السماوات والأرض

*

Credinţa în Lumea de Apoi şi în Nevăzut este fudamentală;

Credinţa nu înseamnă doar simple cuvinte;

trebuie să fim conştienţi de realitatea predestinării omului,

și de Judecată;

când înţelegem, nu mai avem în faţa ochilor treptele;

făţărniciile şi natura trecătoare a prezentului încetează să ne mai subjuge,

întrucât percepem Ziua de Apoi precum Ziua de Azi.

Îngerii Săi, Trimişii Săi, Mesajul Său sunt astfel aproape,

în trăirile noastre.

Allah Preamăritul spune:

2:177

Cuvioşia nu stă în a vă întoarce feţele spre Răsărit sau spre Apus, ci cuvioşia este a crede în Allah şi în Ziua de Apoi, în îngeri, în Carte şi în profeţi, a da din avere, în pofida iubirii pentru aceasta, rudelor, orfanilor, sărmanilor, călătorului, cerşetorului şi pentru răscumpărarea robilor, a împlini Rugăciunea, a oferi Dania, a-şi ţine legământul dacă s-a legat, a fi răbdător la nenorocire, la rău şi în momentele de primejdie. Aceştia sunt cei drepţi, aceştia sunt cei evlavioşi.

*

Cu acordul lui Anas ibn Malik s-a relatat: „Trimisul lui Allah ﷺ l-a trmis pe Busaisa să cerceteze caravana lui Abu Sufyan; el s-a întors şi s-a întâlnit cu Profetul ﷺ în casa lui, unde, în afară de mine şi de el, nu se mai afla nimeni. Busaisa i-a povestit noutăţile referitoare la caravană. Auzind acestea Trimisul lui Allah ﷺ a ieşit în grabă şi le-a vorbit oamenilor astfel: Avem nevoie de oameni; oricine are cu el un animal gata de drum să vină să călărească alături de noi! Oamenii au început să-i ceară permisiunea de a-şi aduce animalele de călărie ce păşteau pe dealurile din apropierea Medinei. Dar el ﷺ a zis: Nu, să vină doar cei care au animalele deja pregătite. Trimisul lui Allah ﷺ şi companionii lui s-au îndreptat spre Badr şi au ajuns acolo stricând astfel planurile politieiştilor. Când au ajuns idolatrii, Trimisul lui Allah ﷺ a spus: Nimeni să nu facă vreo mişcare dacă eu mă aflu în fruntea lui.

(în acest moment) politeiştii au înaintat (spre noi);

iar Trimisul lui Allah ﷺ ne-a spus:

Ridicaţi-vă să intraţi în Paradis;

care este egal ca întindere cu cerurile şi pământul!

Umair bin al-Humam al-Ansari a întrebat: „Mesager al lui Allah, este Paradisul egal ca întindere cu cerurile şi pământul?”

El ﷺ a răspuns: Da.

Umair a exclamat: „Allah!”

Trimisul lui Allah ﷺ l-a întrebat: Ce te-a făcut să rosteşti aceste cuvinte?

El a răspuns: „o, tu, Trimis al lui Allah! nimic (anume)! numai dorinţa de a mă afla printre locuitorii săi (Paradisului)”.

El ﷺ i-a spus: Tu te afli cu siguranţă printre locuitorii Paradisului.

Atunci şi-a scos din traista lui curmale şi a început să le mănânce; apoi a spus: „Dacă aş trăi până aş mânca aceste curmale, atunci cu siguranţă viaţa ar fi lungă!” Naratorul spune: „a aruncat atunci toate curmalele pe care le avea”; altă relatare spune: „s-a întors la prietenii săi şi le-a spus: „Vă salut (de rămas bun)”; apoi şi-a rupt teaca sabiei, a aruncat-o, a înaintat cu sabia în mână spre duşman şi a luptat până a fost ucis.”

*

Suhaib a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis: Ferice de credincios, pentru că în fiecare treabă a lui se găseşte o faptă bună, şi doar în cazul unui credincios se face o astfel de excepţie, întrucât, dacă se bucură, el mulţumeşte (lui Allah) şi prin aceasta împlinește o faptă bună şi dacă intră la încercări şi suportă cu răbdare, împlinește o faptă bună.

Allah a revelat:

18:49

Şi cartea fiecăruia va fi adusă dinaintea [lui cu faptele sale]! Îi vei vedea pe păcătoşi înfricoşaţi de ceea ce se află în aceasta. Şi vor grăi ei: Vai nouă! Ce-i cu această carte care nu a lăsat nimic nepomenit, nici cel mai mic, nici cel mai mare păcat? Şi ei vor afla dinaintea lor tot ceea ce au săvârşit şi nu-l va nedreptăţi Domnul tău pe nici unul.

Păcătosul care nu crede în Ziua Judecăţii şi nu deţine conştiinţă,

persistă în păcatele sale.

Allah a revelat:

75:5-6

Însă omul voieşte mai degrabă să păcătuiască înainte.

el întreabă: Când va fi Ziua Învierii?

Cei care nu cred raționează: nu există altă viaţă;

decât viaţa (aceasta) pământeană;

iar noi nu vom fi niciodată înviaţi în Ziua Învierii.

Necredinţa nu se datorează cunoașterii;

ci alterării spirituale şi egoismului.

De aceea, nici cugetarea, nici urechile, nici ochii,

nu mai judecă, nu mai aud, nu mai văd realitatea;

ei răstălmăcesc ceea ce văd sau ceea ce sunt învăţaţi

şi se afundă astfel mai adânc în păcat.

Allah a revelat:

6:29

Şi ei spun: Nu există [altă viaţă] decât viaţa noastră pământeană şi noi nu vom fi înviaţi.

64:7

Aceia care nu au crezut au pretins că ei nu vor mai fi înviaţi. Spune: Ba da! Pe Domnul meu! Veţi fi voi înviaţi şi apoi vi se va vesti vouă ceea ce aţi făcut! Şi acesta este un lucru uşor pentru Allah.

Nume ale Zilei de Apoi

În Nobilul Coran sunt folosite 15 nume diferite pentru Ziua de Apoi:

الساعة  Ceasul, se repetă de 48 de ori din care 40 se referă la Ziua de Apoi

يوم البعث Ziua Învierii, termentul se repetă de 2 ori

يوم الدين Ziua Judecăţii, se repetă de 13 ori

يوم الحسرة Ziua suspinului, este menţionată o singură dată

يوم التناد Ziua chemării, este menţionată o singură dată

يوم الفصل Ziua despărţitoare, se repetă de 6 ori

يوم مجموع Ziua adunării, se repetă de două ori

يوم الحساب Ziua socotirii, se repetă de 5 ori

يوم الوعيد Ziua ameninţării, este menţionată o singură dată

يوم الخلود Ziua veşniciei, este menţionată o singură dată

يوم الخروج Ziua ieşirii din morminte, este menţionată o singură dată

الواقعة Cea care trebuie să se întâmple, termenul se repetă de două ori

الحاقة Cea adevărată, se repetă de 3 ori

الطآمة الكبرى Ziua marii nenorociri, este menţionată o singură dată

الصاخة Ziua când va veni nenorocirea cea mare, este menţionată o singură dată

القارعة Ziua care loveşte, se repetă de 4 ori

*

Un număr de semne ce prevestesc Ziua de Apoi au fost dezvăluite de Profetul Muhammad ﷺ; el a ţinut în faţa companionilor o cuvântare prin care i-a înştiinţat de semnele Zilei Judecăţii.

Huzaifa a relatat: „Trimisul lui Allah ﷺ s-a aşezat într-o zi în faţa noastră şi nu a trecut cu vederea nici un lucru (pe care îl avea de spus) ce va avea loc până în Ziua de Apoi. Cei care trebuie să-şi amintească aceste lucruri le păstrează cu sfinţenie în minte şi cei care nu pot să şi le amintească le uită. Companionii mei şi le-au întipărit bine în minte.”

Într-o altă versiune este relatat: „Trimisul lui Allah ﷺ mi-a prevestit despre ceea ce se va întâmpla înainte de apropierea Ceasului. Şi nu a rămas nimic de întrebat, în afară de faptul că nu am întrebat ce anume îi va alunga pe mediniţi din Medina.”

Abu Zaid a relatat: „Trimisul lui Allah ﷺ ne-a condus în rugăciunea de dimineaţă şi apoi s-a urcat în amvon de unde a ţinut o cuvântare până când a intrat timpul pentru rugăciunea de prânz. Atunci a coborât, s-a rugat şi din nou s-a urcat în amvon de unde ne-a vorbit până a intrat timpul pentru rugăciunea de amiază. Şi iarăşi a coborât, s-a rugat şi s-a urcat în amvon, vorbindu-ne până când soarele a apus. Ne-a dezvăluit fiecare lucru (dintre semne), spunându-ne despre ceea ce e ascuns în trecut şi ceea ce se află în viitor, iar cel ce-şi aminteşte toate acestea cu cea mai mare claritate este cel mai învăţat dintre noi.”

Hudhaifa bin al-Yaman a relatat: „Pe Allah, dintre toţi oamenii, eu ştiu cel mai bine ce se va ivi din acest moment până în Ziua de Apoi. Şi ştiu, nu pentru că Trimisul lui Allah ﷺ mi-ar fi spus ceva ce n-ar fi spus nimănui, ci pentru că am fost prezent când a descris aceste semne şi a pomenit trei semne ce nu vor cruţa pe nimeni. Printre acestea se numără şi zgomotele şi furtunile din anotimpurile calde. Unele dintre ele vor fi năprasnice, iar altele vor fi blânde. Toţi (cei ce au fost prezenţi) în afară de mine (la cuvântare) s-au dus (în Lumea de Apoi).”

Majoritatea relatărilor profetice confirmă că Trimisul lui Allah ﷺ a tălmăcit coerent aceste semne şi a oferit indicii vădite referitoare la apariţia lor, așa cum unele s-au manifestat deja, în timp ce altele sunt aşteptate să iasă la iveală din oceanul Nevăzutului.

*

Conform adevărului revelat nimeni în afară de Allah nu are ştiinţa vremurilor când Ziua se va ivi iar omenirea îşi va cunoaşte Judecata. Nobilul Coran şi tradiţia profetică stau mărturie că numai Allah Unicul ştie cu exactitate momentul ivirii Ceasului iar această cunoaştere nu a fost revelată nici celor mai apropiaţi îngeri ai Săi, nici trimişilor, profeţilor sau oricărei alte făpturi.

Trimisul lui Allah ﷺ le-a răspuns celor care-l întrebau despre momentul ivirii Ceasului, spunându-le că această clipă se numără printre cele nevăzute, despre care numai Allah are ştiinţă, deşi venirea sa e sigură – momentul exact rămâne neclar. Dacă această cunoaştere ar fi fost disponibilă oamenilor, aceste ştiri apocaliptice ar fi avut un impact atât de puternic asupra popoarelor, încât ar fi răvăşit gândurile şi întreaga existenţă a fiecărui individ – rătăcind creaţia de Creator. Aşadar cunoaşterea precisă şi temeinică a venirii Apocalipsei ar fi fost o povară mult prea grea pentru oameni; totuși, îndatorirea omului este aceea de a rămâne pregătit pentru acest moment, ivirea „Ceasului” fiind marele mister al omenirii.

În Evanghelii, Iisus spune:

Marcu, xiii, 21-37:

Şi atunci dacă vă va zice cineva: Iată, aci este Hristos, sau iată acolo, să nu credeţi. Se vor scula hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor face semne şi minuni, ca să ducă în rătăcire, de se poate, pe cei aleşi. Dar voi luaţi seama. Iată dinainte v-am spus vouă toate. Ci în acele zile, după necazul acela, soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina ei. Şi stelele vor cădea din cer şi puterile care sunt în ceruri se vor clătina. Atunci vor vedea pe fiul omului venind pe nori, cu putere multă şi cu slavă. Şi atunci El va trimite pe îngeri şi va aduna pe aleşii Săi din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului. Învăţaţi de la smochin pilda: Când mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, cunoaşteţi că vara este aproape. Tot aşa şi voi, când veţi vedea împlinindu-se aceste lucruri, să ştiţi că El este aproape, lângă uşi. Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece. Iar despre ziua aceea şi despre ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din cer, nici fiul, ci numai Tatăl. Luaţi aminte, privegheaţi şi vă rugaţi, că nu ştiţi când va fi acea vreme. Este ca un om care a plecat în altă ţară şi, lăsându-şi casa, a dat puterea în mâna slugilor, dând fiecăruia lucrul lui, iar portarului i-a poruncit să vegheze. Vegheaţi, dar, că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşilor, sau dimineaţa. Ca nu cumva venind fără veste, să vă afle pe voi dormind. Iar ceea ce zic vouă, zic tuturor: Privegheaţi!

Allah Preaînaltul a revelat:

7:187

Ei te vor întreba despre Ceas: Când va veni el? Spune: Numai la Domnul meu este ştiinţa sa. Numai El îl va descoperi la timpul lui. Va fi el [Ceasul] greu pentru ceruri şi pentru pământ şi nu va veni asupra voastră decât pe neaşteptate. Te întreabă de parcă tu [Muhammad] ai fi interesat [să afli]; spune: Numai la Allah se află ştirea despre el. Dar cei mai mulţi oameni nu ştiu.

*

Moartea fiecărei persoane reprezintă începutul Zilei de Apoi.

Însă precum soarta fiecărui individ este unică asemenea îi va fi şi judecata.

33:63

Oamenii te întreabă despre Ceas; Spune: Numai la Allah este ştiinţa lui! Şi de unde să ştii? S-ar putea ca Ceasul să fie aproape.

Este limpede că viaţa lumească şi starea veşnică din noua lume spirituală în care va avea loc Judecata de Apoi sunt diferite. Limitele vieţii pământeşti sunt stabilite prin voia lui Allah, Stăpânul Înţelepciunii, Dreptăţii şi Bunătăţii Absolute. La finalul acestor margini ale existenţei omul va întâlni Judecata.

Multe dintre răutăţile şi păcatele omului îşi găsesc totuşi pedeapsa în această viaţă. Pentru fiecare suflet în parte, moartea este văzută ca o judecată mai mică. Moartea poate surveni oricând iar omul, dacă ar putea, s-ar pregăti necontenit pentru această clipă. Orice faptă nu îşi apucă sau nu îi este menită răsplata sau pedeapsa în această lume va merge mai departe la Judecata finală, când vechea ordine materială va dispărea iar o Lume Nouă spirituală îşi va deschide porţile pentru sufletele noastre. Timpul, aşa cum îl ştim, nu va mai exista. Durata unei zile pe lumea cealaltă va fi echivalentul a 50.000 de ani lumeşti.

Allah Preaînaltul a spus:

79:42-46

Te întreabă ei despre Ceas, când va fi termenul lui?

Ce poţi tu pomeni despre el?

La Domnul tău e venirea sa!

Tu eşti numai un prevenitor pentru cel care se teme.

Iar în Ziua când vor vedea, li se va părea lor că nu au petrecut [pe lume] decât o seară sau o dimineaţă.

Într-o relatare autentică este menţionat că Îngerul Gavriil l-a întrebat pe Muhammad ﷺ:

„Când va sosi Ceasul?”

Trimisul lui Allah ﷺ i-a răspuns:

Cel ce răspunde nu ştie mai mult decât cel ce întreabă.

În timpul călătoriei nocturne (isra’) şi a înălţării spre sferele cereşti (mi’raj), Trimisul lui Allah ﷺ s-a întâlnit cu Avraam, Iisus şi cu Moise (pacea fie asupra lor); i-a întrebat, pe fiecare în parte, când va sosi Ceasul, însă ei au mărturisit că nu li s-a înștiințat nimic.

Jabir ibn Abdullah a relatat: „Cu puţin timp înainte de moartea sa, l-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând: Mă întrebi despre Ceas? numai Allah ştie când va sosi acesta. Totuşi, depun mărturie că la sfârşitul a o sută de ani [după Ceas] – nimeni de pe acest pământ, dintre făpturi, nu va supravieţui.

*

Multe versete din Coran arată că Ziua Judecăţii este iminentă dar că orice măsurători sunt imposibile în afară de cunoașterea semnelor profeţite. Este limpede că fiecare secundă, minut şi oră trecute aduc omenirea mai aproape de întâlnirea ireversibilă cu Creatorul.

Cu toate acestea oamenii îşi nesocotesc destinul.

Domnul Lumilor a revelat:

21:1-2

Se apropie de oameni termenul socotirii cu ei, însă ei se îndepărtează cu nepăsare.

Nu le vine lor o îndurare nouă de la Domnul lor fără ca ei să n-o asculte şi să n-o ia în derâdere.

70:6-10

Ei o văd [Clipa] departe,

însă Noi o vedem aproape,

În Ziua aceea va fi cerul precum arama topită,

Iar munţii vor fi asemenea lânii scărmănate,

Şi nu-l va mai întreba prietenul pe prieten.

54:1-2

Ceasul a venit iar Luna s-a despicat,

Însă când văd ei un semn –

se îndepărtează şi zic: aceasta este o vrăjitorie vădită.

*

Profeția lui Muhammad

Allah Preamăritul a revelat:

79:34-35

Când va veni Calamitatea cea mare,

în Ziua aceea omul îşi va aminti pentru ce s-a trudit.

Judecata de Apoi este Ziua în care toate lucrurile vor fi împărţite după valorile lor adevărate, intrinsece şi eterne. Judecata nu va fi doar pentru faptele săvârşite, ci şi pentru motivele pe care omul le-a avut, de cele pentru care a trudit. În această viaţă pământeană, omul nu-şi mai aminteşte toate faptele, însă în noile condiţii nu doar îşi va aminti, ci va observa rezultatele complete ale acestora.

Sahd bin Sa’d a relatat: „L-am văzut pe Trimisul lui Allah ﷺ arătând cu degetul arătător şi cu cel mijlociu spunând: venirea mea şi Ceasul sunt precum aceste două degete (adică sunt apropiate) iar marele deznodământ va copleşi fiecare lucru.”

Anas a relatat că: „Mesagerul lui Allah ﷺ a spus: Trimiterea mea şi Ceasul sunt precum aceste două degete (distanţa dintre acestea nu este prea mare).”

Allah a revelat:

16:77

A lui Allah este Taina cerurilor şi a pământului. Porunca Ceasului va fi ca o clipită ori chiar mai puţin. Allah are asupra tuturor putere.

Toate lucrurile – nu doar cele pe care le vedem sau înţelegem, ci şi cele pe care nu le percepem şi despre care nu avem habar – sunt ştiute numai de Allah, întrucât numai El este Atotştiutor şi Atotputernic. Ispitele şi plăcerile trecătoare ale acestei lumi îl fac adesea pe om să uite că Ziua de Apoi se apropie. Mulţi dintre cei ce pretind că au credinţă în Lumea de Apoi îşi nesocotesc activităţile şi modul de viaţă și percep sfârșitul lumii cunoscute ca fiind un moment îndepărtat sau incert. În mod repetat, în Coran se menționează că Ziua Învierii nu este departe, ci aproape; prin urmare atitudinea înțeleaptă ar fi aceea ca omul să fie precaut şi să se abţină de la păcate şi nelegiuiri, deoarece Ziua Promisă va veni fără de veste.

Allah Preaînaltul a revelat:

9:38

O, voi ce credeţi! Ce-i cu voi? Când vi s-a spus: Mergeți pe calea lui Allah! v-aţi lipit de pământ. Vă mulţumeşte Viaţa de Acum mai mult decât Viaţa de Apoi? Ce este bucuria vremelnică din Viaţa de Acum pe lângă Viaţa de Apoi, dacă nu foarte puţin!

Trimisul lui Allah ﷺ a spus: Jur pe Allah, lumea aceasta, spre deosebire de lumea de apoi, este atât de nesemnificativă, încât dacă unul dintre voi şi-ar vârî un deget în ocean ar vedea numai ce a rămas pe acesta.

Aşadar misiunea Trimisului lui Allah ﷺ se numără printre semnele Zilei de Apoi, întrucât el este cel din urmă profet al acestei lumi şi nici un altul nu va mai fi trimis.

*

Moartea Profetului Muhammad ﷺ

Precum a menționat Profetul ﷺ, misiunea lui de a răspândi Mesajul este un semn al Zilei de Apoi şi, de asemenea, moartea lui se numără printre semnele ce prevestesc apropierea Judecății.

Auf bin Malik a relatat: „În timpul bătăliei de la Tabuk am mers să-l văd pe Profet ﷺ iar el şedea într-un cort de piele. Trimisul lui Allah ﷺ mi-a spus: Ţine minte şase semne ce indică apropierea Ceasului: moartea mea, cucerirea Ierusalimului, o molimă ce vă va copleşi (şi vă va ucide în număr foarte mare) precum molima ce ucide oile; un belşug fără limite, încât chiar dacă un om va primi o sută de dinari nu va mai fi mulţumit; o nenorocire ce nu va ocoli nici o casă de arabi; un armistiţiu între voi şi neamul al-Asfar (bizantinii), care vă vor trăda şi vă vor ataca sub simbolul a 80 de steaguri. Sub fiecare steg se vor afla 12.000 de soldaţi.”

Moartea Profetului ﷺ a însemnat o mare nenorocire atât pentru companioni cât şi pentru întreaga lume musulmană. Moartea lui survenită din cauze naturale a ridicat un mare semn de întrebare printre aceştia. Unii dintre ei au refuzat să creadă că Profetul ﷺ s-a stins din viaţă crezând că el nu poate muri.

Anas a relatat: „Când starea lui s-a agravat, Profetul ﷺ a devenit inconştient. Atunci Fatima a spus: o, cât de mult suferă tatăl meu! Anas i-a zis: „Până la sfârşitul acestei zile, tatăl tău nu va mai simţi nici o durere”. Când s-a stins, ea a spus: o, tată, care ai răspuns la chemarea Domnului! o, tată, a cărui locuinţă este Grădina Paradisului! o, tată, am aflat vestea (morţii tale) de la îngerul Gavriil!

La înmormântare Fatima a întrebat:

Anas! Te bucuri că arunci pământ peste Trimisul lui Allah?

*

Toţi companionii au deplâns moartea Profetului ﷺ în timp ce revelaţia a fost de-a pururea oprită. Anas a relatat că după moartea Trimisului lui Allah ﷺ, Abu Bakr i-a spus lui Umar: „Să mergem s-o vizităm pe Umm Aiman, aşa cum obişnuia Profetul (ﷺ)”.

Când au ajuns, ea a început să plângă. Ei au întrebat-o: „Care este motivul lacrimilor tale? Ceea ce este în Lumea de Apoi pentru Trimisul lui Allah (ﷺ) este mult mai bun decât aici (în viața lumească). Ea le-a răspuns: „Plâng, nu pentru că nu aş cunoaște că ceea ce îl așteaptă pe Trimisul lui Allah ﷺ este mai bun, ci plâng pentru că revelaţia venită din ceruri a încetat.”

