stomacului; de asemenea, domolesc greața și întăresc stomacul.