Atunci amândoi au izbucnit în lacrimi şi au început să plângă împreună cu ea.

Din nefericire, după moartea Profetului ﷺ, unii credincioși s-au întors la cutumele păgâne, ceea ce a provocat confuzie între companioni deoarece:

• revelaţia divină a încetat pentru totdeauna;
• odată cu moartea Trimisului lui Allah, s-a încheiat şirul trimişilor lui Allah, pentru că Muhammad ﷺ este cel din urmă profet;
• nici un alt urmaş al Profetului ﷺ nu va mai fi numit ca mesager al lui Allah;
• după moartea Profetului ﷺ, Allah nu va mai revela nici un fel de reguli sau porunci;
• unii musulmani, odată cu moartea Profetului ﷺ, nu au mai crezut în religia islamică, întorcându-se la vechile obiceiuri păgâne.

*

Redeschiderea Casei Sfinte

Printre semnele mici prevestitoare ale Ziua de Apoi se numără cucerirea şi redeschiderea Casei Sfinte din Ierusalim (moscheea al-Aqsa), cel de-al treilea sfânt lăcaş al lumii musulmane, după moscheea sfântă de la Mecca şi moscheea Profetului din Medina.

Alături de companionii săi, Profetul ﷺ s-a rugat, folosind pentru un timp această moschee ca primă direcţie (spre care se îndreaptă musulmanii în rugăciune – Qibla), înainte de Sfânta Ka’ba din Mecca. Trimisul lui Allah ﷺ a profeţit această cucerire.

Casa Sfântă din Ierusalim este locul de unde a călătorit Profetul ﷺ în ceruri şi înapoi, timp în care s-a întâlnit cu toţi profeţii şi trimişii lui Allah şi a vizitat, în aceeaşi noapte, cele şapte sfere cereşti. Companionii Profetului ﷺ ştiau acest lucru şi s-au grăbit să elibereze moscheea din mâinile bizantinilor. Prima dată, Umar bin al-Khattab, cel de-al doilea calif al islamului, a capturat şi a deschis Casa Sfântă din Ierusalim în anul 16 h.

Conducătorul musulman, Saladin al-Ayyubi, în expediţia militară de la Hattin a recâştigat în anul 584 h. moscheea. La moartea emirului, între urmaşii lui s-au ivit mari neînţelegeri. Acest lucru le-a permis evreilor şi creştinilor să cucerească, fără lupte sau expediţii militare, Ierusalimul. Astfel musulmanii au pierdut Casa Sfântă încă odată. După dominaţia otomană în Ierusalim ce a durat peste 600 de ani, oraşul a fost pierdut definitiv iar procesul de pace actual nu prezintă mari şanse de succes.

Printre semnele zilei de Apoi se numără şi o molimă, aşa cum Profetul Muhammad ﷺ ne-a înştiinţat: o molimă ce ne va ucide precum ucide oile. Acest semn a fost revelat de Auf bin Malik, iar Bukhari l-a inclus între semnele mici ce vestesc Ziua de Apoi.

Acestă boală contagioasă s-a răspândit imediat ce, în anul 18 h., Umar bin al-Khattab a cucerit Casa Sfântă, din Ierusalim, în regiunea Amuasm situată între Siria şi Palestina, și a cauzat moartea a 25.000 de musulmani, printre care şi a lui Abu Ubaida bin al-Jarrah.

*

Bunăstare fără limite

Profetul ﷺ a menţionat acest semn printre cele ce vestesc apropierea Zilei de Apoi.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Ceasul va fi stabilit atunci când: două mari grupări ce vor urma aceeaşi religie vor lupta una împotriva celeilalte şi fiecare dintre ele va avea un număr de pierderi omenești. Vor apărea 30 de dajjali şi fiecare dintre ei va pretinde că este trimisul lui Allah. Credinţa (religioasă) va fi stârpită (prin moartea celor învăţaţi în credinţă). Cutremurele se vor înmulţi. Timpul va trece cu repeziciune. Vor apărea boli şi nenorociri. Crima se va răspândi. Pretutindeni va domni un belşug fără de seamă, atât de mare încât cel bogat se va îngrijora că nu mai poate oferi zakat şi de câte ori va dori să facă acest lucru cel căruia doreşte să-i ofere va spune: nimic nu-mi lipseşte. Oamenii se vor lua la întrecere să ridice clădiri înalte. Persoana ce va trece pe lângă un mormânt va spune (celui din mormânt): mi-aş dori să fiu în locul tău. Soarele va răsări dinspre asfinţit. Aşadar, când oamenii vor vedea soarele răsărind dinspre asfinţit vor începe să creadă în Allah şi vor îmbrăţişa islamul, însă va fi prea târziu. Şi Ceasul va veni atunci când doi oameni ce împart în faţa lor un veşmânt nu vor putea nici să-l vândă, nici să-l împăturească, atunci când un bărbat care a muls cămila sa nu va putea să bea laptele (pe care l-a muls); înainte ca un om care a reparat un rezervor de apă (pentru animalele sale) nu va putea să le adape; când o persoană ce a ridicat spre gură o bucăţică de hrană nu va putea să o mănânce.

Allah Preaînaltul a revelat:

6:158

Oare aşteaptă ei altceva decât să vină îngerii la ei sau să vină Domnul tău sau să le vină unele semne de la Domnul tău? În ziua când vor veni semne de la Domnul tău, nu-i va mai fi de folos nici unui suflet credinţa dacă el nu a crezut mai înainte sau dacă nu a dobândit nimic bun prin credinţa sa! Spune: Aşteptaţi, într-adevăr şi noi aşteptăm!

*

Haritha bin Uahab a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Fă milostenie. Va veni o vreme când o persoană va dori să ofere milostenii, însă cel căruia doreşte să-i ofere va spune: dacă ai fi venit ieri, aş fi acceptat, însă în acest moment nu-mi trebuie nimic. Şi cel ce vrea să facă milostenii nu va găsi pe nimeni care să accepte.

Abu Musa a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Va veni o vreme când o persoană va oferi aur ca milostenie, însă nu va găsi pe nimeni care să accepte. Şi un bărbat va fi urmat de 40 de femei, pentru că bărbaţii vor fi puţini la număr, spre deosebire de femei.

În perioada companionilor Profetului ﷺ bunăstarea şi bogăţia s-au înmulţit datorită unui număr mare de victorii, în urma cărora au câştigat o mulţime de bogăţii, cu precădere atunci când persanii şi bizantinii s-au predat în mâinile musulmanilor; acestea s-au întâmplat în timpul califilor Uthman şi a lui Omar bin Abdul Aziz.

Jabir bin Abdullah a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

În ultima etapă (înainte de venirea Ceasului), va exista un calif ce va împărţi bogăţii, însă nu va ţine seama de numărul lor.

Conform relatărilor va veni o vreme când Pământul va fi plin de comori. Metalele vor fi extrase din subsol, resursele naturale şi mineralele vor fi exploatate pretutindeni şi peste tot va domni bunăstarea. Această stare, însă, nu va conduce spre fericire, ci spre crimă.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Pământul va dărui zăcăminte întregi de aur şi argint şi ucigaşul va zice: „pentru asta am ucis!” Cel ce desface legăturile de familie va spune: „pentru asta am desfăcut legăturile de familie”,  iar hoţul va spune: „pentru asta mi-au fost tăiate mâinile”. Atunci vor lăsa totul în urmă şi nu vor mai lua nimic.

Udai bin Hatim a relatat: „Mă aflam în Medina când un bărbat a venit la Trimisul lui Allah ﷺ şi i s-a plâns de sărăcie şi mizerie. Apoi a venit altul care s-a plâns că a fost tâlhărit la drumul mare. Profetul ﷺ a întrebat: Udai, ai fost la Hira? Eu am răspuns: „Nu am fost, însă am auzit de aceasta”. Atunci Profetul ﷺ a spus: Dacă vrei trăi îndeajuns, vei vedea cum o femeie într-o hauda (şa specială pentru cămile), împodobită şi acoperită va călători dinspre Hira şi va ajunge la Mecca şi va face înconjurul Ka’bei, fără a se teme de nimic în afară de Allah.

Atunci am întrebat: „Ce se va întâmpla cu tâlharii din tribul Tai, care au comis numai nelegiuri în întreaga ţară?” Profetul ﷺ mi-a spus: Dacă vrei trăi îndeajuns, comorile lui Nabucodonosor vor fi luate ca trofee.

Eu am spus:„Te referi la Nabucodonosor, fiul lui Hormuz?”

El ﷺ a spus: Da, Nabucodonosor, fiul lui Hormuz. Şi dacă vrei trăi îndeajuns, vei vedea cum o persoană va dori să facă milostenie cu o mână de aur sau de argint, însă nu va găsi pe nimeni care să accepte. Şi fiecare dintre voi, atunci când va sta în faţa lui Allah, nu va avea nevoie de nici un mijlocitor între el şi Allah. Atunci Allah va spune: „V-am trimis un Profet care să vă îndrume?” Da, va răspunde omul. Şi Allah va întreba: „V-am oferit Eu bunăstare şi favoruri?” Iar răspunsul omului va fi tot afirmativ. Atunci acesta va privi spre dreapta sa şi va vedea Raiul şi va privi spre stânga şi  va vedea Focul Iadului.

*

Astfel de semne s-au arătat cu precădere în timpul domniei califului Umar bin Khattab când a repurtat o victorie însemnată asupra lui  Nabucodonosor.

Abdul Aziz, în timpul domniei sale, a observat aceeași stare în societate, în care un om va căuta să ofere milostenii celor nevoiaşi însă nu va găsi pe nimeni care să le accepte; deoarece sărăcia dispăruse iar societatea prospera; ca atare, prin întoarcerea la principiile religiei islamice şi stabilirea lor ca model pentru societatea umană, binefacerile sociale și economice vor spori, prin distribuirea sistematică a zakātului și milosteniilor menite să înlăture sărăcia, care, pentru orice naţiune, constituie un mare obstacol în calea progresului şi dezvoltării economice; acesta este un context similar celui dinaintea ieșirii din Ocultație a Imamului Mahdi سَلَامُ ٱللّٰهِ عَلَيْهِ‎

*

Sporirea dezbinării

Cel mai vechi sens al cuvântului fitna فتنة (dezbinare, stricăciune) descrie procesul de purificare al aurului; cuvântul fitna se referă la toate încercările prin care trece un om, încercări ce pot să-l conducă fie spre fapte bune, atunci când rezistă tentaţiilor de orice fel, dovedindu-şi tăria de caracter, fie spre fapte rele, cedând ispitelor lumeşti. De asemenea, cuvântul fitna se traduce prin: „intrigă”, „răzvrătire”, „desfrâu”, „neînţelegere”, „conflict”, „tulburare” şi „tumult”. Cea mai grea încercare este probarea credinţei şi integrităţii umane prin acea „fitna” sortită fiecărui credincios; în viaţa lumească, unii sunt încercaţi prin rău în timp ce alţii prin bine.

Allah Preaînaltul a spus:

21:35

Fiecare suflet va gusta moartea. Noi vă încercăm cu răul şi cu binele, în chip de ispită, şi la Noi vă veţi întoarce.

„Fiecare suflet va gusta moartea” atunci când se va separa de trup. Sufletul va descoperi că această viaţă a fost doar o încercare iar faptele îi vor fi judecate; deși sufletul este nemuritor, în această viață îi vor fi încercate credința și natura prin diverse căi.

Simpla mărturisire a credinţei nu este suficientă;

Trebuie încercată în adevăratul tumult al vieţii;

Precum focul din creuzetul unui aurar ce înlătură impurităţile.

Spune Allah Preaînaltul:

29:2

Oare socotesc oamenii că vor fi lăsaţi în pace dacă vor spune: Noi credem! şi că ei nu vor fi încercaţi?

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

În curând va veni un timp în care vom fi ispitiţi şi atunci pentru cel ce stă va fi mai bine decât pentru cel ce stă în picioare, iar pentru acesta din urmă va fi mai bine decât pentru cel ce merge, iar cel ispitit va fi nimicit. Aşadar, cine găseşte un adăpost departe de încercări, să se adăpostească.

Cu acordul lui Huzaifa bin al-Yaman s-a relatat: „Oamenii îl întrebau pe Trimisul lui Allah ﷺ despre vremurile bune, însă eu îl întrebam despre vremurile de restrişte, temându-mă ca nu cumva să mă ajungă. I-am zis: „Trimis al lui Allah, eram stăpâniţi de ignoranţă şi răutate şi Allah ne-a dăruit acest timp bun datorită islamului. Vor veni vremuri grele după cele minunate?” Răspunsul Profetului ﷺ a fost afirmativ; atunci am întrebat din nou: „Şi va fi urmată de vremuri bune?” Profetul ﷺ a spus: Da, însă în aceasta va fi ascuns răul. „Ce fel de rău?” am întrebat. Trimisul lui Allah ﷺ mi-a răspuns: În acest timp se vor înmulţi oamenii ce vor urma o altă cale decât a mea şi vor căuta o altă călăuzire decât a mea. Veţi cunoaşte şi binele şi răul. Am întrebat: „Vor veni vremuri rele după cele bune?” Răspunsul a fost iarăși afirmativ: Da, va veni o vreme când oamenii vor sta în picioare la porţile Iadului. Cei ce vor răspunde la chemarea lor, îi vor arunca în focul Iadului. Eu am zis: „Trimis al lui Allah, descrie-mi aceşti oameni”. El ﷺ a spus: Sunt oameni cu înfăţişarea noastră ce vorbesc acelaşi grai. Eu am întrebat: „Trimis al lui Allah, ce îmi sugerezi să fac dacă voi trăi în acel timp?” Atunci Profetul ﷺ a spus: Să rămâi alături de comunitatea şi de conducătorii musulmani.

Şi eu am întrebat: „Dar dacă nu va exista nici comunitate? Dacă nu va exista, nici comunitate, nici conducători?”

El ﷺ mi-a spus: Îndepărtează-te de aceste lucruri (rele), chiar dacă vei mânca rădăcini de copaci în junglă până vei muri.

S-a relatat cu acordul lui Abdul-Rahman bin Abd Rabb al-Ka’ba: „Am intrat în moschee în momentul în care Abdullah bin Amr al-As şedea la umbra Ka’bei, în timp ce oamenii s-au strâns în jurul său. M-am apropiat şi am stat lângă ei. Abdullah a zis: „L-am însoţit pe Trimisul lui Allah ﷺ într-o călătorie, alţii se întreceau la vânătoare, alţii îşi hrăneau animalele, când am fost înştiinţaţi că a intrat timpul de rugăciune. Ne-am strâns în jurul Trimisului lui Allah ﷺ şi el ne-a spus:

Datoria fiecărui profet de dinaintea mea a fost de a-şi călăuzi adepţii spre ceea ce ştia el că este bine şi de a le povesti despre ceea ce ştia că este rău. La început această frăţie a voastră va avea momentele ei de linişte şi în ultima etapă a existenţei sale va fi încercată prin tentaţii şi neajunsuri. În această perioadă vor fi încercări năprasnice, una după alta, fiecare şi mai însemnată decât cea de dinainte. Când peste ei va veni o nenorocire, credinciosul va spune: „aceasta va duce la sfârşitul meu”. Când se va încheia, va veni încă una şi credinciosul va spune: „când se va încheia şi aceasta va veni sfârşitul”, dar va veni încă una şi credinciosul va spune: „cu siguranţă, acesta-mi va fi sfârşitul”. Cine doreşte să se îndepărteze de focul Iadului şi să intre în Grădina Paradisului trebuie să moară cu credinţă în Allah şi în Ziua de Apoi şi trebuie să-şi trateze semenii aşa cum ar dori să fie el tratat. Cel ce este credincios unui calif trebuie să-i acorde din toată inima sprijinul (adică să-i fie întru totul loial atât prin fapte cât şi prin cuget). Trebuie să fie complet supus. Dacă un altul vine (şi pretinde califatul), disputându-i autoritatea pe nedrept, musulmanii trebuie să nu-l urmeze.

Naratorul spune: „M-am apropiat de el şi i-am zis: „Poţi să-mi spui un jurământ făcut de Trimisul lui Allah ﷺ?” El a arătat cu mâinile spre urechile şi inima sa zicând: „Urechile mele au auzit şi mintea mea a reţinut”. I-am zis: „Acest văr al tău, Mu’awwiya, ne-a poruncit să ne irosim pe nedrept averile unii altora şi să ne ucidem, însă Allah a revelat; 4:29: o, voi cei care credeţi! Nu vă mâncaţi averile voastre unii altora pe nedrept, doar dacă este un negoţ [legal], cu buna voastră învoială! Şi nu vă omorâți pe voi înșivă! Allah este Îndurător cu voi.

Naratorul a spus că (auzind cele rostite) Abdullah bin Amr bin al-As a păstrat tăcerea pentru un timp iar apoi a spus: „Supune-te lui aşa cum se supune el în faţa lui Allah şi, nu te supune lui, dacă asta înseamnă să nu te supui lui Allah. Trimisul lui Allah (ﷺ) ne-a avertizat despre fiecare semn tumultos ce va veni până în Ziua de Apoi, împărţindu-le în semne violente şi semne blânde. Chiar dacă Profetul (ﷺ) ne-a prevenit de semnele ce vor apărea înainte de venirea Ceasului, acestea vor cauza rătăcirea [oamenilor] de la calea cea dreaptă a islamului. Aşadar, porunciţi omenirii să facă numai fapte bune înainte de a fi loviţi de nenorociri.”

Cu acordul lui Abu Huraira s-a relatat că Profetul ﷺ a spus: Împlinește numai fapte bune înainte de a fi lovit de nenorociriri ce vor fi precum o parte a nopţii întunecate. În timpul acestei perioade tumultoase, un om va fi dimineaţa credincios şi necredincios seara sau va fi credincios seara şi necredincios dimineaţa şi îşi va vinde credinţa pentru bunuri lumeşti.

Relatarea sugerează că omul nu va rămâne statornic în credinţă; credinţa-i va deveni banală în comparaţie cu beneficiile materiale şi va fi vândută pentru câştiguri lumeşti.

Abdullah bin Mas’ud a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: Greutăţile lumii islamice vor continua până în anii 35, 36 sau 37. Dacă ei vor pieri, înseamnă că au urmat calea celor ce s-au sfârşit înaintea lor, dar, dacă îşi menţin religia, aceasta va fi menţinută timp de 70 de ani. Am întrebat: „Te referi la 70 de ani care rămân sau la 70 de ani care au trecut?” El ﷺ a răspuns: 70 de ani care au trecut.

Perioada de 70 de ani se întinde până în timpul califului Uthman sau până la bătăliile de la Jamal şi Siffin; există două interpretări: dacă musulmanii pier datorită nesupunerii față de Allah, ei vor urma calea comunităţilor din trecut; iar dacă îşi păstrează religia, aceasta va fi menţinută timp de 70 de ani; aceste preziceri se vor adeveri, probabil, separat, nu în acelaşi timp; de asemenea Trimisul lui Allah ﷺ a stabilit locul de unde semnele se vor arăta.

Ibn Omar a relatat că l-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ vorbind în timp ce se îndrepta către răsărit: Priviţi! Semne tumultoase vor apărea din această parte, de acolo, de unde se vor ivi coarnele Satanei!

Huzaifa a relatat: „L-am pe întrebat Trimisul lui Allah ﷺ, „va veni o perioadă grea, precum cea de dinainte, după ce Allah ne-a binecuvântat cu aceasta bună?” El ﷺ a răspuns afirmativ iar eu am întrebat: „Cum ne putem salva de această perioadă?” El ﷺ a răspuns: În sabie va fi protecţia; iar eu am întrebat: „Ce se va întâmpla până atunci?” Trimisul lui Allah ﷺ a răspuns: Va veni o vreme când la porţile iadului vor sta cei ce invită în foc. Eu am întrebat: „Mesager al lui Allah, ce se va întâmpla atunci?” Răspunsul lui ﷺ a fost: Dacă Allah a trimis pe pământ un calif care va fi dur cu voi şi vă va lua proprietăţile, supuneţi-vă lui, dacă nu, daţi-vă viaţa, ţinându-vă de buturuga unui copac. Am întrebat: „Ce va urma apoi? ”El ﷺ a răspuns: Dajjal va veni urmat de un râu de foc. Cel ce va cădea în focul său îşi va primi cu siguranţă răsplata, povara îi va fi ridicată, întrucât va ajunge în rai; însă cel ce va cădea în râul său va avea parte de chin şi răsplata nu-i va fi acordată, întrucât va ajunge în iad. Eu am întrebat: „Ce va veni apoi?” El ﷺ a spus: Va veni Ziua de Apoi; aceasta înseamnă că oamenii vor supravieţui având inimi păgâne şi vor rămâne uniţi în exterior, însă nu şi în interior. Vor fi răutăcioşi şi dezbinaţi în adâncul sufletelor. Ei se vor afişa ca fiind buni, însă, de fapt, nu vor fi astfel, afişând o pace care poate fi încălcată în orice moment.

Abu Bakr a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: În curând se vor ivi zgomote. Luaţi aminte! Vor fi zgomote, iar atunci cel ce şede va fi mai fericit decât cel ce stă (în picioare) şi acesta din urmă va fi mai fericit decât cel ce aleargă. Luaţi aminte! Când se va ivi semnul, cel ce are o cămilă să rămână cu cămila sa, cel ce are oi sau capre să rămână cu ele, iar cel ce are pământ să rămână cu acesta.

Un om a întrebat: „Trimis al lui Allah, şi cel ce nu are nici cămilă, nici oi, nici pământ?”

Profetul ﷺ a răspuns: Să apuce sabia şi să-i lovească muchia cu ajutorul unei pietre, apoi să încerce să găsească o cale de scăpare; o, Tu, Allah, am înștiințat (mesajul Tău); o, Tu, Allah, am înștiințat (mesajul Tău)!

Un om a întrebat: „Trimis al lui Allah, ce spui dacă, în ciuda voinţei mele, sunt atras în greşeală sau într-unul dintre grupuri şi înaintez (cu acesta). Mă străpunge un om cu sabia sau mă ucide o săgeată?”

El ﷺ a răspuns: Acela va suporta pedeapsa păcatelor lui și ale tale; şi se va număra printre locuitorii Iadului.

Profetul ﷺ a descris modul în care aceste zgomote vor începe iar apoi se vor răspândi; individul va fi primul care va păcătui. Apoi moralitatea familiei se va deteriora iar această depravare se va întinde precum o boală printre vecini şi prieteni; astfel, acest cerc păcătos se va lărgi odată cu trecerea timpului. Credinciosul trebuie să rămână alături de comunitatea musulmană ce urmează calea stabilită de nobilul Profetul ﷺ ascultându-și conducătorii. Dacă nu există nici conducători, nici comunitate, atunci să se îndepărteze de factorii negativi şi nelegiuire. Comunitatea musulmană trebuie să fie mai presus de grupuri sau naţiuni; trebuie să rezolve orice fel de neînţelegeri; bineînţeles, condiţia esenţială este prezența între oameni a cinstei, dreptății şi respectului pentru principiile înalte.

Unitatea frăţiei musulmane este idealul societății islamice;

În această fundație este ancorată cuvântarea Profetului ﷺ în ultimul lui pelerinaj.

Islamul nu este îndeajus înfăptuit până ce acest ideal nu este atins.

Allah Preaînaltul a spus:

49:9

Şi dacă două cete de credincioşi se ceartă între ele, voi împăcaţi-le! Dacă una dintre ele este nedreaptă cu cealaltă, atunci luptaţi împotriva celei care este nedreaptă până ce se întoarce la porunca lui Allah, iar când se întoarce, atunci împăcaţi-le pe ele cu dreptate şi fiţi nepărtinitori, fiindcă Allah îi iubeşte pe cei drepţi.

*

Trimisul lui Allah ﷺ a spus că „zgomotul” va veni precum o ploaie revărsată asupra fiecărei locuințe. Conform spuselor lui Nawawi, comparaţia a fost utilizată pentru a descrie fructele ucigătoare ale dezbinării; și anume luptele de la Jamal şi Siffin, incidentul Harra şi moartea califilor Uthman şi Husayn.

Trimisul lui Allah ﷺ a prevestit toate aceste întâmplări.

Profetul ﷺ a prevestit războaie cumplite ce se vor dezlănțui înainte de sfârșitul lumii.

Profetul ﷺ a prezis apariția unor lideri ce vor crea facțiuni între comunităţi şi vor rătăci credincioșii. El ﷺ a poruncit oamenilor să se supună, în orice împrejurare, califului, mai ales în timpuri de restrişte şi dezbinare; desigur o astfel de obediență nu este necondiţionată. Musulmanii se vor supune regulilor stabilite de acești conducători numai dacă ei se supun lui Allah şi Trimisului Său; dacă trebuie să se supună altor reguli, să nu procedeze astfel.

Astfel afirmă legea islamică.

Regulile sunt stabilite conform legii lui Allah; prin urmare conducătorii trebuie să se supună şi să aplice poruncile lui Allah în societate.

În timp de război sau rătăcire, să nu fie urmate învăţăturile celor care îndrumă pe căi greşite.

Pentru individ, este mai bine să rămână în locurile sale ori să meargă într-o regiune izolată, să-şi petreacă timpul și viața acolo decât să urmeze calea greşită a celor rătăciţi.

*

Uciderea lui Uthman şi dezmembrarea naţiunii islamice

Printre primele semne prevestite de Trimisul lui Allah ﷺ se numără şi uciderea celui de-al treilea calif, Uthman, de către răzvrătiţi. Profetul ﷺ a numărat aceste semne printre cele ce vestesc Ziua de Apoi.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: Ziua de Apoi nu va veni până ce două grupuri musulmane nu se vor înfrunta şi va fi un masacru dezastruos, însă pierderile vor fi egale.

Umar aseamănă acest semn cu valurile măreţe ale oceanului.

Huzaifa a relatat: „Într-o zi ne aflam alături de Umar iar acesta ne-a zis: „Care dintre voi îşi aminteşte cel mai bine de relatarea nobilului Profet (ﷺ), care a prevestit acest semn?” Am spus: „Eu ştiu”. El mi-a spus: „Cutezi (să declari astfel?)”; apoi a întrebat: „Ce ştii?” Eu am răspuns: „L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând: vor fi (mai întâi) semne pentru cineva din familia sa, din proprietatea sa, dintre bunurile sale, dintre copiii săi, dintre vecinii săi. Păcatele săvârşite de aceştia vor fi îndreptate prin post, rugăciune, milostenie, fapte bune şi prin acel zgomot, acela care se va ivi precum valurile tulburi ale oceanului.” Eu am adăugat: „Conducător al credincioşilor, nu poţi să faci nimic în privința sa, pentru că uşa este închisă între tine şi acesta”. El a întrebat: „Va fi acea poartă distrusă sau va fi deschisă?” Eu am zis: „Nu, va fi distrusă”. Apoi Umar a continuat: „Şi nu va mai fi închisă în ciuda tuturor eforturilor”. Noi i-am spus lui Huzaifa: „Umar cunoaşte poarta?” iar Huzaifa a răspuns: „Da, el a cunoscut-o (cu siguranţă) aşa cum se ştie că noaptea precede dimineții. I-am povestit totul aşa cum era.”

Shaqiq (unul dintre naratori) a spus: „Nu îndrăzneam să-l întrebăm pe Huzaifa despre poartă. Aşadar i-am cerut lui Masruq să-l întrebe. Acesta l-a întrebat şi i-a răspuns: „este Umar.”

Huzaifa a spus: „I-am povestit lui Umar: „între tine şi acel semn se află o poartă închisă, însă fiecare fibră a sa (porții) va fi distrusă”. Umar a răspuns: „Va fi distrusă? Dacă ar fi fost deschisă, poate că ar fi fost şi închisă”. Eu am spus: „Nu. Va fi distrusă” şi i-am povestit: „Cu adevărat, acea uşă se referă la un om care va fi ucis sau va muri. Nu există nici o eroare în această relatare.”

Umar a prevăzut că prin fitna oamenii vor semăna neînţelegeri şi dezbinare care, aşa cum se afirmă în nobilul Coran, pot fi lesne îndreptate prin acte de virtute şi căinţă.

11:114

Şi împlineşte rugăciunea la cele două capete ale zilei şi la anumite ceasuri din noapte. Faptele bune le alungă pe cele rele. Aceasta este pomenirea pentru cei care cugetă.

*

Valul măreţ al acestui semn va zgudui din temelii societatea islamică; se referă la neînţelegerile dintre musulmani, care au început la sfârşitul domniei califului Uthman şi apoi s-au dezvoltat, rezultând în conflictul general dintre Ali şi Mu’awwiya şi culminând cu martiriul lui Husayn şi al familiei Profetului (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lor) la Kerbala.

Naratorii au înţeles că poarta închisă îl include pe Umar, deoarece personalitatea sa puternică a fost precum o piedică în faţa răspândirii răului.

Abu Musa al-Aşari a relatat: „Trimisul lui Allah ﷺ a mers la Medina cu unele treburi iar eu l-am urmat. Când a intrat în grădină, m-am aşezat la intrare şi mi-am zis: „astăzi îl voi păzi pe Profet ﷺ, chiar dacă el nu mi-a poruncit acest lucru”. Trimisul lui Allah ﷺ a mers, şi-a încheiat treaba, apoi s-a dus şi s-a aşezat pe marginea cişmelei, şi-a dezvelit picioarele şi le-a introdus în apă. În acest timp a sosit şi Abu Bakr cerând permisiunea de a intra.

Eu i-am zis (lui Abu Bakr): „Aşteaptă până obţin permisiunea!”

Abu Bakr a aşteptat afară, iar eu am mers la Profet ﷺ şi i-am spus: „Abu Bakr cere permisiunea de a intra”.

El ﷺ a spus: Lasă-l să intre şi anunţă-l cu bucurie că va intra în Paradis.

Aşadar, Abu Bakr a intrat şi s-a aşezat în dreapta Profetului ﷺ, şi-a dezvelit picioarele şi le-a introdus în cişmea.

Apoi a venit şi Umar iar eu i-am spus: „Aşteaptă până obţin permisiunea Profetului (ﷺ).”

Trimisul lui Allah ﷺ a spus: Lasă-l să intre şi anunţă-l cu bucurie că va intra în Paradis.

Umar s-a aşezat în stânga Profetului ﷺ şi-a dezvelit picioarele şi le-a introdus în cişmea, astfel că o parte a cişmelei era ocupată şi nu mai era nici un loc.

Apoi a venit Uthman şi eu am zis: „Aşteaptă până obţin permisiunea.”

Profetul ﷺ a spus: Lasă-l să intre şi anunţă-l cu bucurie că va intra în Paradis, însă o nenorocire va cădea asupra lui.

Când a intrat nu a găsit nici un loc liber lângă ei, aşa că s-a aşezat pe cealaltă parte, şi-a dezvelit picioarele şi le-a introdus în cişmea. Mi-am dorit ca un frate al meu să vină, aşa că m-am rugat la Allah pentru aceasta.

Ibn al-Musaiiab a spus: „Am interpretat aceasta ca indicând mormintele lor. Într-adevăr primele trei sunt împreună, iar mormântul lui Uthman este separat de al lor.”

*

Jamal

Uciderea lui Uthman a constituit una dintre nenorocirile ce s-au abătut asupra ummei islamice. Acest debut al scindării musulmanilor s-a purtat între facţiunea lui Ali bin Abi Talib (pacea fie asupra lui) şi grupul condus de Aişa, Talha şi Zubair.

Situaţia politică era de aşa natură încât Ali ezita în accederea în funcția de calif spre a conduce lumea islamică dezbinată prin discordia provocată de moartea lui Uthman; totuşi, a fost obligat să accepte oferta. După lungi discuţii şi negocieri, Talha şi Zubair i-au acordat lui Ali sprijinul lor condiţionat. Pentru început s-au întâlnit cu Aişa şi au discutat în privința adevăratelor motive din spatele uciderii lui Uthman, cerându-i lui Ali ca toţi cei care au complotat la uciderea lui Uthman să fie găsiţi şi predaţi lor nevătămaţi, sugerând că uciderea a fost înfăptuit de apropiaţii lui Ali. Fără a se percepe vinovat Ali a dorit aplicarea pedepsei capitale pentru cei vinovaţi. Însă Talha şi Zubair nu au fost de acord cu propunerea deoarece considerau că, în absenţa unei judecăţi, nu vor fi aflaţi niciodată ucigașii. Aceste circumstanţe şi lipsa de încredere dintre Ali şi ceilalţi au dus la izbucnirea unui război civil între cele două facţiuni constituite, una în Siria, iar cealaltă în Irak.

Unii învăţaţi consideră că Aişa nu a dorit ca disputa să se încheie prin război ci printr-o judecată. Ea a dorit ca grupurile musulmane să fie stăpânite de armonie şi pace, gândind că dacă va prelua iniţiativa în pedepsirea făptaşilor liniştea se va aşterne. În cele din urmă a realizat că ar fi trebuit să evite o astfel de situaţie întrucât tensiunile au degenerat; toţi cei implicaţi în conflict au început să aibă remuşcări şi să regrete începerea unei bătălii sângeroase cu Ali pe marginea unei chestiuni neelucidate şi fără dovezi clare.

Ziua întâlnirii nu a fost dinainte stabilită ca pentru război; bătălia a început datorită efervescenţei taberei lui Talha şi a lui Zubair iar, în scurt timp, întreaga situaţie a scăpat de sub control. După o serie de confruntări izolate conducătorii implicaţi au preferat semnarea unui armistiţiu pentru a opri ceea ce urma să devină un conflict sângeros şi o pată neagră în istoria islamului. În cadrul negocierilor Ali a jurat pe Allah că nu el l-a ucis pe Uthman şi că nu a complotat în nici un fel la uciderea lui iar vina a căzut pe o seamă de criminali neidentificaţi şi imposibil de pedepsit.

Fanaticii implicaţi în uciderea lui Uthman se temeau de negocierile lui Ali de a realiza un armistiţiu cu Talha şi Zubair şi le-au atacat tabăra la adăpostul nopţii. Aceştia din urmă au lansat ipoteza că erau atacaţi din porunca directă a lui Ali. Între timp Ali nu avea cunoştinţă de acest lucru şi la rândul său se temea de atacul celor doi crezând că acest atac a început din ordinele lui Zubair şi ale lui Talha, cu scopul de a-l înlătura de la putere.

Aşadar anumite păreri susțin, calamitatea luptei fratricide a fost provocată de o serie de greşeli şi judecăţi deficitare luate în grabă şi cu gânduri felurite; unii învăţaţi afirmă că Aişa se afla în casa ei, departe de luptă, şi nu a participat ori emis ordine sau porunci oştenilor.

*

Este adevărat că Trimisul lui Allah ﷺ a prezis această nenorocire ca fiind un semn al Zilei de Apoi.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: Ziua de Apoi nu va veni până ce două grupări musulmane nu se vor înfrunta şi va rezulta un conflict sângeros iar pierderile vor fi egale.

Allah a revelat:

8:30

[Aminteşte-ţi] când necredincioşii urzeau vicleşuguri asupra ta ca să te înlănţuiască, să te omoare ori să te izgonească, ei plănuiesc, însă şi Allah plănuieşte! Allah este Cel mai iscusit plănuitor.

Complotul împotriva Profetului ﷺ în Mecca era definit de trei abordări ostile; quraişii au încercat să-l menţină pe Profet ﷺ în Mecca pentru a-l suprima, exercitând o mare presiune asupra unchilor, rudelor şi prietenilor săi, însă, cu cât asuprirea era mai grea, cu atât comunitatea musulmană creştea în număr şi îşi întărea credinţa. Au încercat să-i facă rău şi chiar să-l ucidă, însă el s-a dovedit un exemplu al perseverenţei şi curajului, avansând cauza islamică. Au încercat să-l alunge atât pe el, cât şi pe adepţii săi din locuinţe, însă ei au găsit o nouă locuinţă, şi anume Medina, de unde au recucerit nu numai Mecca, ci şi Peninsula Arabă. Cei ce nu cred în Allah încearcă din răsputeri, prin planuri haine, să-şi ducă la îndeplinire scopurile ascunse. Însă Allah – în Mâinile Căruia se află totul – are de asemenea planul Său, iar răul nu are, în realitate, nici o şansă de reuşită.

*

Siffin

Un nou episod nefericit a fost bătălia de la Siffin; lupta a avut loc între adepţii lui Ali bin Abi Talib (pacea fie asupra lui) şi cei ai lui Mu’awwiya bin Abu Sufyan bin Abd aş-Şams, întâmplarea fiind, similar, prezisă de Trimisul lui Allah ﷺ.

De această dată neînţelegerile au apărut când Ali bin Abi Talib i-a trimis o solie lui Mu’awwiya prin care îi cerea să-i acorde sprijin în funcția de calif. Mu’awwiya a primit informaţii conform cărora unii companioni ai Profetului ﷺ nu-i recunoşteau lui Ali autoritatea. Ali nu luase nici o măsură pentru a-i pedepsi pe cei care l-au ucis pe Uthman, amplificând temerile celor care afirmau că uciderea a fost pus la cale de Ali însuşi. Câţiva dintre oamenii lui Mu’awwiya au adus hainele pline de sânge ale lui Uthman, pe care se vedeau încă urmele lăsate de degetele soţiei sale, cunoscută pentru loialitatea faţă de Ali, şi l-au convins că uciderea a fost comandată din Irak.

Ali îşi pierdea răbdarea cu oponenţii săi;

care au lansat o nouă revoltă.

El a poruncit înlocuirea lui Mu’awwiya de la conducerea Şamului cu Sahl bin Hanif, care fusese alungat din Damasc datorită opoziţei faţă de Mu’awwiyah. Ambele părţi şi-au justificat acţiunile ca fiind drepte și au trimis negociatori şi solii de pace care s-au străduit din răsputeri pentru evitarea luptei. Când Mu’awwiya a aflat că manevre militare urmau a fi îndreptate împotriva sa, a ordonat armatei să fie pregătită. Ambele grupuri s-au întâlnit la Siffin în luna Dhul-Hijjah, anul 36 h. Ca rezultat al acestei lupte sângeroase, conform istoricilor, în ambele tabere au fost ucişi în jur de 70.000 de musulmani, fără a se număra pierderile materiale.

Spre începutul lunii Muharram luptele au încetat. Numeroşi mijlocitori au propus un armistiţiu, însă toate eforturile au luat o cale greşită iar încercările au fost în zadar.

Fiecare facţiune se considera infailibilă;

iar războiul a devenit inevitabil.

Prin decizia asumată Mu’awwiya a fost nesupus în faţa lui Allah şi blamat de companionii mai în vârstă. El a utilizat fonduri de stat şi bogăţii pentru pregătirea unui război împotriva unui calif de drept, Ali, distrugând viaţa multor civili musulmani nevinovaţi.

Abu Said Khudri a relatat: „Cineva mai bun decât mine m-a înştiinţat că Trimisul lui Allah ﷺ i-a spus lui Ammar, în timp ce săpa un şanţ (la Khaybar): o, tu, fiu al lui Sumayya, vei avea necazuri şi un grup de rebeli te va ucide.

Relatarea arată că în conflictul dintre Ali şi oponenţii săi, emirul dreptcredincioşilor avea adevărul de partea sa întrucât Ammar bin Yasir a fost ucis, în timpul bătăliei de la Siffin, luptând în tabăra califului Ali.

*

Khawārij

Kharigiţii sunt adepții primelor secte religioase islamice, a căror importanţă se observă în dezvoltarea doctrinelor de contestare a autorităţii islamice şi slăbirea administraţiei califatului islamic. Iniţial un grup de soldaţi, aparţinând tribului Tamim, a protestat împotriva construirii unui tribunal care să judece conform șariei argumentând: „Judecata îi aparţine numai lui Allah”, sugerând că orice formă de autoritate contravine învăţăturilor islamice. Aceştia susţineau că dreptul de a judeca îi aparţine numai Creatorului şi drept urmare se opuneau cu tărie legilor islamice şi judecătorilor.

Printre primele catastrofe ce au subminat conducerea islamică se numără apariţia grupării kharigite. Aceştia s-au evidenţiat ca adversari ai califului Ali bin Abi Talib, pe motivul neînţelegerilor dintre Ali şi Muawwiya, ulterior bătăliei de la Siffin; secta își avea sediul în Harora, un sat în apropierea oraşului Kufa, în Irak. Principalul lor argument era că, în ultimele sale zile de calif, Uthman căzuse în apostazie, de aceea, au hotărât să-l asasineze sau să-l înlăture de la putere; similar, s-au exprimat în termeni brutali faţă de cei care comiteau păcate mari fără să se căiască, luându-şi libertatea de a ucide arbitrar fără o judecată prealabilă. Kharigiţii şi-au urmat agenda anarhistă fiind hotărâţi să elimine pe oricine din comunitatea musulmană îndrăznea să li se opună, generând confuzie şi groază printre credincioşi. Pe de altă parte, aceştia se percepeau ca fiind învăţaţi musulmani autentici precum şi credincioşi devotaţi care deţineau dreptul de a anula sau confirma religia musulmanilor, fiind astfel iniţiatorii practicii takfir (denunţarea unui musulman ca apostat sau necredincios). Ideologia lor nu a reuşit să înfrângă adevăratul spirit islamic. Atitudinea doctrinei se prezenta ca fiind extremă iar personalitatea membrilor lipsită de echilibru şi stabilitate. Din ierarhia kharigiților se menționează o grupare numită Zul-Khuaissa iar ultima cunoscută s-a numit Zul el-Thadia.

Profeţiile Trimisului lui Allah ﷺ legate de apariţia grupării kharigite s-au dovedit adevărate. Primul lucru pe care Profetul ﷺ l-a menţionat a fost că gruparea Khawārij va fi „produsul unei neînţelegeri”, profeţie care s-a adeverit, deoarece fondarea grupării a rezultat din conflictul dintre Ali şi Muawwiyah; relatarea menţionează, de asemenea, că grupul va fi distrus de un credincios şi, într-adevăr, a fost califul Ali cel care i-a învins.

Emirul dreptcredincioşilor Ali a spus:

L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

Se va ridica un popor ce va fi tânăr ca vârstă şi imatur în gândire, însă va vorbi ca şi cum cuvintele sale ar fi cele mai înţelepte, va recita Coranul, însă doar îl va rosti, şi va trece prin religie, precum o sabie ce străpunge prada. Aşa că, atunci când îi vedeţi, ucideţi-i, pentru că astfel veţi fi răsplătiţi de Allah în Ziua Judecăţii.

Abu Sa’id al Khudri a relatat: „Când ne aflam în compania Trimisului lui Allah ﷺ în timp ce ne împărţea prăzile de război, a venit la el Zul-Khuaisira, din neamul Tamim, spunând: „Trimis al lui Allah, fă dreptate.”

Profetul ﷺ a zis: Vai ţie! Cine ar face dreptate, dacă nu eu? Nu aş avea izbândă şi aş suferi pagube dacă n-aş face dreptate.

Atunci Umar bin Khattab a zis: „Trimis al lui Allah, îngăduie-mi să-i zdrobesc gâtul.”

Trimisul lui Allah ﷺ a zis: Lasă-l, căci are prieteni (ce par a fi credincioşi şi pioşi); astfel încât fiecare dintre voi va considera rugăciunea lui nesemnificativă în comparaţie cu rugăciunea lor, la fel şi postul lui, în comparaţie cu postul lor. Ei vor recita din Coran, însă nu vor pricepe sensul. Vor trece atât de repede (prin învăţăturile islamului) precum o săgeată ce străbate prada. Se vor uita la vârful de fier, însă nu vor găsi nimic (rămas). Apoi se vor uita şi la partea nesemnificativă, însă nici acolo nu vor găsi nimic. Apoi vor vedea penele săgeţii, însă nici acolo nu vor vedea nimic (căci săgeata va spinteca atât de repede prada încât nimic nu va rămâne lipit de ea) nici-o impuritate, nici sânge. Ei vor fi recunoscuţi prin prezenţa unui negru ce se va număra printre ei, ale cărui braţe vor fi precum sânul unei femei sau precum o bucată de carne ce freamătă. Vor veni atunci când între oameni vor fi neînţelegeri.

Abu Sa’id a zis: „Mărturisesc că am auzit acest lucru de la Trimisul lui Allah ﷺ şi mărturisesc că Ali bin Abi Talib a luptat împotriva lor şi că eu am fost alături de el; a dat ordine în legătură cu omul care era căutat şi când acesta a fost adus înăutru şi m-am uitat la el, am văzut că era aşa cum l-a descris Trimisul lui Allah ﷺ.”

Ibn Omar a zis: „Aceşti oameni au recitat versete ce au fost revelate în legătură cu necredincioşii dar le-au interpretat ca referindu-se la credincioşi.”

Hafiz bin Hajar a spus: „Aceşti oameni au comis numeroase nelegiuiri şi au păstrat calea greşită. Ei au introdus pedeapsa lapidării celor acuzaţi de apărarea reputaţiei unei femei necinstite. Ei au început să le taie hoţilor mâna din umăr, nu din încheietură. Au poruncit femeilor să facă rugăciunile obligatorii chiar şi în perioada menstruaţiei. I-au numit necredincioşi pe cei ce urmau calea dreaptă.”

Gruparea kharigită a ucis, de-a lungul timpului, o mulţime de musulmani nevinovaţi care au refuzat să se supună poruncii lor, în timp ce necredincioşii şi politeiştii nu erau pedepsiţi.

S-a relatat că kharigiţii l-au ucis pe Abdullah bin Khabbab bin Al-Arat, un companion de seamă al Profetului ﷺ, unul dintre primii credincioși născuți musulmani. Aceştia au tăiat abdomenul soţiei sale şi au scos copilul ce urma a se naşte. Califul Ali i-a căutat pe criminali pentru faptele lor ticăloase iar ei au recunoscut că participaseră la crimă. Acest lucru l-a determinat pe Ali să declare război grupării. Cele două oştiri s-au înfruntat la Nahrawan, o întinsă peninsulă în apropiere de Bagdad, Irak unde kharigiţii au fost învinşi şi ucişi în mare parte iar de atunci gruparea a devenit clandestină, urmând să apară sau să dispară pe scena istoriei în funcţie de unitatea sau dezbinarea lumii islamice.

*

Apariţia mincinoşilor care pretind a fi trimişii lui Allah

Unul dintre semnele ce vestesc apropierea Zilei de Apoi este apariţia a 30 de mincinoşi ce pretind a fi mesageri ai lui Allah, cunoscuţi sub numele de dajjali.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Ceasul nu va fi stabilit până ce două mari grupări nu se vor lupta între ele şi de fiecare parte va fi un număr mare de pierderi, până ce 30 de dajjali vor apărea şi fiecare dintre ei va pretinde că este trimisul lui Allah.

Într-un alt hadis Profetul ﷺ a spus că vor fi 27 de mincinoşi, fiecare va pretinde că este mesager al lui Allah iar printre ei vor fi patru femei.

Huzaifa a relatat că: „Trimisul lui Allah ﷺ a zis: Printre oamenii mei vor fi 27 de dajjali, dintre care 4 femei (care vor pretinde că sunt mesagerele lui Allah); însă eu sunt ultimul profet şi nimeni nu va veni după mine.

Trimisul lui Allah ﷺ a spus că nici un alt profet nu va veni în urma lui, însă chiar din vremea companionilor au apărut câţiva care pretindeau astfel. Musailima al-Kazzab, spre exemplu, a provocat numeroase necazuri comunităţii musulmane având mulţi adepţi. În cele din urmă s-a predat împreună cu oamenii săi la finalul unei bătălii în Yemen, luptă condusă de Abu Bakr. Un alt personaj notabil ce s-a numit profet a fost al-Aswad al-Ensy, tot în Yemen. Acesta a fost ucis de companionii trimişi în acest scop; Tuleha ibn Khuwailid s-a proclamat a fi profet, însă ulterior s-a căit şi s-a întors la islam; similar, Saja al-Kahena, căsătorită cu Musailima (care pretindea profeție), a susţinut că este mesageră a lui Allah, însă, mai târziu, după moartea soţului ei, a renunţat la pretenţie. Un alt profet mincinos a fost al-Mukhtar al-Thaqafi; un alt mesager fals a fost Al Mirza Abbas, apărut în Teheran, Iran şi decedat în Palestina. Mahmud Muhammad Taha, din Sudan, s-a pretins de asemenea profet încercând să îndrume oamenii pe o cale greşită, până la decapitarea lui în anul 1985, acesta fiind ultimul dintre pretendenţii oficiali la profeţie; totuşi, mai sunt un număr de posibili profeţi falşi rămaşi să apară până la venirea pe pământ marelui Dajjal, cel ce nu vede cu ochiul drept şi pe fruntea căruia sunt întipărite literele ك ف ر

Samura bin Jundub a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a ţinut o cuvântare în timpul unei eclipse solare zicând: Pe Allah, cu adevărat, Ceasul nu va veni până ce 30 de mincinoşi ce pretind profeţia nu vor apărea şi ultimul dintre ei va fi Dajjal (marele mincinos cu un singur ochi).

*

Atribuirea unor relatări false Profetului ﷺ

Un alt semn ale Zilei de Apoi este apariţia a diverse relatări atribuite lui Muhammad ﷺ care propagă ideologii şi credinţe false generând neînţelegeri în comunitatea musulmană prin divergențe politice, sectare şi tribale. Profetul ﷺ ne-a avertizat să ne îndepărtăm de falsificatorii ce îndeamnă oamenii pe căile eronate ale divizării.

Abu Huraira a relatat: „Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Dajjalii vor apărea la sfârşitul lumii şi vor face cunoscute relatări profetice ce nu sunt cunoscute de voi şi de străbunii voştri. Aşa că temeţi-vă de voi şi de ei, încât să nu vă îndrume greşit.

Mughira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Dacă o persoană îmi atribuite o relatare falsă nu este ca şi cum ar spune o simplă minciună cuiva. Dacă în mod intenţionat a spus o minciună despre mine, va fi unul dintre locuitorii iadului.

Într-un alt hadis se menţionează că Samura a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

O persoană care îmi atribuite lucruri despre care crede că sunt neadevărate se numără printre mincinoşi.

*

Răspândirea păcii şi a liniştii

Profetul ﷺ ne-a prevestit:

Ceasul nu va veni până ce un călător ce străbate alături de caravana sa drumul până la Mecca nu va ajunge în siguranţă acolo. Nu se va teme de nici un tâlhar sau răufăcător.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Ceasul nu va veni până ce o persoană nu va călători între Irak şi Mecca şi nu se va teme de tâlhari.

Profetul ﷺ, întrebat de companionul său, Adiy ibn Hatem, i-a spus: Adiy! ți-a fost teamă? Eu am răspuns: „Nu, pentru că am fost înştiinţat”. El ﷺ a zis: Dacă vrei trăi mult, cu siguranţă vei vedea un călător cu o caravană care-şi va continua călătoria, fără a se teme de nimic, până ce va face înconjurul Ka’bei. Nu se va teme de nimic în afară de Allah.

*

Focul ce emană din ţinutul Hijazului

Unul dintre semnele Zilei de Apoi este izbucnirea unui mare foc în ţinutul Hijazului. Acesta va lumina gâturile cămilelor din Busra, un cunoscut oraş al Siriei, situat între Medina şi Damasc, la o distanţă de 75 de km de acesta din urmă.

Abu Huraira a relatat că Profetul ﷺ a zis:

Ceasul nu va veni până ce focul nu va izbucni din pământul Hijazului şi va lumina gâtlejurile cămilelor din Busra.

Acest lucru s-a întâmplat în anul 654 h., exact în locul prezis de Profet ﷺ.

Ibn Kathir a scris: „În anul 654 Hijri, focul a izbucnit din pământul Hijazului, luminând gâturile cămilelor din Busra. Numeroşi martori oculari au relatat acest fapt.”

Abu Şama, un mare învăţat islamic, a scris în cartea sa Al-Thail: „În noaptea de miercuri a lunii Jamad II, anul 654 Hijri, un zgomot asurzitor s-a auzit la Medina, urmat apoi de un cutremur care ore întregi a zguduit pământul, zidurile, acoperişurile, copacii, uşile, ferestrele, până în ziua vineri; mai târziu, a izbucnit un foc în al-Harra, în apropierea neamului Quraiş. Acest incendiu groaznic ce a acoperit văi şi suprafeţe întregi până la Valea Şaza era precum un potop ce face multe ravagii.”

Preaputernicul Allah a descris astfel focul dezastruos: Ea aruncă scântei cât turnurile, ca şi când ar fi nişte cămile galbene [77:32-33]

Scânteile săritoare descriu anumite cămile galbene de care arabii din Najd şi Arabia sunt mândri. Se referă nu numai la culoarea şi rapida succesiune a scânteilor, dar şi la vanitatea lumească, precum un poet scrie: „Cămilele voastre de care sunteţi atât de mândri în această lume nu sunt decât nişte scântei ce plutesc şi vă ard pe lumea cealaltă.”

Nawawi, un mare învățat, martor al evenimentului, a spus: „La Medina a izbucnit un foc. Aceasta s-a întâmplat în anul 654 Hijri, când flăcările neînfricate au cuprins partea estică a Medinei, în spatele Hirei. Întâmplarea a devenit subiect de discuţie atât pentru fiecare locuitor din Şam, cât şi pentru cei din alte ţări; mai mult, acest incident mi-a fost relatat de cei din Medina care au fost martori.”

Istoricii au comparat incendiul cu un vulcan puternic, urmat de un cutremur, iar toţi oamenii care au aflat veştile tulburătoare s-au împrăştiat răspândind teamă şi panică.

Şeicul Şehabuddin Abu Şama citează: „Oamenii din Medina s-au întors la obiceiurile lor, căindu-se lui Allah pentru faptele rele săvârşite. Ei au încetat să mai danseze, să comită păcate trupeşti, să consume băuturi alcoolice şi multe altele. Noaptea împlineau rugăciunile benevole, recitând Sfântul Coran, plecându-şi capul în faţa lui Allah şi rugându-se Lui în timpul prosternării. Se rugau lui Allah căindu-se şi implorându-L să accepte ruga lor.”

*

Fenomene

Trimisul lui Allah ﷺ ne-a avertizat că poporul se va confrunta cu numeroase nenorociri din cauza faptelor ticăloase comise şi a vieţii păcătoase pe care o vor duce.

Huzaifa bin Usaid Ghifari a relatat că „Trimisul lui Allah ﷺ a venit la noi în timp ce discutam.”

El ﷺ a întrebat: Despre ce discutaţi?

Ei (companionii) au răspuns: „Vorbim despre Ziua de Apoi.”

Auzind acestea, (ﷺ) a zis: Nu va veni decât atunci când veţi vedea 10 semne, „şi a menţionat: focul, Dajjal, vietatea, răsărirea soarelui dinspre apus, coborârea lui Iisus fiul Mariei, Iagog şi Magog şi eclipse ce vor avea loc în trei locuri: una în Est, alta în Vest şi cealaltă în Peninsula Arabă, la sfârşitul căreia focul va izbucni dinspre Yemen, conducându-i pe oameni spre locurile de întâlnire.”

Eclipsele şi alunecările de teren, cutremurele şi vulcanii sunt semne ce prevestesc Ziua de Apoi; paşi sistematici într-o creştere gradată.

Pentru omenire reprezintă semnale clare, avertismente care invită la depărtarea de păcate şi faptele cele rele care l-au mâniat pe Allah.

Imran bin Husein a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

În acestă naţiune vor fi eclipse, transformări şi acuzaţii false de infidelitate şi defăimare.

Unul dintre companioni l-a întrebat: „Trimis al lui Allah, când vor avea loc toate acestea?”

Profetul ﷺ a răspuns: Când vor predomina cântăreţele, interpretele la instrumente muzicale cu corzi şi consumatorii de alcool.

Aişa a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis: În următoarea generaţie a acestei naţiuni vor apărea eclipse, transformări şi false acuzaţii de infidelitate şi defăimare. Ea a spus: „Am întrebat, Trimis al lui Allah, ce se va întâmpla cu noi? Vom fi distruşi chiar dacă printre noi se numără dreptcredincioşi? ”El ﷺ a grăit: Da, dacă vor apărea răutăţi şi slăbiciuni.

*

Lupta cu triburile mongole

Unul dintre semnele ce vestesc apropierea Zilei de Apoi este invazia mongolă din 1256.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Ceasul nu va fi stabilit decât atunci când veţi lupta cu triburile mongole, oameni cu ochi mici, feţe roşii şi nasuri borcănate. Feţele lor vor arăta ca nişte scuturi îmbrăcate în piele. Ceasul nu va fi stabilit până nu veţi lupta cu oameni ai căror pantofi sunt făcuţi din păr.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Ceasul nu va fi stabilit până ce musulmanii nu se vor lupta cu triburile mongole: oameni ale căror feţe vor fi precum nişte scuturi bătătorite, ce vor purta haine din păr şi pantofi din păr.

Şeicul al-Dahlawi a spus: „Nelegiuirile neamului mongol au atins apogeul în anul 655 Hijri, când Bagdadul a căzut în mâinile lor. Ei l-au ucis pe ultimul calif Mu’tasim şi au stăpânit multe teritorii musulmane.”

Nawawi a fost martor la aceste triste evenimente, el a zis: „Am fost martor la nelegiuirile neamului mongol ce a fost descris de Trimisul lui Allah ﷺ.”

Revolta din sec. XIV a mamelucilor egipteni conduşi de Baybars împotriva stăpânirii abbaside îi opreşte pe mongoli la porţile Egiptului. În cele din urmă după distrugerea lumii islamice şi prăbuşirea califatului abbasid, mongolii îmbrăţisează islamul.

*

Apariţia tiranilor şi asupritorilor

Un alt semn ce vesteşte apropierea Zilei de Apoi este apariţia tiranilor şi dictatorilor care comit atrocităţi cumplite asupra popoarelor.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Dacă vei supravieţui un timp, vei vedea cu siguranţă oameni care au în mâini nişte bice precum coada unei bovine. Se vor trezi dimineaţa sub protecţia lui Allah şi vor înnopta având asupra lor mânia lui Allah.

Hadisul face referire la conducătorii care au poruncit și îndemnat la bătăi, torturi şi crime împotriva oamenilor în scopul de a-i supune unor reguli opresive. Dacă supuşii nu acceptau de bunăvoie, tiranii îi umileau printr-un limbaj brutal şi aspru, folosind împotriva lor un întreg apanaj al chinurilor şi crimelor; explicaţia este aceea că se trezesc dimineaţa sub protecţia lui Allah precum conducători drepți iar seara ajung sub blestemul lui Allah precum tirani. Trimisul lui Allah ﷺ a enunţat cu claritate consecinţele faptelor dictatorilor care, pentru a-şi păstra puterea, se foloseau de autoritate pentru a schingiui şi tortura.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

În iad sălăşluiesc două feluri de oameni: primii au bice precum nişte cozi de bovine cu care lovesc oamenii, iar cel de-al doilea tip este reprezentat de femeile care vor fi goale chiar dacă vor fi îmbrăcate, cele ce sunt seduse pe căi greşite şi îi seduc pe alţii cu părul lor ridicat într-un coc înalt precum o cocoaşă. Aceste femei nu vor intra în Paradis şi nu vor simţi aroma Paradisului.

Cu acordul tatălui său, Hişam bin Hakim bin Hizam, Urua a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a trecut din întâmplare pe lângă nişte oameni din Siria care stăteau în soare, în timp ce pe capetele lor fusese turnat ulei de măsline. El ﷺ a întrebat: Ce se întâmplă? i s-a răspuns: „Sunt pedepsiţi pentru că nu au plătit kharaj (o taxă pretinsă de conducător, haraci). Atunci el ﷺ a zis: Allah îi pedepseşte pe cei ce schinguie oamenii.

*

Crime excesive şi vărsare de sânge

Unul dintre semnele ce vestesc apropierea Zilei de Apoi este mulţimea de măceluri ce vor cuprinde lumea.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Ceasul nu va veni până când nu vor avea loc nenumărate măceluri (harj).

Ei au întrebat: „Ce înseamnă Harj?” iar el ﷺ a răspuns: vărsarea de sânge, vărsarea de sânge.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Pe Cel în Mâinile Căruia se află viaţa mea, va veni o vreme în care ucigaşul nu va şti de ce a comis crima şi victima nu va şti de ce a fost ucisă.

„Din ce cauză se va întâmpla aşa?” au întrebat companionii. „Atunci Profetul ﷺ a răspuns: Datorită masacrului şi a vărsării de sânge, dezvăluind că aceia care ucid şi măcelăresc vor fi în Focul Iadului.”

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Pe Cel în Mâinile căruia se află viaţa mea, lumea nu se va sfârşi până ce nu va veni o zi în care ucigaşul nu va şti de ce a fost ucis şi cel ucis nu va şti de ce-a fost ucis”

S-a întrebat: „De ce se întâmplă aşa?” Atunci, el ﷺ a răspuns: Datorită masacrului şi a vărsării de sânge; iar cel ce a ucis şi cel ce a măcelărit se vor afla în Focul Iadului.

*

Risipirea credinţei şi onoarei din oameni

Înlocuirea loialităţii, cinstei şi credinţei din inimile oamenilor cu discordie şi duşmănie este un semn ce arată apropierea Zilei de Apoi.

Cinstea este una dintre calităţile nobile şi printre cele mai bune trăsături ale omului.

A revelat Allah Preaînaltul în Coran:

33:72-73

Noi am înfăţişat cerurilor, pământului şi munţilor păstrarea credinţei, însă au refuzat să o ia asupra lor şi au fost cuprinşi de groaza ei. Numai omul a luat asupra sa această povară, însă el este nedrept şi neştiutor; [pentru ca] Allah să-i osândească pe făţarnici şi pe făţarnice, pe închinătorii şi pe închinătoarele la idoli şi să primească Allah căinţa credincioşilor şi credincioaselor. Allah este Iertător, Milostiv.

*

Povara adevărului a fost acordată astfel;

acelora dintre oameni cu forţa să o poarte.

Cerul, pământul şi munţii, alte creaţii, s-au temut să poarte Răspunderea, iar astfel au pierdut şansa de a distinge între bine şi rău, preferând supunerea în faţa voinţei lui Allah Atotştiutorul şi Preamăreţul. Omul a fost îndrăzneţ şi ignorant iar ca rezultat al îndărătniciei sale a reuşit năruirea a întregi civilizaţii, popoare şi cetăţi prin alegerile sale greşite. Cei răi au înşelat încrederea şi au adus asupra lor pedeapsa divină, deşi binele a reuşit mereu să se ridice deasupra celorlalte forţe pentru a triumfa în faţa vicleniei răului.  Allah i-a hărăzit omului un destin minunat şi l-a aşezat într-un loc pur, deasupra îngerilor, însă omul, prin forţa voinţei sale, se poate degrada şi înjosi; acest liber arbitru este trăsătura deosebită cu care Allah l-a înzestrat pe om şi care-l diferenţiază de celelalte creaturi; aceea că Allah i-a insuflat omului din duhul Său. Fiinţei umane i s-a oferit posibilitatea nemărginită de a alege între bine şi rău şi a fost înzestrată cu îngăduinţă, iubire şi milă dar şi ură, răutate şi distrugere. În sine, omul a adunat cele mai preţioase esenţe ale creaţiei; fiecare individ, în parte, fiind un microunivers.

Cum a primit omul această responsabilitate care l-a făcut stăpânitor peste pământ? – acest dar a fost primit în virtutea unui Legământ atemporal între Allah şi omenire.

Fiecare dintre fiii lui Adam, oamenii, mic sau mare, important sau nesemnificativ, bogat sau sărac, etc., au trăit în epoci diferite de vremurile din timpul lui Adam iar un Legământ a fost încheiat (prin profeţi) cu fiecare dintre generaţii; prin acesta urmaşii lui Adam au dus mai departe rasa umană şi au reuşit transmiterea, în timp, a moştenirii lor spirituale.

Allah a dăruit tuturor popoarelor anumite puteri şi favoruri specifice lor împreună cu obligaţii aferente. Înzestrările ascunse sau cunoscute ale omului sunt suficiente pentru a-l învăţa să distingă între bine şi rău; pentru a-l avertiza de pericolele ce-i ameninţă existenţa. Însă pentru a le aduce la suprafaţă, pentru a le stimula, este necesară o „chemare personală”, prin „vocea lăuntrică a fiecărui individ”, care, în starea sa neprihănită, recunoaşte Adevărul şi mărturiseşte Legământul cu Allah, implicit, conduce omul pe calea sa predestinată către bine. Aşadar, omul nu are nici o scuză atunci când va spune că a fost neglijent, întrucât pedeapsa depinde de propria sa responsabilitate, de credinţă şi de influenţele spirituale de care s-a lăsat influenţat în timpul vieţii anatomice. Astfel există obligaţii divine ce reies atât din natura noastră spirituală dar şi din legătura cu Preaînaltul; Allah ne-a creat şi ne-a hărăzit cu darul de a cunoaşte, de a anticipa și cu darul de a intui şi înţelege. Allah a creat un întreg ecosistem planetar empatic şi darnic faţă de nevoile noastre, iar semnele Sale descoperite în floră şi faună reprezintă adevărate pilde pentru înţelegere.

Allah ne-a trimis mesageri şi învăţaţi pentru a ne călăuzi pe drumurile vieţii.

Toate aceste daruri aduc anumite responsabilităţi.

În societate, spre exemplu, există responsabilităţi; facem o promisiune, semnăm un contract etc., prin urmare, se cuvine, cu încredere şi hotărâre, să îndeplinim toate răspunderile şi angajamentele asumate; prin urmare, intrăm într-o legătură în care există şi obligaţii tacite nu doar declarate: pentru a trăi într-o societate trebuie să îi respectăm convenţiile, mai puţin atunci când acestea sunt greşite moral. Găsim obligaţii tacite între gazdă şi oaspete, între călător şi tovarăşul de drum, între angajat şi angajator, etc., pe care fiecare credincios trebuie să le îndeplinească; ca atare cel ce-i părăseşte pe aceia care au nevoie de el pentru a se ruga în deşert este un om ce-şi neglijează obligaţiile. Toate aceste responsabilităţi depind una de cealaltă. Drept urmare adevărul, devotamentul şi încrederea fac parte din religie iar o făgăduinţă implică, inevitabil, o responsabilitate iar încălcarea acesteia duce la pedeapsă.

Încălcarea Legământului este comisă de două categorii de oameni: făţarnicii şi necredincioşii; făţarnici sunt cei care cred, însă roadele credinţei lor nu există, iar necredincioşi sunt cei ce-şi declară deschis necredinţa.

Cei ce rămân fermi în credinţă şi în responsabilitatea lor vor primi Îndurarea lui Allah.

Greşelile şi slăbiciunile lor vor fi vindecate iar destinul le va fi desăvârșit.

Allah este Cel Milostiv și Îndurător!

*

Cu acordul lui Ibn Omar s-a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Temeţi-vă, fiecare dintre voi este un păstor şi fiecare este adus la răspundere cu privire la turma sa. Califul este un păstor al oamenilor şi va fi răspunzător pentru supuşii săi. Bărbatul este un ocrotitor al membrilor familiei sale şi va fi întrebat de ei. Femeia este ocrotitoarea gospodăriei bărbatului şi a copiilor lui şi va fi întrebată despre acestea. Slujitorul are grijă de averea stăpânului şi va fi întrebat de acest lucru. Temeţi-vă, fiecare dintre voi este un paznic şi fiecare dintre voi va fi întrebat de responsabilitatea sa.

Anas bin Malik a relatat că „Trimisul lui Allah ﷺ a subliniat mereu în cuvântarea sa:”

Nici o credinţă nu este desăvârşită fără cinste şi nici o religie nu este întreagă pentru cel ce nu ţine legământul.

Profetul ﷺ ne-a prevenit în privința unei îndepărtări treptate a credinţei din inimile oamenilor, în apropierea Zilei de Apoi.

*

Huzaifa a relatat: „Trimisul lui Allah ﷺ ne-a relatat două prevestiri profetice. Am fost martorul întâmplării uneia şi aştept îndeplinirea celeilalte. Profetul ﷺ ne-a spus că (de la Allah) cinstea a fost adânc înrădăcinată în inimile bărbaţilor iar apoi au învăţat-o din Coran şi Sunna. Profetul ﷺ ne-a spus, ulterior, cum va fi cinstea îndepărtată; el ﷺ a zis:”

Omul se va duce la culcare şi în timpul somnului cinstea va fi luată din inima lui şi numai urmele sale vor rămâne, precum nişte pete întunecate. Apoi (o nouă zi) omul va merge din nou să doarmă şi în acest timp cinstea va scădea şi mai mult iar urmele ei vor semăna cu cele lăsate în cenuşa încinsă, ca şi cum un tăciune este lăsat să cadă pe piciorul cuiva, lucru ce-l face să-l înghită şi-l va înghiţi, însă în interior nu se va afla nimic. Cu greu se va mai găsi o persoană demnă de încredere. Se va spune: „În cutare şi cutare trib se află un om cinstit”; şi, mai târziu, se va spune despre unii oameni: „Ce om înţelept, politicos şi puternic!” Totuşi, în inima sa nu va avea credinţă nici cât un bob de muştar. Fără îndoială, am trăit o vreme când nu mă deranja să tratez cu oricine dintre voi; dacă el a fost musulman, islamul îl va obliga să-mi plătească tot ceea ce mi se cuvine şi dacă a fost creştin, judecătorii musulmani îl vor obliga să-mi plătească tot ce mi se cuvine, însă, astăzi, nu tratez decât cu aceia şi cutare oameni.”

Inima omului este palatul conștiinței întru Religie şi temerii de Allah. Devotamentul, integritatea, căinţa şi vectorul moral al responsabilităţii sunt componente ale credinţei. Oamenii pot, uneori, să devină inconştienţi de responsabilitatea morală la care îi obligă credinţa. Această neștire se poate datora iubirii excesive pentru bunăstarea materială sau întovărăşirii neprielnice. Odată cu slăbirea credinţei, apare o scădere a responsabilităţii morale iar omul nu mai este demn de încredere. Atunci când lipseşte credinţa în existenţa lui Allah, lipseşte şi virtutea, încrederea şi căinţa interioară. Slăbirea în credinţă schimbă punctul de vedere al oamenilor, principiile vieţii şi sensul valorilor de bine – rău, dreptate – nedreptate, corectitudine – incorectitudine; omul corupt, fără scrupule, va fi considerat prudent şi inteligent, iar cel cinstit, prost şi netrebnic.

Abu Huraira a povestit că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Când va dispărea cinstea, aşteptaţi venirea Ceasului!

Atunci a fost întrebat: „Trimis al lui Allah, cum va fi pierdută cinstea?”

Profetul ﷺ le-a răspuns:

Atunci când puterea este dată celor ce nu o merită, aşteptaţi venirea Ceasului.

*

Imitarea obiceiurilor neislamice

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Ceasul nu va veni până când urmaşii mei nu vor imita faptele popoarelor precedente (dinainte de islam) şi nu le vor urma îndeaproape, măsură cu măsură.

Atunci a fost întrebat: „Trimis al lui Allah, te referi la persani şi la bizantini?”

Profetul ﷺ a răspuns: La cine altcineva dacă nu la ei?

Termenul folosit în hadisul anterior „măsură cu măsură” indică modul în care influenţele induse musulmanilor le vor altera obiceiurile iar aceştia vor imita orbeşte cutumele altor popoare. Islamul ne-a avertizat despre urmarea obiceiurilor politeiştilor şi a interzis imitarea lor. Construirea, prin comportamentul fiecărui musulman, a unei puternice personalităţi islamice şi a unui mediu islamic este datoria fiecărui individ în parte, cât şi a societăţii.

Ibn Omar a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Cine preia obiceiurile unui popor aparţine acelui popor.

Abdullah ibn Amr ibn As a relatat: „Trimisul lui Allah ﷺ m-a văzut îmbrăcat cu două veşminte vopsite cu şofran (precum erau îmbrăcaţi idolatrii) şi a întrebat: Mama ta ţi-a poruncit să porţi acestea? Eu am întrebat: „Să le spăl de vopseaua aceasta?” El ﷺ a răspuns: Mai bine pune-le pe foc.”

*

Slujnicele dau naştere stăpânilor și stăpânelor

Unul dintre semnele ce arată apropierea Zilei de Apoi este acela că „slujnicele vor naşte stăpâni şi stăpâne”; vremuri în care conducătorii vor nesocoti instituţia căsătoriei şi vor aduce în locuinţele lor femei fără a fi căsătoriţi cu ele. Aceste fapte vor deveni atât de obişnuite încât majoritatea copiilor vor fi născuţi din astfel de legături şi vor ocupa locuri de mare responsabilitate. Aceste vlăstare vor deveni neascultătoare, sfidătoare faţă de părinţii lor, cu precădere față de mame, prin afişarea unui comportament neruşinat.

Cu acordul lui Umar bin Khattab s-a relatat că îngerul Gavriil l-a întrebat pe Profet ﷺ: „Vorbeşte-mi despre Ziua judecăţii.”

Trimisul lui Allah ﷺ a răspuns: Cel ce este întrebat nu ştie mai multe decât cel ce întreabă.

Gavriil a spus: „Spune-mi despre semnele sale.”

Atunci Profetul ﷺ a zis: o roabă va da naştere stăpânilor ei; și veţi întâlni păstori de capre sărmani şi desculţi care se vor lua la întrecere între ei pentru construirea unor clădiri impunătoare.

*

Apariţia femeilor goale

Un alt semn prevestitor relatează despre femeile care vor fi goale chiar şi atunci când sunt îmbrăcate, care se abat de la calea cea dreaptă, îndrumând şi bărbaţii pe o astfel de cale.

Trimisul lui Allah ﷺ a prevestit apariţia unor femei desfrânate care vor sălăşlui în iad. Acestea vor atrage toate privirile prin stilul lor de vestimentar, dezvăluindu-şi fiecare trăsătură a trupului; şi vor afişa priviri ademenitoare purtând haine de culoarea pielii. Dacă se vor afla în locuri publice, îşi vor dezveli trupurile; când merg părul lor este asemănător cu cocoaşa cămilelor, înclinat într-o parte. Ele nu urmează calea cea dreaptă şi îi îndepărtează pe oameni de aceasta printr-o viaţă păcătoasă.

Abu Huraira a zis: „Locuitorii iadului se împart în două categorii: cei ce au o coadă asemănătoare cu a bovinelor şi cu ea lovesc oamenii; în cea de-a doua categorie intră femeile care sunt goale chiar dacă sunt îmbrăcate şi se abat de la calea cea dreaptă şi îi seduc pe alţii cu părul lor. Aceste femei nu vor intra în Paradis şi nu vor simţi mireasma Paradisului deși aceasta poate fi simţită de la o mare distanţă.”

Trimisul lui Allah ﷺ a descris aceste femei ca fiind goale şi dezvelite cu toate că vor fi îmbrăcate şi le-a caracterizat ca fiind cele ce s-au abătut de la calea cea dreaptă: femei fără moravuri ce umblă prin locuri unde numărul bărbaţilor este predominant şi prin locuri comerciale, ademenindu-i pe alţii.

Această descriere s-a manifestat deja în lume;

iar profeţia s-a adeverit.

*

Întrecerea în construirea clădirilor impunătoare

Unul dintre semnele ce arată apropierea Zilei de Apoi este, conform afirmaţiei Profetului ﷺ: apariţia păstorilor de capre desculţi şi sărmani care se vor lua la întrecere pentru construirea unor clădiri impunătoare.

Dorinţele aprinse ale oamenilor al căror statut financiar se află sub limita sărăciei vor fi încununate, de îndată ce aceştia devin bogaţi, de construirea unor case luxoase şi vile impunătoare. Acest hadis descrie un individ sărman, desculţ şi nevoiaş, ce doarme în corturi părăginite şi nu câştigă altceva în viață decât lipsuri şi foamete. Totuşi, oameni ca el devin bogaţi peste noapte şi cheltuie nemăsurat pentru ridicarea unor palate în care trăiesc o viaţă de extravaganţe şi irosiri. De asemenea, oamenii ignoranţi şi neştiutori vor deveni deosebit de bogaţi şi se vor interesa numai de a se întrece în construirea unor locuinţe de lux, cheltuindu-şi banii pentru împlinirea unor dorinţe egoiste, risipindu-şi averea.

Trimisul lui Allah ﷺ a spus că oamenii de dinaintea venirii Ceasului vor construi case supraetajate, folosindu-se de tehnici moderne, şi le vor împodobi din abundenţă cu picturi şi ornamente.

Abu Huraira a povestit că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Ceasul nu va veni până ce oamenii nu vor construi case ale căror planuri şi schiţe sunt făcute din materiale ornamentale şi pictate.

*

Salutul islamic spus doar celor cunoscuţi

Un alt semn al Zilei de Apoi este limitarea folosirii salutului islamic la prezența celor cunoscuţi, de dragul popularităţii şi faimei. Dacă un musulman întâlneşte un alt frate pe care nu-l cunoaşte şi pe care ezită să-l salute, comite o imprudenţă, pentru că nu urmează tradiţia profetică.

Profetul ﷺ ne-a învăţat să ne salutăm reciproc, chiar dacă nu-l cunoaştem pe respectivul musulman, pentru că acest salut netezeşte armonia şi pacea din comunitatea islamică.

Cu acordul lui Abdullah bin Masud s-a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Cu adevărat în apropierea Zilei de Apoi vor fi salutări speciale (spuse doar celor cunoscuţi), comerţul se vă răspândi, o soţie îşi va desemna soţul să negocieze pentru ea; şi vor mai fi ruperea relaţiilor cu rudele, mărturie mincinoasă, ascunderea probelor şi folosirea caligrafiei (cu ajutorul unui instrument din trestie).

Profetul ﷺ ne-a prevenit că va veni o vreme când salutul islamic va fi întrebuințat numai pentru cei apropiaţi nu şi pentru ceilalţi. Relaţiile şi legăturile de rudenie se vor destrăma. Relaţiile sociale dintre oameni se vor înrăutăţi. Se va depune mărturie falsă pentru ascunderea probelor şi a adevărului, fie voit, fie de teamă iar multe fapte se vor măslui.

*

Răspândirea practicilor comerciale

Un alt semn dintre semnele Zilei de Apoi îl constituie răspândirea şi creşterea practicilor comerciale, ce vor deveni obişnuite; încât comerţul va deveni un obiectiv al fiecărui om.

Într-o altă versiune a hadisului se relatează: „Un om va merge în diverse părţi ale pământului (pentru o călătorie de afaceri) având bani la el iar la întoarcere va spune: „Nu am obţinut nici un profit.”

*

Invidia şi lăcomia

Invidia şi avariţia sunt două defecte umane ale căror precumpănire a fost proorocită de Trimisul lui Allah ﷺ ca fiind dintre semnele Zilei de Apoi.

Este lesne de observat modalitatea în care armonia societăţii islamice poate fi distrusă de boli spirituale precum imoralitatea, invidia, zgârcenia, avariţia şi ruperea legăturilor de rudenie.

Cu acordul lui Abu Huraira s-a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Printre semnele Zilei de Apoi se numără şi zgârcenia.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Timpul va trece cu repeziciune, se vor înfăptui mai puţine fapte bune iar (în inima oamenilor) se va instala avariţia şi se va înmulţi harj-ul.

Ei au întrebat: „Ce înseamnă harj?”

El ﷺ a răspuns: Crime şi omoruri.

într-o altă versiune a fost auzit Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

Greutăţile se vor înmulţi, iar oamenii vor fi stăpâniţi de avariţie.

Jabir bin Abdulah a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Feriţi-vă să asupriţi, pentru că asuprirea este întuneric în Ziua Învierii, şi feriţi-vă de avariţie, pentru că i-a distrus pe cei dinaintea voastră și i-a condus la vărsare de sânge şi a făcut permis ceea ce era interzis.

Avariţia trezeşte în sufletul omului defecte condamnabile. Un avar iubeşte bunăstarea şi devine egoist, aspru, urmărind interese materiale; iar aceste tare aduc distrugerea omului.

Să ne îndreptăm atenţia asupra oamenilor din Medina care au acceptat islamul când a fost răspândit în Mecca şi care l-au invitat pe nobilul Profet ﷺ să li se alăture şi să le devină conducător în Medina. Pelerinajul a fost înfăptuit datorită bunăstării şi ospitalităţii lor generoase. Ei l-au făcut pe Profet ﷺ să se simtă bine alături de ei, ca de altfel şi pe emigranţii veniți cu el. Între membrii grupurilor s-au stabilit puternice legături de frăţie. Până ce oamenii şi-au recăpătat resursele, ajutoarele (ansar) ofereau, în timp ce emigranții (muhajirin) primeau. Ansarii au considerat un privilegiu ajutorul oferit emigranților. Când pământul şi proprietăţile neamului Nadir au fost împărţite şi cea mai mare parte a fost acordată emigranţior, ansarii nu au fost invidioşi ci s-au bucurat de norocul fraţilor emigranţi.

Milostenia are rolul de a-i ajuta pe cei ce au cu adevărat nevoie de aceasta, însă pentru cel ce dăruieşte are o valoare imensă. Milostenia curăţă sufletul celui generos şi îl binecuvântează atât pe cel ce dăruiește cât şi pe cel ce primeşte:

Allah Preaînaltul a spus:

64:16

Aşadar fiţi cu frică de Allah cât puteţi, ascultaţi, fiţi supuşi şi dăruiţi spre binele sufletelor voastre! Iar aceia ale căror suflete vor fi ferite de zgârcenie, aceia sunt cei care vor izbândi.

*

Neruşinarea şi grosolănia

În zilele din urmă este proorocit că vor predomina comportamentele imorale, neruşinate, iar sporirea acestor atitudini în oameni se numără, de asemenea, printre semnele Zilei de Apoi; fiind exemplificată de numărul mare al oamenilor care vor ajunge să zeflemească sau să batjocorească pentru a-i umili pe ceilalţi, spunând cuvinte obscene la adresa celorlalţi pentru a-i face pe alţii să râdă.

Profetul ﷺ nu s-a numărat printre cei denumiţi astfel, „mufāhiş”: „cel ce spune cuvinte obscene mincinoase pentru râsete şi batjocură”.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Printre semnele Zilei de Apoi se numără şi indecenţa, ticăloşiile, ruperea relaţiilor de rudenie, trădarea celui cinstit şi încrederea în cel mereu înșelător.

*

Ruperea relaţiilor de rudenie

Printre semnele Zilei de Apoi se numără şi dezbinarea relaţiilor de rudenie. Oamenii ultimei ere se vor descotorosi de legăturile de familie datorită obligaţiei de a cheltui bani şi a pierderii timpului. Însă prin păstrarea relaţiilor cu cei dragi, vor avea parte de mai multe beneficii atât în această lume cât şi în cealaltă; de asemenea strânsele legături de familie contribuie la împlinirea binecuvântărilor vieţii şi a menţinerii mijloacelor de existenţă.

Anas bin Malik a relatat: „L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:”

Cel ce doreşte să-şi extindă mijloacele de trai şi să aibă o viaţă îndelungată trebuie să-şi unească legăturile.

Viața îndelungată aduce cu sine bucuria de a împlini fapte bune.

Allah Preaînaltul a revelat:

13:25

Cei care încalcă legământul lui Allah după ce au intrat în învoială, dezlegând ceea ce Allah a poruncit să se ţină şi seamănă stricăciunea pe pământ, aceştia vor avea parte de blestem, vor avea parte de Lăcaşul cel rău.

Legăturile lumeşti sunt temporare însă iubirea dreptcredincioşilor este eternă.

Blestemul nu este precum binecuvântarea;

iar lăcaşul cel rău nu este precum casa cea veşnică.

Jubair bin Mut’im a relatat că l-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând: al-qati (cel ce rupe legăturile de rudenie) nu va intra în Paradis.

Allah Preaînaltul a revelat:

47:22

Vă este posibil, dacă întoarceţi spatele, să semănaţi stricăciunea pe pământ şi să rupeţi legăturile voastre de sânge?

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Când Allah a săvârșit făurirea creației Sale, matca s-a ridicat şi s-a lipit de Allah. Allah a întrebat: Ce s-a întâmplat? Şi ea a răspuns: Caut sanctuar la Tine de cei ce rup legăturile de rudenie. Atunci Allah a spus: Vei fi fericită dacă îl binecuvântez pe cel ce ţine la legăturile de rudenie şi nu-i acord favorurile Mele celui ce rupe legăturile tale? Şi răspunsul a fost: Da, o, Domnul meu! Atunci Allah a zis: Aceasta este pentru tine.

*

Mărturia mincinoasă şi neglijarea dovezilor

Printre semnele zilei de Apoi se numără şi mărturia mincinoasă şi neglijarea dovezilor.

Aceia care nu mărturisesc strâmb şi când trec pe lângă vorbe deşarte, trec cu demnitate. [25:72]

„Aceia care nu fac mărturie mincinoasă” se referă la:

• cei ce nu fac nici o mărturie minicinoasă;
• cei ce nu sunt martori la fapte ce implică fraudă sau minciună.

Nu sunt oprite doar minciuna sau faptele ce implică falsititate, ci şi superficialitatea, discuţiile fără cinste, batjocura şi altele. Dacă un om onest este adus într-o astfel de situaţie, trebuie să se retragă într-un mod onorabil, demn.

Allah a interzis consumarea anumitor feluri de alimente pentru sănătatea şi curăţirea trupului şi a sufletului, iar cea mai rea faptă o comit cei care-şi ridică idoli şi spun minciuni.

Allah Preaînaltul a spus:

22:30

Aşa să faceţi! Cine preamăreşte ceea ce Allah a oprit are un bine la Domnul vostru. Animalele din turme vă sunt îngăduite, afară de cele ce v-au fost oprite. Feriţi-vă de întinăciunea idolilor, feriţi-vă de vorba strâmbă.

Anas bin Malik a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Cele mai mari păcate sunt să-i faci asociaţi lui Allah, să ucizi o fiinţă umană, să nu-ţi respecţi părinţii şi să faci mărturie mincinoasă.

Abdullah bin Masud a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Cu adevărat, în apropierea Zilei de Apoi vor fi saluturi speciale (spuse doar celor cunoscuţi), comerţul se va răspândi, chiar şi soţia îşi va desemna soţul să facă în numele ei comerţ, legăturile de rudenie se vor destrăma; şi vor mai fi: mărturie mincinoasă, ascunderea probelor şi folosirea stilului caligrafic (creionul de trestie).

*

Obţinerea venitului din surse îndoielnice

Fiecărui musulman i se cere să-şi examineze cu atenţie sursele de venit pentru a se asigura că nu efectuează nici o lucrare care a fost interzisă.

Fără a fi limitaţi de credinţă, oamenii vor cădea în ispita de a se folosi de căi şi mijloace dubioase spre a câştiga bani. În epoca actuală, oamenilor le este indiferent sau le pasă din ce în ce mai puţin dacă banii pe care îi obţin au fost câştigaţi pe căi permise (halal) sau interzise (haram).

„Cu adevărat va veni o vreme în care credinciosul nu va fi preocupat de modul în care şi-a câştigat banii, fie prin lucrurile permise (halal), fie prin cele interzise (haram).”

În lumina celor menţionate deducem că acest semn indică apropierea Zilei de Apoi.

Allah Preamăritul şi Preaînaltul a spus:

2:188

Nu vă luaţi unii altora averile pe nedrept şi nu ademeniţi cu acestea judecătorii, ca să mâncaţi o parte din averile oamenilor pe nedrept şi cu bună ştiinţă.

În societate se manifestă, printre oameni, nevoia de bunăstare și avere în raport cu bogățiile deţinute de semeni; însă oamenii cinstiţi sunt mulţumiţi cu ceea ce au şi se abţin de la jaf, furt sau corupţie, şi nu caută a se căpăta cu luxuri pentru a-şi ridica statutul.

Alte două forme de lăcomie sunt prezentate astfel:

• Când cineva se foloseşte de averea altora pentru a-i corupe pe ceilalţi, judecători sau oameni cu autoritate, cu scopul de a obţine mijloace materiale ilicite sub protecţia legii. Prin „averea altora” se înţelege şi averea publică.
• Altă formă (mai subtilă) este atunci când este utilizată sau administrată averea cuiva în scopuri avare sau egoiste; acesta este un alt tip de lăcomie întrucât prosperitatea aduce încă și mai multe responsabilități și preocupări faţă de categoriile nefavorizate.

*

Camăta ca mijloc de trai

Riba ربا, în traducere „camătă” sau „dobândă”, este interzisă, deoarece câştigurile cinstite trebuie obţinute prin eforturi şi cheltuială, nu prin exploatarea altor oameni sau a câştigurilor lor. Camăta este interzisă cu stricteţe.

Există mai multe opinii în definirea acestui termen.

Savanţii musulmani, cei din trecut şi prezent, au elaborat studii referitoare la camătă, realizate în contextul situației economice din perioada de început a islamului.

Camăta poate fi de două feluri:

• Perceperea unei dobânzi pentru banii împrumutaţi;
• Schimbul unui lucru superior calitativ, cu un altul sau altele de o calitate inferioară celui anterior; de exemplu, curmale de calitate superioară schimbate cu unele de calitate inferioară.

Negoţul a ridicat nivelul de trai al popoarelor fiind un act înlesnit, însă camăta favorizează înmulţirea nedreptăţilor şi curselor nebuneşti după îmbogăţire. Dobânda ocupă un loc de frunte în economia contemporană, iar pentru că dobânda este însăşi inima instituţiilor financiare, unii savanţi au interpretat ridicarea şi prăbuşirea sistemelor financiare construite pe dobândă ca fiind dintre semnele zilei de Apoi.

Allah Preamăritul şi Preaînaltul a revelat:

2:275-278

Cei care se hrănesc din camătă nu se vor ridica în Ziua Judecăţii decât aşa cum se ridică acela pe care Diavolul l-a lovit cu străşnicie. Aceasta, fiindcă ei spun: Negustoria şi camăta sunt deopotrivă. Allah a îngăduit negustoria, însă a oprit camăta. Cel care se va lăsa de camătă, îndată ce aude o predică de la Domnul său, va putea păstra ceea ce a agonisit. Fapta lui este la Allah. Cei care se vor reîntoarce la camătă, vor fi oaspeţii Focului, unde vor veşnici.

Allah va strivi camăta şi va înălţa milostenia. El nu-l iubeşte pe tăgăduitorul păcătos.

Camăta este o latură opusă milosteniei, generozităţii în numele lui Allah şi înfăpturii binelui.

Allah Preaînaltul a revelat:

3:130

O, voi cei care credeţi! Nu luaţi camătă înmulţită! Şi fiţi cu frică de Allah, ca să izbândiţi!

*

Purtarea veşmintelor din mătase considerată a fi permisă

Printre semnele Zilei de Apoi se numără şi folosirea de către bărbați a hainelor confecționate din mătase roşie şia veşmintelor din mătase fină sau brocart şi catifea, purtare ce a fost interzisă de Trimisul lui Allah ﷺ.

Diferenţa dintre un credincios şi un necredincios este că primul trăieşte pentru atingerea idealurilor înalte care în Ziua de Apoi îi vor aduce mântuire şi răsplată. Credinciosul îndură în această lume numai pentru a obţine mulţumirea lui Allah. Pentru un credincios, lumea, îi oferă posibilitatea de a-şi dovedi credinţa în faţa Stăpânului său. Lumea pământeană îi aduce omului grele responsabilităţi şi nu trebuie înțeleasă ca fiind un teren de vânătoare pentru plăcerile lumeşti. Un necredincios nu crede în Lumea de Apoi, în responsabilitatea pe care o are în faţa lui Allah, în răsplata pe care o va primi în lumea cealaltă pentru faptele bune şi în pedeapsa pentru faptele rele. Pentru un astfel de om viaţa lumească reprezintă sfârşitul existenţei sale. De aceea îşi petrece zilele bucurându-se doar de vanitățile şi plăcerile lumii materiale; îşi irosește cea mai mare parte a averii ducând un trai ostentativ şi îşi etalează bogăţia purtând veşminte din mătase şi brocart, folosind vesele din aur şi argint.

Un musulman care îşi trăieşte viaţa având credinţă în Lumea de Apoi nu va fi ademenit în aceste capcane lumeşti. El duce o viaţă simplă şi austeră, departe de orice fel de ostentaţii şi vanități.

Islamul a delimitat condiţiile permise şi interzise ale obţinerii averii şi cheltuirii acesteia. Este de rău augur utilizarea unor obiecte de lux dintre care unele sunt inutile iar altele primejdioase. În această categorie intră şi vesela din aur şi argint. Cheltuind pe astfel de lucruri oamenii își risipesc o parte din avere care ar putea fi utilizată în mod fructuos pentru alte scopuri. Celor înstăriţi li se interzice să-şi cheltuie averea pe trivialități; ei trebuie să găsească o cale pentru a o întrebuința cu folos. Reducerea folosirii bunurilor de lux poate ajuta la depăşirea crizei existente între standardele de trai ale diverselor pături sociale, generând o atmosferă de armonie între oameni ce aparţin unor clase sociale diferite.

Atunci când bunurile ori proprietățile nu sunt folosite într-un scop benefic ori altruist, ci pentru înfumurare şi glorie, pentru a-i impresiona pe alţii, o mare parte din venitul unei ţări ajunge cheltuit în scopuri nepotrivite, lipsindu-i pe oameni de nevoile de bază.

Femeilor le este îngăduit să poarte veşminte din mătase şi ornamente din argint şi aur.

Musulmanul trebuie să reflecteze că averea pe care a strâns-o nu se datorează eforturilor sale ci bunăvoinţei lui Allah. Dacă un om depune eforturi pentru a acumula avere, înseamnă că Domnul său a dorit să fie astfel. Dacă Allah nu l-ar binecuvânta cu un trup şi minte sănătoase, cu toate organele aflate într-o stare de funcţionare desăvârşită, cum ar putea să facă eforturi pentru a strânge avere? Doar Allah Preamăritul răsplăteşte strădania omului. Fără ajutorul şi favorurile Sale, eforturile sale nu vor avea nici un rezultat.

Acestea sunt adevăruri pe care oamenii nu le neagă.

Atunci când o persoană îşi dă seama de aceste lucruri şi crede cu toată inima, va privi averea acumulată ca pe un favor al Domnului său, nu ca o răsplată a eforturilor sale ori ale familiei. Cu aceste gânduri în minte, va cheltui pentru bunăstarea semenilor şi va crede cu adevărat că Allah i-a dăruit posibilitatea de a-şi dărui averea pentru a-i ajuta pe ceilalţi. Persoana în cauză nu îi ajută pe cei săraci considerându-se un binefăcător, ci simte afecţiune şi dragoste pentru confraţii săi mai puţin favorizaţi, îi ajută la fel cum un om îşi ajută fratele şi îi acordă sprijinul înainte să i se ceară. Dacă averea este un favor al Bunului Allah, cum poate cineva să o risipească pe lucruri inutile? Un bun musulman nu-şi va cheltui averea pentru a trăi în lux, ci pentru a-şi ajuta semenii.

*

Consumul băuturilor alcoolice considerat a fi permis

Unul dintre semnele Zilei de Apoi este consumul excesiv al băuturilor alcoolice de tot felul ajunse a fi considerate medicamente sau chiar leacuri. În unele părţi ale lumii, denumirile unor băuturi au fost schimbate cu numele unor băuturi non-alcoolice pentru a facilita tranzacţiile comerciale şi înlesni răspândirea acestor obiceiuri printre oameni.

Allah Preaînaltul a revelat:

2:219

Ei te întreabă despre vin [khamr] şi despre jocurile de noroc [maysir]. Spune: În amândouă este mare păcat şi sunt unele foloase pentru oameni, dar în amândouă păcatul este mai mare decât folosul. Ei te întreabă ce trebuie să cheltuiască (pentru milostenie) Spune: Ceea ce vă prisoseşte (din bunurile voastre)! Astfel Allah vă face desluşite Semnele Sale; poate că voi o să cugetaţi.

Cuvântul khamr خمر înseamnă „suc de struguri fermentat” sau orice băutură „fermentată” sau aflată într-un proces care o transformă în alcool şi provoacă starea de ebrietate. Există posibilitatea ca unele băuturi să deţină anumite beneficii în situaţii particulare, însă răul este mai mare decât beneficiul, mai ales dacă privim acest obicei în ansamblul societăţii.

Anas a spus: „Vă voi relata un hadis, apoi vă voi spune despre acesta. L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:”

Printre semnele zilei de apoi se numără şi (următoarele): Cunoaşterea religioasă se va micşora; ignoranţa în ceea ce priveşte religia se va înmulţi; relaţiile sexuale interzise vor fi permise; băuturile alcoolice vor fi din belşug şi vor fi considerate permise; numărul femeilor va creşte, iar cel al bărbaţilor va descreşte atât de mult, încât 50 de femei vor umbla după unul singur.

Allah Preaînaltul a spus:

5:90-91

O, voi cei care credeţi! Vinul, jocul de noroc, pietrele ridicate (idolii) şi săgeţile (pentru prezicere) sunt numai murdării din lucrătura lui Şeitan. Deci feriţi-vă de ele ca să izbândiţi! Doară Şeitan doreşte să semene între voi duşmănie şi ură, prin vin şi prin jocul de noroc, şi să vă abată de la pomenirea lui Allah şi de la rugăciune. Oare nu vă veţi opri (de la acestea)?

Se cuvine a ne supune poruncilor lui Allah în loc să dăm crezare superstiţiilor sau părerilor părtinitoare, viciate. Evident unii oameni simt o plăcere temporară în consumarea a ceea ce a fost interzis însă aceasta nu este o cale spre prosperitate sau căinţă.

*

Considerarea relaţiilor sexuale interzise ca fiind permise

Adulterul nu este doar un act fără ruşine ce presupune aversiune faţă de propria persoană şi faţă de ceilalţi, ci şi un act ce deschide calea spre multe alte păcate. Lanţul de consecinţe nefaste al adulterului distruge familia, viitorul copiilor născuţi sau care urmează a se naşte, poate duce la neînţelegeri grave, la crimă, la distrugerea reputaţiei, pierderea proprietăţii şi la destrămarea definitivă a legăturilor sociale.

Allah Preaînaltul a revelat:

17:32

Şi nu vă apropiaţi de preacurvie, căci este o josnicie! Şi rău drum este acesta.

Adulterul (zinā) defineşte raportul sexual dintre un bărbat şi o femeie, necăsătoriţi unul cu celălalt (dintre care unul sau ambii parteneri sunt căsătoriţi cu alte persoane). Concubinajul defineşte raportul sexual între două persoane necăsătorite.

Conform şariei islamice, divorţul şi căsătoria se pot înfăptui uşor, tocmai pentru a diminua tentaţia de a întreţine raporturi sexuale în afara legământului sfânt al căsătoriei. Nikah-ul sau metoda islamică de căsătorie nu este precum oficierea unei căsătorii civile sau a nunţii sau a promisiunilor dintre parteneri întrucât toate acestea au ca scop recunoaşterea uniunii de către familie, societate, terţi; nikah-ul reprezintă oficierea legăturii în faţa lui Allah Preaînaltul, act ce poate avea loc în cele mai modeste condiţii şi nu este legat de cultura matrimonială a popoarelor, mai precis de tradiţii, Allah poate binecuvânta sau despărţi partenerii cu sau fără acceptul familiei, cu sau fără acceptul societăţii, cu sau fără acte aferente. Nikah-ul este forma naturală prin care oamenii consimt a convieţui şi a-şi uni destinele în faţa lui Allah Preaînaltul şi nu în faţa autorităţii lumeşti, a familiei, societăţii, prietenilor şi, ca atare, constituie o acţiune personală, intimă iar numeroase formule sunt acceptate pentru a împiedica făptuirea de relaţii sexuale interzise, dintre care pot fi enumerate căsătoria temporară sau poligamia.

Juriştii musulmani au păreri împărţite în privinţa acestor subiecte, iar părerile variază de la aplicarea celor mai aspre pedepse pentru adulterini până la îngăduirea iertării sau a unor formule sociale acceptate pentru ca vinovaţii să poată scăpa de pedeapsa imoralităţilor comise; acest subiect, întrucât tratează dragostea şi intimitatea fiinţei umane, este unul sensibil ce depinde de un context prealabil în care faptele s-au derulat.

Însă, conform relatărilor profetice, înaintea Zilei de Apoi, ignoranţa va lua locul cunoaşterii, adulterul va deveni un act obişnuit, bărbaţii vor descreşte în număr iar femeile se vor înmulţi.

Abu Amir sau Abu Malik al-Ashari a relatat că l-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

Printre urmaşii mei se vor număra unii care vor considera ca fiind permise întreţinerea relaţiilor sexuale interzise, purtarea hainelor din mătase, consumarea băuturilor alcoolice şi folosirea excesivă a instrumentelor muzicale. Şi vor fi unii care vor şedea la baza unui munte, iar seara păstorii lor vor veni la ei cu turmele de oi ale acestora şi îi vor întreba ceva, însă ei vor spune: Întoarceţi-vă mâine. În timpul nopţii, Allah îi va distruge şi va lăsa muntele să cadă peste ei şi îi va transforma (pe cei ce au mai rămas dintre ei) în maimuţe şi porci şi vor rămâne astfel până în Ziua Învierii.

*

Rivalitate în ornamentarea moscheilor

Printre semnele Zilei de Apoi ce au apărut deja şi despre care Trimisul lui Allah ﷺ ne-a relatat se numără acela că oamenii se vor lua la întrecere în decorarea moscheilor. Profetul ﷺ a prezis apropierea Zilei de Apoi ca fiind timpul în care oamenii vor construi moschei spaţioase şi măreţe, întrecându-se unii pe alţii în ornamentarea şi înfrumuseţarea lor.

Decorarea excesivă a moscheilor este un semn al Zilei de Apoi.

Anas a relatat că Profetul ﷺ a spus:

Ceasul nu va veni până ce oamenii nu se vor lua la întrecere în decorarea moscheilor.

Ibn Abbas a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Nu mi s-a poruncit să construiesc moschei înalte.

Ibn Abbas a adăugat: „Cu siguranţă voi le veţi împodobi aşa cum au făcut evreii şi creştinii.”

În timpul vieţii sale, moscheea Profetului ﷺ era construită din cărămizi iar acoperişul era acoperit cu ramuri de palmieri. Primul calif, Abu Bakr, nu a adăugat ci doar a renovat ceea ce se deteriorase. Umar a recondiţionat structura cu materiale din cărămidă şi ramuri dar a schimbat stâlpii ce o susţineau; aceştia erau din lemn. Uthman a schimbat, inițial, cărămida, apoi şi celelalte elemente. A construit pereţii din piatră decorativă şi lemn de tei. Stâlpii i-a făcut din piatră decorativă iar acoperişul din tek. Acestea au supravieţuit până astăzi.

Înainte de propovăduirea islamului, păgânii au reparat şi îngrijit moscheea din Ka’ba și au oficiat ceremonii păgâne în sanctuar. Au făcut din moschee o sursă de venit prin păstrarea idolilor Arabiei în jurul şi înăuntrul lăcașului. Islamul s-a declarat împotriva acestor practici dar păgânii i-au izgonit pe musulmani şi pe conducătorii lor din Mecca şi nu le-au mai permis să intre în Ka’ba. Când musulmanii au devenit suficient de puternici pentru a recuceri Mecca (anul 8 h.), au purificat moscheea, restabilind adorarea Zeului Singular, Allah. Deşi unii păgâni au dorit să lucreze sau să continue a se îngriji de Ka’ba, nu le-a fost îngăduit.

Allah Preaînaltul a revelat:

24:36-37

În case pe care a îngăduit Allah să fie înălţate şi în care este pomenit numele Său. În ele Îi aduc Lui laudă dimineaţa şi seara; bărbaţi pe care nici negoţul, nici marfa nu-i împiedică de la pomenirea lui Allah, de la împlinirea Rugăciunii şi de la achitarea Daniei, care se tem de o Zi când inimile şi privirile lor vor fi tulburate.

9:18

Ci întreţin moscheile lui Allah doar aceia care cred în Allah şi în Ziua de Apoi, împlinesc Rugăciunea, aduc Dania şi nu se tem decât de Allah. Poate că aceia vor fi bine călăuziţi.

*

Cunoştinţele religioase se vor diminua

Trimisul lui Allah ﷺ a prezis că diminuarea cunoştinţelor religioase este un semn al Zilei de Apoi. Cunoaşterea va dispărea iar ignoranţa va predomina; la sfârşitul lumii, printre oameni, vor dăinui neliniştile.

Abu Musa al-Aşari şi Abdullah bin Masud au relatat că Profetul ﷺ a zis:

Temeţi-vă de Ziua de Apoi, va veni o vreme în care ştiinţa va ştirbi şi ignoranţa îi va lua locul, iar vărsările de sânge se vor înmulţi.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Când se va apropia Ziua de Apoi, cunoaşterea se va diminua, neliniştile vor fi de nedomolit, se va instala avariţia, iar harj-ul se va înmulţi.

Ei au întrebat: „Ce înseamnă al-harj?” El ﷺ a răspuns: Înseamnă, măcel, crime.

Abdullah bin Amr bin As a relatat că l-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

Cu adevărat, Allah nu îndepărtează de oameni cunoaşterea, smulgând-o pur şi simplu, ci treptat, prin descreşterea numărului învăţătorilor (în credinţă). Atunci când nu va mai fi nici un învăţat care să-i înveţe, oamenii vor urma conducătorii ignoranţi. Şi când vor fi rugaţi să redacteze verdicte religioase, le vor emite fără a avea cunoştinţele necesare şi vor greşi, conducându-i pe ceilalţi pe aceeași cale.

*

Timpul va trece repede

Ceasul se va apropia atunci când oamenii se vor ajunge unii pe alții în privința comiterii răutăţilor şi imoralităţilor; vârsta desăvârșirii omului se va micşora, iar zilele şi nopţile vor trece repede, astfel încât un an va fi precum o lună, o lună precum o săptămână, o săptămână precum o zi, o zi precum o oră, iar o oră va fi precum arderea frunzelor de palmier.

Allah Preaînaltul şi Preamăritul a spus:

7:96

Dacă neamurile acestor cetăţi ar fi crezut şi ar fi avut frică, atunci noi le-am fi dăruit binecuvântări din cer şi de pe pământ. Însă ei i-au socotit minicinoşi pe trimişi şi din această pricină Noi i-am apucat pentru ceea ce au agonisit.

*

Omul îşi va dori să fie în mormânt în locul fratelui său

Trimisul lui Allah ﷺ ne-a relatat că Ziua de Apoi nu va veni până ce un om nu ce va trece pe lângă un mormânt fără să îşi dorească să fie în locul celui dinăuntru.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis: Ziua de Apoi va veni când un om ce va trece pe lângă un mormânt va zice: Aş dori să fiu în locul lui.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: Pe Cel în Mâinile Căruia se află viaţa mea, lumea nu se va sfârşi până ce un om va trece pe lângă un mormânt, se va apleca deasupra acestuia şi îşi va exprima dorinţa de a se afla în locul celui din mormânt; şi nu din motive religioase, ci datorită nenorocirilor.

Anas bin Malik a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Nimeni nu trebuie să-şi dorească moartea din cauza unui rău ce a căzut asupra lui. Însă dacă acesta nu conţine nimic bun, să spună: Allah, ţine-mă în viaţă cât timp este bine pentru mine şi adu-mi moartea dacă este mai bine pentru mine.

Ibn Abbas a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ s-a rugat: Allah, dacă hotărăşti să pogori vreo nenorocire asupra poporului meu, (mai bine) lasă-mă să mor.

*

Îndepărtarea răufăcătorilor din Medina

Va veni o vreme în care ţările dezvoltate din întreaga lume vor suferi, în acelaşi timp, o serie de greutăţi dar şi binecuvântări. Astfel, Allah va trimite nenorociri, secetă şi teamă până şi în oraşul Profetului ﷺ, Medina. În mod cert aceste încercări vor constitui o tribulație pentru credincioşii din Medina, astfel încât cei slabi (în credinţă) şi răufăcătorii vor migra şi traversa ţări căutând locuri mai sigure şi mai atrăgătoare. Cu alte cuvinte, în Medina vor rămâne doar cei cu adevărat credincioşi şi temători de Allah ce urmează învăţăturile Profetului ﷺ.

Acest șir de evenimente arată apropierea Zilei de Apoi.

Abu Huraira a relatat că Profetul ﷺ a zis:

Va veni o vreme pentru oameni când o persoană îşi va invita vărul şi alte rude apropiate astfel: „Veniţi (şi stabiliţi-vă) într-un loc unde traiul e ieftin, veniţi unde e belşug”; însă Medina va fi mai bună, de-ar cunoaşte ei! Pe Cel în Mâinile Căruia se află viaţa mea, nici unul dintre ei nu va pleca nemulţumit de oraş, însă Allah îi va face pe urmaşii lor mai buni decât ei. Temeţi-vă, Medina Prealuminată este precum un furnal care elimină impurităţile. Ceasul nu va veni până ce mediniţii nu vor îndepărta răufăcătorii aşa cum furnalul elimină impurităţile din fier.

Medina va deveni fortăreaţa invincibilă a islamului iar armatele musulmane (ale oraşului) vor cuceri alte oraşe şi le vor adăuga statului islamic medinit.

Sufyan bin Abu Zuhair l-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

Yemenul va fi cucerit şi unii oameni vor pleca (spre acea ţară), mânându-şi cămilele şi ducând cu ei familiile şi pe cei ce se află sub autoritatea lor, în timp ce Medina este mai bună pentru ei, dacă ar şti ei lucrul acesta. Apoi Irakul va fi cucerit şi unii oameni vor pleca (spre acea ţară), mânându-şi cămilele şi ducând cu ei familiile şi pe cei ce se află sub autoritatea lor, în timp ce Medina este mai bună pentru ei, dacă ar şti lucrul acesta!

Acest hadis relatează o importantă profeţie a Trimisului lui Allah ﷺ despre cucerirea Siriei, Yemenului şi Irakului, ce a devenit realitate în timpul domniei celor patru califi.

Medina este oraşul în care nobilul Profet ﷺ a primit o mare parte din Revelaţie și a fondat societatea model şi statul islamic ideal. De aceea Medina este un oraş binecuvântat iar părăsirea orașului este îngăduită pentru propagarea islamului, pentru comerţ şi alte lucrări; hadisul face referire doar la cei care părăsesc oraşul din necredinţă faţă de valorile sale.

Această situaţie, conform opiniei lui Ibn Hajar, se va ivi fie în timpul Profetului ﷺ, fie în vremea lui Dajjal.

Jabir a relatat: „Un beduin a venit la Profet ﷺ şi a îmbrăţişat islamul. Ziua următoare a venit cu febră şi i-a spus: „Te rog să anulezi legământul meu (de a îmbrăţişa islamul şi de a părăsi Medina)”. Profetul ﷺ i-a refuzat (cererea) de trei ori şi a zis: Medina este precum un furnal, elimină impurităţile (răufăcătorii), alege ce este bun şi îl perfecţionează.

Anas bin Malik a relatat: „Profetul ﷺ a zis:” Nu va fi oraş în care să nu intre Dajjal, în afară de Mecca şi Medina, şi nu va exista nici o intrare (în Mecca sau în Medina), întrucât îngerii vor sta în şiruri apărând-o de el şi apoi Medina se va zgudui împreună cu locuitorii ei de trei ori (adică vor avea loc trei cutremure) şi Allah îi va îndepărta din ea pe toţi necredincioşii şi ipocriţii.

În ceea ce priveşte timpul dintre cele două etape, nu este nimic specificat în acest sens, deoarece un număr mare de companioni ai Profetului ﷺ s-au mutat din Medina şi s-au stabilit în diferite alte părţi ale lumii islamice. Printre aceştia se numără: Mu’adh bin Jabal, Abu Ubaida al-Jarrah, Abdullah ibn Masu’d şi urmaşii acestora; ulterior au părăsit Medina, Ali bin Abu Talib, Talha bin Ubaidullah, Zubair bin al-Awwam, Ammar şi alţii.

Abu Huraira a relatat: „L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:”

Oamenii vor părăsi Medina, în ciuda stării bune de care se bucură şi nimeni în afară de păsările sălbatice şi de animalele de pradă nu vor locui acolo, şi ultimele persoane ce vor muri vor fi doi păstori din tribul Muzaina, care îşi vor îndrepta turmele cu oi spre Medina, însă nu vor găsi nici un trup acolo şi când vor ajunge în Valea Thaniya se vor prăbuşi cu faţa în jos fără suflare.

Așadar migrarea completă a locuitorilor din Medina va avea loc numai după apariţia lui Dajjal, venirea lui Iisus (pacea fie asupra sa), izbucnirea unui incendiu catastrofal și învierea celor muriţi în acest șir de evenimente.

*

Fluviul Eufrat scoate la iveală o comoară din aur

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Ziua de Apoi nu va veni înainte ca Eufratul să scoată la iveală un munte de aur pentru care oamenii se vor lupta. Din fiecare o sută de oameni vor muri 99, însă fiecare dintre ei va zice că poate el va fi cel care va fi salvat (va supravieţui şi va lua aurul).

Abu Huraira a relatat că Profetul ﷺ a zis:

În curând, Eufratul va dezveli un munte de aur, însă cel ce va fi acolo să nu ia nimic. Comoara se va afla în posesia duşmanilor săi; ori va fi cheltuită în scopuri păcătoase, astfel că, dacă unul o va vedea, trebuie să nu se apropie, să nu ia nici o parte din ea.

Acest hadis relatează că o comoară de aur va fi găsită în apropierea Ceasului, însă descoperirea va fi un semn al Zilei Învierii nu o veste de bun augur. De aceea, Profetul ﷺ le-a interzis musulmanilor să ia comoara, oricare ar fi aceasta. Belşugul va da naştere la rivalităţi între grupurile societăţii islamice şi cei mai mulţi dintre ei, mânaţi de o puternică dorinţă de a se îmbogăţi, vor lupta unii împotriva altora pentru a obţine bogăţia respectivă.

Abdullah bin Harith bin Nawfal a relatat: „Eram cu Ubai bin Ka’b şi acesta a zis: „Părerile diferă cu privire la scopul omului”. Eu am zis: „Da, desigur”. Apoi a spus: „L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:”

În curând, Eufratul va dezvălui un munte de aur şi când oamenii vor auzi aceasta se vor duce în grupuri acolo, însă dacă le este îngăduit să ia din acea comoară vor spune: „Dacă le permitem oamenilor să ia o parte din aceasta, ei o vor lua pe toată”. Astfel se vor lupta şi dintr-o sută de oameni, 99 vor fi ucişi.

Unii savanţi au sugerat că „muntele din aur” sau „comoara” Eufratului este o metaforă, însemnând, de fapt, că Eufratul se va dovedi un mijloc eficace pentru creşterea nivelului de trai al unei ţări, fie prin agricultură, industrie, irigaţii, pescuit, etc., spre exemplu, Imperiul Roman şi-a sporit bogăţia prin deţinerea bazinului geografic al Eufratului, cele mai îndepărtate ţări ale lumii antice erau obligate să furnizeze bogăţii romanilor sau să tranziteze această regiune plătind biruri grele.

Alţi învăţaţi contemporani consideră că „muntele de aur” se referă la exportul de petrol din zilele noastre însă toate variantele sunt interpretări. Ştim, textual, doar că Profetul ﷺ a indicat descoperirea unei comori dezvăluite de Eufrat, însă le-a interzis oamenilor să ia din „comoară” sau să se apropie de aceasta. Profetul ﷺ ne-a prevenit că în regiunea cu pricina vor avea loc lupte aprige pentru însuşirea bogăţiilor dezvăluite.

*

Terenul arid al Arabiei va deveni pajişte şi râuri

Bunăstarea fără de seamăn îi va face pe arabi trândavi şi apatici, iar iubirea pentru viaţa lumească îi va face invidioşi unii pe alţii, ceea ce va duce la războaie. De aceea nu vor mai acorda atenţie meşteşugurilor din vechime precum agricultura. Întreaga Peninsulă Arabă va deveni un loc umed, răcoros şi se va transforma în pajişti şi livezi. Neglijându-se munca pământului în favoarea altor ocupaţii, apa nu va mai fi atât de utilizată şi va continua să se reverse în râuri.

Profetul ﷺ a spus că terenul arid, nisipos, lipsit de vegetaţie al Peninsulei va deveni plin de verdeaţă şi ape curgătoare.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Ceasul nu va veni până ce bunăstarea nu va deveni fără margini, încât o persoană va dori să ofere zakat din averea sa, însă nu va găsi pe nimeni care să accepte; şi până ce terenurile Peninsulei Arabe nu vor deveni pajişti şi râuri.

Unii învăţaţi au sugerat că transformarea terenului Peninsulei în pajişti şi râuri se poate realiza printr-o serie de metode ştiinţifice de horticultură, prin cultivarea terenurilor, activităţi de amenajare, săparea fântânilor şi prin munci agricole. Din relatarea menționată reiese că Peninsula Arabă deţine resurse de apă, chiar lacuri şi râuri, aşadar un deşert poate ajunge a se transforma în oaze, livezi, iar câmpii scăldate de râuri se pot deşertifica, prin concursul unor fenomene naturale complexe; tălmăcire profețită de Trimisul lui Allah ﷺ în timpul bătăliei de la Tabuk.

Mu’adh bin Jabal a povestit că l-a însoţit pe Trimisul lui Allah ﷺ în expediţia de la Tabuk iar el ﷺ a îmbinat rugăciunile; a împlinit rugăciunea de prânz şi cea de amiază împreună şi de asemenea pe cea de apus cu cea de noapte, iar în următoarea zi a amânat rugăciunile; apoi a ieşit şi a împlinit rugăciunea de prânz împreună cu cea de amiază. Apoi a intrat şi (mai târziu) a ieşit şi a împlinit rugăciunea de apus cu cea de noapte şi a zis: Cu voia lui Allah, până mâine veţi ajunge la fântâna de la Tabuk şi n-ar trebui să ajungeţi acolo decât în zori, însă cel ce ajunge să nu se atingă de apa ei până la venirea mea. Am mers acolo însă doi din grupul nostru au ajuns înaintea noastră la fântână. Era un izvor firav precum dâra lăsată de şiretul unui pantof. Trimisul lui Allah ﷺ i-a întrebat dacă au atins apa şi aceştia au răspuns afirmativ. Trimisul lui Allah ﷺ i-a dojenit, spunându-le, prin voia lui Allah, cele cuvenite. Atunci oamenii au luat în palmele lor apă din fântână până ce a devenit mai multă. Profetul ﷺ s-a spălat pe mâini şi pe faţă cu această apă; apoi a trimis-o înapoi (la fântână) iar din fântână a izvorât apă din belşug, până ce toţi oamenii au băut şi s-au săturat. Apoi a zis: Mua’dh, să sperăm că dacă vei trăi mult vei vedea apa aceasta irigând din belşug grădinile şi livezile.

*

Visele dreptcredincioşilor se vor adeveri

Adeverirea visului credinciosului este un semn ce vesteşte apropierea Zilei de Apoi.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Când Ziua Învierii se apropie, visul celui ce este credincios se va adeveri, iar visul credinciosului reprezintă una din cele 46 de părţi ale profeţiei. Ceea ce aparţine profeţiei nu poate fi niciodată neadevărat.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Când Ceasul se apropie, rareori se va întâmpla ca visul unui credincios să nu se adeverească. Şi cea mai adevărată viziune va fi a celui ce întotdeauna grăieşte adevărul, întrucât viziunea unui musulman reprezintă a 46-a parte a profeţiei.

Visele sunt de trei feluri:

• Visul plăcut; veşti îmbucurătoare ce vin de la Allah.
• Coşmarul; acesta produce suferinţă şi vine de la Diavol, cu permisiunea lui Allah.
• Visul subconştientului (o proiecţie a propriului intelect).

Aşadar, dacă unei persoane nu-i place ceea ce vede în visul său, trebuie să se ridice, să se roage şi să nu povestească nimănui.

A spus Trimisul lui Allah ﷺ: Îmi place să văd lanţuri (în vis), însă nu-mi place să mă văd purtând coliere, pentru că lanţurile indică statornicia unei persoane în religie.

Prin studiul Sfântului Coran şi al tradiției profetice am învăţat că există trei tipuri de vise. Primul este reprezentat de visul sau viziunea profeţilor; aceste vise sunt întotdeauna adevărate, pentru că sunt revelaţii ale lui Allah către trimişii Săi (Allah să fie mulţumit de ei). Profeţia a fost încheiată prin Muhammad ﷺ, el a fost ultimul dintre profeţi şi nici un altul nu va mai veni. Totuşi o parte a profeţiei a rămas. Există un tip de vis pe care musulmanul îl vede în timpul somnului şi care poate fi o viziune adevărată, parte a profeţiei. Multe alte tradiţii sugerează că Profetul ﷺ a avut astfel de viziuni care s-au adeverit înainte de a i se fi încredințat lucrarea profetică. Profeţia este compusă din 46 de părţi, drept urmare viziunea bună a unui musulman reprezintă una din acestea sau este o parte a cunoaşterii profetice. În ceea ce priveşte visele oamenilor obişnuiţi, acestea pot fi împărţite în două categorii; una este viziunea celor buni şi pioşi. În timpul somnului, elementele lăuntrice ale sufletului sunt dominate de trăsăturile nobile prezente în acea persoană; de aceea visele lor reprezintă un adevăr. Aceste tipuri de vise au fost considerate a 46-a parte a profeţiei. Acestea însă nu pot fi profeţii, deoarece nici o fiinţă umană, cu excepţia profeţilor, nu poate deţine în timpul somnului controlul absolut asupra trăsăturilor sale nedemne, care există în fiecare om. Totuşi nu se poate nega faptul că subconştientul celor nobili şi pioşi este dominat de intenţii şi dorinţe mărinimoase, primind, în virtutea dăruirii spirituale, în timpul visului, sugestii divine, însă acestea nu sunt, în mod necesar, profetice.

Cel de-al doilea tip de vise, numite hulm حلم în Coran şi Sunna, constituie expresia dorinţelor carnale suprimate ale unei persoane. Aceste visuri sunt reflecţia experienţelor neplăcute, prezente sau trecute, stocate în subconştient.

Abu Huraira a relatat că l-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

Nimic, exceptând veştile îmbucurătoare, nu a mai rămas din profeţie.

Ei au întrebat: „Ce înseamnă veştile îmbucurătoare?”

El ﷺ a răspuns: Visele plăcute (aducătoare de vești bune) ale dreptcredincioşilor.

*

Fuga celor credincioşi în vârful munţilor

Fuga unui credincios musulman alături de oile sale pe vârful munţilor este un semn ce vesteşte apropierea Zilei de Apoi.

Abu Sa’id al-Khudri a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: Va veni o vreme când cea mai de preţ avere a unui musulman va fi oaia pe care o va lua cu el pe vârful munţilor şi în locuri umede, pentru a se ascunde cu religia sa de încercări.

În timpul războielor şi în perioade foarte dificile este preferabil ca oamenii să ducă o viaţă singuratică ferindu-se de tumultul conflagraţiilor.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ obişnuia să se roage (astfel):

Allah, îndreaptă pentru mine religia care este scutul treburilor mele. Îndreaptă pentru mine treburile lumii în care trăiesc. Îndreaptă pentru mine Lumea de Apoi, de care depinde viaţa veșnică. Să faci viaţa mea o sursă de belşug pentru fiecare faptă bună şi să faci moartea mea o sursă de alinare, ocrotindu-mă de tot răul.

*

Lupte, jafuri, încercări

Trimisul lui Allah ﷺ a prevestit trei semne ce vestesc apariţia Zilei de Apoi înainte de apariţia lui Dajjal. Acestea sunt:

• Lupte şi jafuri
• Durere datorată bunăstării nemărginite
• Dezbinări (fitna)

Profetul ﷺ a zis: Dacă acestea vor avea loc (vor predomina), atunci puteţi aştepta apariţia lui Dajjal.

Abdullah bin Omar a spus: „Şedeam alături de Trimisul lui Allah ﷺ când a început să menţioneze perioade pline de încercări (fitna) înştiinţându-ne în privința multora. Când ne-a vorbit despre acele vremuri în care oamenii trebuie să nu iasă din casă, unii l-au întrebat: „Trimis al lui Allah, care este încercarea care ne va face să rămânem în case?” Profetul ﷺ a spus: Vor fi lupte şi jafuri. Apoi va veni o încercare ce va fi plăcută, întunecată fiind numai de unul dintre oamenii mei, care va afirma că-mi este prieten devotat, însă nu va fi aşa, deoarece prieteni îmi sunt numai cei cu adevărat temători de Allah. Oamenii se vor uni sub conducerea unui om care va fi precum mierea pentru albine. Apoi va veni această încercare întunecată şi nimeni din această comunitate nu va pleca mai înainte de a-i da o palmă, iar când vor spune că s-a încheiat atunci se va extinde. În timpul acesta o persoană va fi credincioasă dimineaţa şi necredincioasă seara, astfel încât se vor forma două tabere:

Tabăra celor credincioşi, unde nu va exista prefăcătorie.

Tabăra celor prefăcuţi, unde nu va exista credinţă.

Trimisul lui Allah ﷺ a continuat spunând: Când acestea se vor întâmpla aşteptaţi apariţia lui Dajjal chiar în acea zi sau în următoarea.

*

Pentru a preveni astfel de încercări fiecare se cuvine a se înarma cu acele cunoştinţe necesare din Sfântul Coran şi din tradiţiile profeţilor, fiind cu adevărat temător de Allah.

Teama este împărţită în mai multe categorii:

• Teama omului laş;
• Teama pe care o simte un copil sau o persoană lipsită de experienţă în faţa unui pericol necunoscut;
• Teama celui chibzuit care doreşte să evite rănirea lui sau a celor pe care doreşte să-i protejeze;
• Stima, asemănătoare iubirii, întrucât cel ce are respect se teme să nu aducă neplăceri persoanei iubite.

Teama caracteristică primei categorii trebuie să fie străină omului. Cea din a doua categorie este necesară celui imatur, pe când a treia este o prevenire împotriva răului cât timp acesta este necucerit. Cea de-a patra este rădăcina celor dreptcredincioşi. Cei cu adevărat credincioşi o cultivă pe cea de-a patra iar pentru cei mai puţin maturi în credinţă este necesară cea de-a doua sau a treia. Toţi însă ar trebui să se ruşineze şi să se îndepărteze de teama caracteristică primei categorii. Întreaga noastră făptură trebuie să fie pătrunsă de curaj şi forţă în adevăratul spirit islamic.

Credinţa nu se rezumă doar la simple cuvinte şi gesturi de faţadă.

Allah Preaînaltul a spus:

2:197

Pelerinajul are loc în lunile cunoscute. Aceluia care s-a decis să facă Pelerinajul în aceste luni îi sunt oprite în timpul Pelerinajului împreunarea cu femeile, nesupunerea şi cearta. Şi binele pe care îl faceţi, Allah îl ştie. Luaţi cu voi provizii, dar cea mai bună provizie este evlavia! Şi fiţi cu frică de Mine, voi cei care aveţi minte!

*

Necredinţa în tradiţia profetică

Printre semnele Zilei de Apoi se numără şi apariţia unor grupări ce se vor prezenta a fi adepţi ai Coranului însă nu vor avea credinţă în tradiţia profetică. Necredinţa în relatările profetice reprezintă o încălcare a învăţăturilor Coranului.

Întreaga supremaţie îi aparţine lui Allah iar Trimişii lui Allah transmit Mesajul Său. Deoarece islamul nu diferențiază între treburile sacre şi cele lumeşti, se aşteaptă ca toţi cârmuitorii să fie drepţi şi virtuoşi conform cutumei revelate de Allah profeţilor. De asemenea islamul prevede ca musulmanii să respecte autoritatea conducătorilor şi a celor mandatați cu autoritate sau responsabilitate; altfel nu ar mai exista ordine sau disciplină.

Allah Preaslăvitul a spus:

4:59

Voi cei care credeţi! Fiţi cu supunere faţă de Allah şi fiţi cu supunere [ascultare] faţă de Trimisul Său şi faţă de conducătorii voştri! Apoi dacă aveţi neînţelegeri într-o chestiune, aduceţi-o [întru judecare] la Allah şi la Trimis, dacă voi credeţi în Allah şi în Ziua de Apoi! Aceasta este mai bine şi cu mai bune urmări.

Credinţa nu înseamnă doar un simplu legământ verbal ci şi aducerea tuturor îndoielilor şi a disputelor sub protecţia Celui pe care-L slăvim; atunci când o hotărâre este pronunţată după legea lui Allah se cuvine să o acceptăm cu bucurie fără a ne opune.

4:65

Însă, nu! [Jur] pe Domnul Tău! Nu vor crede ei (cu adevărat) până ce nu te vor lua pe tine ca judecător pentru cele care se iscă între ei şi nu vor mai afla în sufletele lor temere faţă de ceea ce tu ai hotărât şi nu se vor supune cu desăvârşită supunere [hotărârii tale].

Allah Preamăritul şi Preaslăvitul a revelat:

47:33

Voi cei care credeţi! Fiţi cu ascultare faţă de Allah şi fiţi cu ascultare faţă de Trimis şi nu faceţi ca faptele voastre să fie în zadar!

Prin aceste versete se înţelege că acele secte care nu cred în învăţăturile tradiţiei profetice resping principiile islamului. Trimisul lui Allah ﷺ nu vorbeşte conform dorinței sale ci revelaţiei trimise de Allah.

54:3-4

Nu rosteşte nimic după voința lui,

El (Coranul) nu este decât o revelaţie trimisă.

Al-Miqdad a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Temeţi-vă! Mi-a fost înmânat Coranul şi altceva asemănător, totuşi va veni o vreme când un om, sprijinit în culcuşul său, va spune: Preţuiţi Coranul! Lucrurile ce au fost permise trataţi-le ca fiind permise, iar cele interzise ca fiind interzise. Luaţi aminte! Măgarul domestic, animalele de pradă cu colţi, o descoperire ce aparţine unui aliat, dacă o voiește pentru el, sunt interzise.

Această relatare demonstrează că Profetul ﷺ a permis înfăptuirea multor acțiuni dar a şi interzis unele; de aceea musulmanul trebuie să urmeze atât învăţăturile Coranului cât şi pe cele ale Sunnei.

Abu Rafi’a a relatat că Profetul ﷺ a spus:

Să nu găsesc pe nici unul dintre voi că spune despre un lucru pe care eu l-am declarat a fi permis sau interzis: „Nu ştim”; [ci spuneţi] „ceea ce am citit în cartea lui Allah, am urmat”.

Aceasta este una dintre cuvântările Profetului ﷺ în care a prezis că vor exista persoane în comunitatea musulmană care vor urma Coranul însă vor respinge tradiţia profetică.

Practicile împlinite în timpul vieţii profetului Muhammad ﷺ reprezintă o „sunna” sau „o parte a sunnei”: deoarece Trimisul lui Allah ﷺ a aprobat această practică iar companionii săi au urmat-o conform tradiţiei profetice. Orice element practicat în islam trebuie să îşi găsească rădăcina în această etapă a profeției sau să fie aprobat de ştiinţa profetică ulterioară şi transmisă învăţaţilor.

Profetul ﷺ a zis: Vă poruncesc să vă temeţi de Allah, să ascultaţi şi să vă supuneţi, pentru că urmaşii mei vor fi martori ai multor neînţelegeri. Trebuie aşadar să urmaţi învăţăturile mele, sunna şi calea califilor dreptcălăuziţi. Urmaţi-o cu sfinţenie. Evitaţi inovaţiile deoarece fiecare inovaţie este o schimbare şi fiecare schimbare este o greşeală.

*

Musulmanii vor venera idoli şi se vor întoarce la politeism

Spre apropierea Zilei de Apoi s-a relatat că arabii şi alţi musulmani se vor întoarce la politeism.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Ceasul nu va sosi până ce şezutul femeilor din tribul Daus nu se va undui în timp ce îl vor înconjura pe Zil-Khalasa.

Zil-Khalasa este numele unei zone din Tabala unde exista un idol pe care cei din tribul Daus îl veneraseră înainte de a îmbrăţişa islamul. Tabala este un sat situat la o distanţă de 6 zile călătorie între Taif; în Arabia Saudită, mergând spre Yemen. Aici exista un templu în care arabii din tribul Daus îşi venerau idolul.

*

Apariţia politeismului în comunitatea musulmană

Un alt semn al Zilei de Apoi este apariţia a felurite practici politeiste prin care popoarele musulmane îşi vor abandona religia în favoarea tradiţiilor strămoşilor; acest semn poate fi observat în comunitatea musulmană contemporană.

Thauban a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Allah Preaînaltul a înclinat pentru mine pământul şi am spus: Domnul meu a înclinat în aşa fel pământul încât i-am văzut estul şi vestul (adică extremităţile). Regatul comunităţii mele se va întinde până într-acolo unde pământul a fost înclinat pentru mine. Cele două comori, cea roşie şi cea albă, mi-au fost închinate mie. Mă rog Domnului să nu distrugă comunitatea mea prin foamete şi să nu-i lase sub stăpânirea unui duşman care să-i anihileze, excepţie făcând cei care se ridică (abandonează islamul) dintre ei. Domnul meu a grăit către mine: „Muhammad, de voi lua o hotărâre, nu Mă răzgândesc; şi nu îi voi distruge aducând asupra lor foamete, şi nu îi voi lăsa sub stăpânirea unui inamic, în afară de unul dintre ei, care-i va ucide pe toţi”. Numai câțiva dintre cei din comunitatea mea, dintre conducători, vor apuca o cale greşită. Când sabia se va îndrepta asupra oamenilor mei, aceasta nu va mai fi îndepărtată până în Ziua Învierii, iar Ceasul nu va veni până ce oamenii mei nu se vor întoarce la politeism şi vor venera idoli. Printre oamenii mei se vor număra 30 de mari mincinoşi, fiecare dintre aceştia susţinând că este profet al lui Allah, cu toate că eu sunt Pecetea Profeţilor iar după mine nici un altul nu va mai veni. Şi o parte din oamenii mei vor continua să creadă (aşa cum spune versiunea lui Ibn Isa: vor continua să domine) iar o altă versiune spune: şi nu vor fi vătămaţi de cei ce li se opun, până când va veni porunca lui Allah.

Trimisul lui Allah ﷺ a prezis şi ne-a prevenit că noaptea şi ziua nu se vor sfârşi înainte ca arabii să-i venereze din nou pe Lat şi Uzza, cei mai cunoscuţi idoli din Hijaz, idolatrizaţi în perioada preislamică, perioada ignoranţei.

Aişa a relatat: „L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:”

Noaptea şi ziua nu se vor sfârşi înainte ca oamenii să-i venereze pe Lat şi Uzza.

Allah Preaînaltul a spus:

9:33

El este Cel care l-a trimis pe trimisul Său cu buna călăuzire şi cu religia Adevărului, pentru ca aceasta să fie biruitoare asupra oricărei alte religii, chiar dacă politeiştii urăsc (aceasta).

61:9

El este Cel care l-a trimis pe trimisul Său cu călăuzirea şi religia Adevărului, ca să fie adusă  deasupra întregii religii, chiar dacă politeiştii nu voiesc.

*

Un om a întrebat: „Trimis al lui Allah, cred că de vreme ce Allah a revelat versetul, înseamnă că această promisiune se va adeveri”. Atunci Mesagerul lui Allah ﷺ a răspuns: Se va întâmpla după Voia Sa. Apoi Allah va trimite un aer dulce parfumat, iar cei ce vor avea chiar şi o fărâmă de credinţă vor muri şi vor supravieţui numai cei ce nu au pic de bunătate. Şi aceştia se vor întoarce la religia strămoşilor lor.

Orice religie propovăduită ființelor umane, care rezistă în timp, deţine o fărâmă de adevăr şi s-a inspirat, la un moment anume, din sursele conexe religiei universale a cerurilor. Însă islamul, fiind Adevărul absolut revelat, este hărăzit să triumfe asupra tuturor ideologiilor şi crezurilor. Există o singură religie adevărată; supunerea în faţa voinţei lui Allah; astfel este definit islamul; a fost religia propovăduită de Moise şi de Iisus; a fost religia lui Avraam, a lui Noe şi a celorlalţi profeţi. Islamul este tradiţia abrahamică a monoteismului pur. Dacă oamenii întunecă această lumină pură şi se cufundă în politeism proclamând alte religii inventate, modificate, schimbate prin diverse nume, nu putem decât să avem răbdare.

Adevărul va triumfa asupra tuturor.

*

Țări se aliază împotriva musulmanilor

În curând oamenii se vor conjura între ei să-i atace pe musulmani ca şi cum i-ar invita pe alţii să împartă cu ei bucatele. Musulmanii vor fi slăbiţi de puteri spre sfârşitul lumii iar celelalte țări îi vor ataca violent. Vor fi precum un vas spre care toţi, din toate părţile, întind mâna pentru a se hrăni.

Thauban a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

În curând oamenii vor forma alianţe împotriva voastră şi vă vor ataca, precum atunci când unii mănâncă, îi invită şi pe alţii pentru a împărţi alături de ei bucatele. Cineva a întrebat: „Se va întâmpla aşa datorită numărului nostru mic la acea vreme?” El ﷺ a răspuns: Nu, veţi fi numeroşi în acea vreme, însă veţi fi precum paiele purtate de o furtună, iar Allah va înlătura teama din inimile duşmanilor, semănând slăbiciunea (wahn) în inimile voastre. Cineva a întrebat: „Ce înseamnă wahn?” Trimisul lui Allah ﷺ a răspuns: Iubirea pentru viața lumească şi aversiunea faţă de moarte.

*

Blocadă asupra Irakului şi aliaţilor săi

Unul dintre semnele Zilei de Apoi este ocuparea ţărilor civilizate de către romani. Aceştia le vor boicota politic şi economic, anulându-le toate resursele de hrană şi sprijin financiar cu scopul de a le impune anumite condiţii şi de a le conduce după bunul plac.

Abu Nadra a relatat: „Ne aflam alături de Jabir bin Abdullah iar acesta a zis: „Se poate întâmpla ca poporul irakian să nu trimită qafiz şi dirhami (unităţi de măsură pentru hrană respectiv bani)?” Am întrebat: „Cine va fi răspunzător pentru aceasta?” El a zis: „Există posibilitatea ca poporul sirian să nu-şi achite partea lor de dinari şi de datorii”. Noi am întrebat: „Cine va fi răspunzător pentru aceasta?” El a răspuns: „Această interzicere va fi impusă de către romani”. El (Jabir bin Abdullah) a păstrat liniştea pentru un timp şi apoi a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis: Când Ziua de Apoi se apropie, va exista un calif care va dărui în mod gratuit bogăţii oamenilor, fără a ţine cont de numărul acestora.

L-am întrebat pe Abu al-A’la: „Te referi la Omar bin Abdel Aziz?”

Ei au răspuns: „Nu. Acest calif va fi Imamul Mahdi.”

*

Superioritatea romanilor şi numărul mare al populaţiei

Trimisul lui Allah ﷺ a prezis că Ziua de Apoi va veni când romanii vor deveni cel mai numeros popor dintre toate comunităţile lumii.

Mustaurid al-Quraişi a relatat: „L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:”

Ceasul va veni atunci când romanii vor fi majoritari (ca număr) în lume. Amr i-a spus: „Aşa să fie?” El a zis: „Spun ceea ce am auzit de la Mesagerul lui Allah ﷺ.” Apoi a zis: „Dacă spui lucrul acesta, atunci aceştia au patru calităţi: au răbdarea de a îndura o perioadă grea şi apoi imediat de a reveni la un echilibru psihic după acea etapă dificilă şi de a ataca din nou după ce au luptat. Au calitatea de a fi milostivi cu săracii şi cu orfanii, cu cei slabi; o altă calitate deosebită este aceea că opun rezistenţă împotriva asupririi conducătorilor.”

Într-o altă versiune Muslim a relatat că Mustaurid al-Quraişi a relatat: „L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:”

Ceasul va veni atunci când romanii vor fi majoritari ca număr în lume. Auzindu-l Amr bin al-As l-a întrebat: „Ce înseamnă aceste relatări pe care le spui şi pe care pretinzi că le-ai auzit de la Trimisul lui Allah ﷺ?” Mustaurid a răspuns: „Nu am spus decât ceea ce am auzit de la Trimisul lui Allah!” Atunci Amr i-a spus: „Dacă afirmi acest lucru, atunci este adevărat, pentru că ei (romanii) au puterea de a tolera greutăţile şi de a-şi reface echilibrul psihic după o perioadă grea, iar ei sunt milostivi cu cei nevoiaşi şi cu cei slabi.”

*

Cucerirea Romei şi a Constantinopolului

O altă profeţie a Trimisului lui Allah ﷺ este aceea că Ziua de Apoi nu va veni înainte de cucerirea celor două oraşe ale creştinătăţii iar musulmanii nu vor mai suferi greutăţi de pe seama lor.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Ziua de Apoi nu va veni până ce romanii nu vor debarca la Amaq în Dabiq. O armată formată din cei mai buni soldaţi ai acelor vremuri va veni dinspre Medina. Când se vor aşeza în şiruri, romanii vor zice: „Nu vă aşezaţi între noi şi cei ce au luat prizonieri oameni de-ai noştri. Lăsaţi-ne să luptăm cu ei!” Iar musulmanii vor spune: „Nu! Pe Allah, nu ne vom îndepărta nici măcar cu un pas de voi şi de fraţii noştri cu care aţi putea lupta”. Apoi se vor lupta şi a treia parte a armatei va fugi, ceea ce Allah nu va ierta niciodată. O treime a armatei care, în faţa lui Allah, va fi alcătuită numai din martiri va fi ucisă, iar cealaltă treime va triumfa, iar aceştia vor fi cuceritorii Romei. Şi în timp ce vor fi ocupaţi să împartă între ei prăzile de război, după ce şi-au atârnat săbiile de măslini, Satana va striga: „Dajjal v-a luat locul ocupat de voi în familie!” Atunci ei vor ieşi, dar fără nici un folos. Şi când ajung în Siria, li se va arăta în timp ce se pregătesc de luptă, aşezându-se în şiruri. Cu siguranţă, va intra timpul de rugăciune şi atunci Iisus, fiul Mariei, va coborî şi îi va conduce în rugăciune. Când duşmanul lui Allah îl va vedea, va dispărea precum sarea care se dizolvă în apă şi, dacă Iisus n-ar fi acolo, chiar şi atunci s-ar fi evaporat complet, însă Iisus îl va ucide şi le va arăta sângele lor pe lancea sa (lancea lui Iisus Hristos).

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: Ai auzit de un oraş, o parte se află pe pământ iar cealaltă este pe apă? (Constantinopol).

Ei au răspuns: „Da, Trimis al lui Allah!” iar el ﷺ a zis:

Ceasul din urmă nu va veni până ce 70.000 de oameni din Israel nu-l vor ataca. Când vor ancora acolo, nu vor lupta nici cu arme, nici nu vor arunca cu săgeţi, ci vor spune: „La ilaha illa Allah wa Allahu akbar” şi atunci o parte a oraşului se va prăbuşi. Zaur, unul dintre naratorii acestei relatări, a zis: „Cred că s-a referit la partea aflată pe apă.” Şi vor zice pentru a doua oară: „La ilaha illa Allah wa Allahu akbar”, şi cea de-a doua parte se va prăbuşi, iar ei vor zice: „La ilaha illa Allah wa Allahu akbar” iar atunci porţile vor fi deschise pentru ei. Vor intra şi vor strânge prăzile de război şi le vor împărţi între ei şi o voce poate fi auzită spunând: „Cu adevărat Dajjal a venit”. Şi astfel vor lăsa totul şi se vor întoarce spre el.

*

Izbucnirea unui număr mare de cutremure

Unul din semnele ce vestesc Ziua de Apoi este acela al creşterii numărului de cutremure la nivel mondial.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Ziua de Apoi nu va veni până ce numărul cutremurelor nu se va înmulţi.

Ibn Hajar a afirmat: „cutremure devastatoare vor izbucni în numeroase colţuri geografice, în părţile nordice, estice şi vestice ale lumii.”

Abdullah bin Hawala al-Azdi a spus: „Profetul ﷺ ne-a trimis să strângem prăzi de război dar noi ne-am întors fără a strânge vreuna. Când a văzut pe feţele noastre întipărită o expresie de durere, s-a ridicat înaintea noastră şi a spus: Allah, nu-i lăsa în grija mea, întrucât aş fi prea slab pentru a le purta de grijă; nu-i lăsa în grija lor, deoarece vor fi incapabili de acest lucru; nu-i lăsa în grija oamenilor, pentru că vor alege cele mai bune lucruri pentru ei înşişi. Abdullah bin Hawala a mai spus: „Trimisul lui Allah ﷺ a atins cu mâna sa capul meu şi a zis: Ibn Hawala, când vei vedea califatul stabilindu-se în teritoriul sfânt, cutremure, necazuri şi că alte lucruri grave se vor abate, în acea zi, Ziua de Apoi va fi mai aproape de omenire decât este această palmă a mea de capul tău.”

*

Dispariţia dreptcredincioşilor

Printre semnele ce vestesc apropierea Zilei de Apoi se numără moartea celor dreptcredincioşi precum şi dispariţia celor cinstiţi şi loiali. În locul acestora vor predomina oamenii lipsiţi de credinţă şi virtuţi iar Ziua de Apoi îi va găsi afundaţi în răutatea şi necredinţa lor.

Abdullah bin Amr a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Ziua de Apoi nu va veni până ce Allah nu îi va lua de pe acest pământ pe cei evlavioşi cu credinţa dreaptă şi nu vor rămâne decât acei oameni de nimic şi acei ticăloşi care nu au cunoscut niciodată virtutea şi nu au oprit nelegiuirea.

Mulți dintre cei evlavioşi şi credincioşi vor pieri iar în locul lor vor apărea nelegiuiţii şi ticăloşii iar răutăţile şi încălcările legii vor fi răspândite la scară largă. Dacă un credincios vede imoralităţi sau ticăloşii iar acesta nu se îndură să le împiedice, încă de la început, Allah poate trimite pe pământ orice tip de încercare sau nenorocire, după Voia Sa, care îi va afecta pe toţi, inclusiv pe cei credincioşi.

Zainab bint Jahş a relatat: „Profetul ﷺ s-a trezit roşu la faţă şi a spus: Nimeni nu are dreptul de a fi slăvit în afară de Allah! Vai şi amar de arabi, întrucât răul suprem se apropie. Astăzi o crăpătură precum aceasta a fost făcută în zidul lui Iagog şi Magog (a ilustrat acest semn formând un inel cu ajutorul degetului mare şi cel arătător). Cineva a întrebat: „Vom fi nimiciţi chiar dacă printre noi se numără şi credincioşi?” Profetul ﷺ a răspuns: Da, dacă răul va fi predominant.

Este profeţit astfel că mulţi oameni vor comite în mod abuziv fapte rele şi nelegiuri împotriva legii islamice.

*

Numărul femeilor va creşte iar cel al bărbaţilor va descreşte

Anas a relatat: „Vă voi relata un hadis şi nimeni în afară de mine nu vă va povesti despre el. L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:”

Printre semnele Zilei de Apoi se numără: credinţa religioasă va fi stârpită (prin moartea celor învăţaţi în credinţă); ignoranţa religioasă va domina; numărul actelor sexuale interzise se va mări; numărul femeilor va creşte atât de mult încât 50 de femei vor umbla după un bărbat;

*

Foamete

Un altul dintre semnele Zilei de Apoi este foametea. În ciuda ploilor torenţiale nimic nu va răsări pe pământ.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Foametea nu va fi din cauza secetei ci va fi foamete în ciuda ploilor torenţiale, deoarece nimic nu va mai răsări din pământ.

*

O adiere plăcută va curma viaţa fiecărui credincios

Unul din semnele ce vestesc apropierea Zilei de Apoi este acela că Allah va trimite pe pământ o adiere plăcută care va curma viaţa fiecărui credincios lăsându-i în viaţă doar pe nelegiuiţi şi ticăloşi care vor continua să îşi trăiască vieţile în păcat.

La finalul acestui fenomen: Ziua de Apoi va veni.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Cu adevărat Allah va face să sufle o adiere dinspre Yemen mai delicată decât mătasea şi aceasta nu va cruţa pe nimeni, ci îl va lua şi pe cel ce are credinţă cât un grăunte de colb.

Hadisul înfățișează că Allah va trimite o adiere rece dinspre Yemen şi nici unul din oamenii ce vor avea până şi o fărâmă de credinţă nu vor supravieţui, într-atât că până şi celor care vor încerca să se ascundă în crăpăturile munţilor le vor fi luate vieţile. Rămaşi pe pământ vor fi numai păcătoşii care îşi vor trăi vieţile în continuare.

Această adiere va fi trimisă după manifestarea unor semne mari şi este un eveniment ce inaugurează Judecata de Apoi; după coborârea lui Iisus, nimicirea lui Dajjal şi distrugerea lui Iagog şi Magog, după ce soarele va răsări dinspre apus şi celelalte semne majore ce vestesc Ceasul.

*

Distrugerea Ka’bei

Un altul dintre semnele Zilei de Apoi este momentul când o armată va ataca Ka’ba dar, conform spuselor învăţaţilor, trupele lor se vor scufunda în pământ.

Ibn Abbas a a relatat că Profetul ﷺ a zis: Ca şi cum l-aş privi, un om închis la culoare, cu picioare firave ce smulge pietrele Ka’bei piatră cu piatră.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Dhu-şuaiqatain (omul cu picioare firave) din Etiopia va demola Ka’ba.

De-a lungul istoriei au avut loc mai multe atacuri ce au avut ca scop distrugerea sau demolarea Ka’bei, dar casa de rugăciune construită de Profetul Avraam (pacea fie asupra sa) a fost binecuvântată de Allah ca un sanctuar sigur; ca atare, a fost apărat.

Primul atac asupra Ka’bei a avut loc în anul naşterii Profetului ﷺ, cu numai două luni înainte, în anul 570 d.H. Yemenul se afla sub ocupaţia etiopienilor care îi izgoniseră pe conducătorii evrei Himiar. Stăpânitor al etiopienilor era, în acele timpuri, Abraha Aşram. Ameţit de puterea de care dispunea şi întărâtat de fanaticii religioşi adunaţi în jurul lui, acesta a condus o mare expediţie împotriva Meccăi intenţionând să distrugă Ka’ba. Deşi armata lui cuprindea o suită numeroasă de elefanţi de război, intenţiile profanatoare ale etiopienilor au fost înfrânte printr-un miracol. Nici un fel de apărare nu a fost oferită de cei ce protejau Ka’ba întrucât armata etiopiană era mult prea puternică pentru ei.

Însă o rafală de pietre, aruncate din piscurile păsărilor a distrus armata invadatoare aproape în întregime.

A revelat Allah în Coran:

105:1-5

Oare n-ai văzut tu ce a făcut Domnul tău cu oamenii elefantului?

Oare nu a făcut El vicleşugul lor să fie în van?

Şi a trimis peste ei păsări în stoluri;

Ca să arunce asupra lor cu pietre din lut ars;

Şi i-a făcut pe ei ca un ogor mâncat.

Pasărea Ababil:

https://en.banglapedia.org/index.php/Swallow

*

În anul 65 h. comandantul omeiad Haseen ibn Numayr este trimis de Yazid bin Muawwiya bin Abu Sufyan bin Abd-aş-Şams pentru a îi pedepsi pe locuitorii Meccăi şi Medinei pentru lipsa lor de supunere; Ka’ba este atacată cu pietre în flăcări aruncate din catapulte şi baliste aduse pe colinele din jurul Meccăi iar Medina este jefuită, mulţi credincioşi fiind ucişi de invadatorii veniţi din Siria. Iniţiativa de apărare a locurilor sfinte a fost asumată de Mukhtar ibn Abu Ubayda Saqafi care în fruntea unui grup de apărători musulmani reuşesc să ţină piept invaziei.

Asediul este oprit după două săptămâni în urma decesului subit al tiranului omeiad.

*

O altă încercare de a demola Ka’ba a venit din partea unei secte condusă de Hamdan Karmat din Irak. În anul 317 h. aceştia au atacat pelerinii ce veniseră în ziua de 8 Dhul-Hijja la Mina. Au comis acte barbare în zona de ocol a Ka’bei (tawaf) ucigând mai mulţi pelerini şi alţi credincioşi în moscheea sfântă. Atacul lor a distrus fântâna Zamzam iar aceştia au jefuit poarta Ka’bei, veşmântul care acoperă Ka’ba, piatra neagră şi le-au luat către ţinutul lor natal.

Le-au restituit Meccăi după ce le-au ținut în custodia lor aproximativ 22 ani.

*

Altă recentă tentativă a avut loc în anul 1979 când un grup saudit dizident condus de Juhayaman bin Sayf al-Otaibi, un fost caporal în armata saudită şi un elev renegat al clericului bin Baaz, l-a declarat pe fratele său Mohammad Abdullah al-Qahtani ca fiind Mahdi al-Muntazar. Juhayman împreună cu o trupă înarmată a luat cu asalt sanctuarul şi s-a baricadat în moscheea sfântă pentru un număr de zile în semn de protest faţă de politicile religioase ale regatului. Acesta a cerut, printre altele, împlinirea unui jurământ de credinţă faţă de fratele său din partea lumii islamice, întoarcerea la tradiţiile iniţiale ale islamului şi denunţarea valorilor occidentale, renunţarea la televiziune, mass-media, etc., oprirea educaţiei femeilor şi expulzarea tuturor nemusulmanilor din teritoriul regatului precum şi alte cerinţe. În urma unei adunări a învăţaţilor musulmani aceştia au hotărât că pretenţiile celor doi fraţi sunt false şi poruncesc uciderea rebelilor.

Asediul s-a încheiat după 2 săptămâni.

*

Venirea lui al-Mahdi

Este profeţit că ultimul dintre imamii infailibili şi conducători ai popoarelor, Muhammad al-Mahdi al-hujjat ibn al-Hassan (Allah să fie mulțumit de el) va ieşi din ocultaţie spre sfârşitul lumii şi va uni lumea islamică sub o singură conducere bine-călăuzită; ulterior acestei apariţii, Iisus Hristos (pacea fie asupra lui) va coborî pe pământ şi, împreună cu Mahdi, va uni adevăraţii credincioşi dintre creştini şi evrei alături de musulmani într-o singură mână şi cu toţii vor purta un război global împotriva oștirii Anticristului. Această ultimă conflagraţie între bine şi rău va înstăpâni dreptatea, pacea şi adevărul în lume şi va înlătura răutatea şi ticăloşia; iar armata credincioşilor va birui pentru totdeauna oștirile răului.

Momentul venirii lui Mahdi marchează pentru omenire începutul erei mesianice: ultima etapă de dezvoltare a rasei umane înainte de sfârşitului lumii şi debutul Judecăţii de Apoi.

Mahdi va purta numele Muhammad iar numele tatălui său va fi Abdullah. Obârşia sa va fi din ramura urmaşilor Fatimei, fiica Profetului ﷺ şi din copiii lui Hasan, fiul lui Ali.

Abdullah bin Mas’ud a relatat că Profetul ﷺ a zis:

Chiar de ar mai rămâne doar o zi a acestei lumi, Allah va mări acea zi până când va ridica în aceasta un om care aparţine mie şi familiei mele, al cărui tată poartă numele tatălui meu, care va aduce pe pământ pacea şi dreptatea, tot aşa cum pământul s-a umplut de tiranie şi nedreptate. Această lume nu se va sfârşi înainte ca arabii să fie conduşi de un bărbat din familia mea care va purta numele meu.

Umm Salama a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Mahdi va fi din neamul meu, dintre descendenţii Fatimei.

Jabir bin Abdullah a relatat: „L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:”

Vor fi dintre oamenii mei (musulmanii) unii care nu vor înceta să lupte pentru Adevăr şi vor triumfa până în Ziua Învierii. El ﷺ a zis: Iisus, fiul Mariei, va coborî atunci şi conducătorii lor îl vor invita să vină şi să-i conducă în rugăciune însă el va zice: „Nu, unii dintre voi sunt conducători asupra celorlalți.”

Conform acestor relatări Iisus (pacea fie asupra lui) se va ruga în spatele imamului Mahdi.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Cum veţi fi atunci când fiul Mariei, Iisus,

va coborî printre voi şi va judeca oamenii?

*

Apariţia Anticristului

Cuvântul din limba arabă Dajjal دجال descrie o persoană care ascunde „adevărul prin minciună”, care „amăgește” cu multă viclenie, o fire deosebit de „perfidă”, „ipocrită”; „un mare înșelător”. Cuvântul mai înseamnă şi „a unge corpul unei cămile cu smoală”. Potrivit acestui înţeles, un Dajjal este un mare mincinos care va acoperi tot pământul cu neîncredere, înşelăciune şi nedreptate şi îşi va ademeni adepţii în întuneric aşa cum smoala acoperă trupul. Potrivit unei alte versiuni va fi numit Dajjal deoarece va călători în aproape toate colţurile pământului. Referitor la persoana lui Dajjal, există anumite diferenţe de opinie printre învăţaţi iar mai multe variante ale apariţiei lui Dajjal sunt descrise. Totuşi se cunoaşte că aproape de sfârşitul lumii un mare înşelător se va ivi printre oameni şi folosindu-se de şiretlicuri şi viclenii îi va îndepărta, cu totul, pe fiii lui Adam de la calea cea dreaptă.

Hafiz ibn Hajar Asqalani a menţionat părerea lui Qadhi Iiadh: „Ceea ce citim în relatările profetice dovedeşte faptul că, mai presus de orice îndoială, Dajjal este o persoană neobişnuită; va apărea în lume şi prin şiretlicurile sale va abate omenirea de la calea cea dreaptă.”

Anticristul reprezintă, în antiteză cu misiunea profetică, o adevărată sursă de necredinţă şi falsitate. De aceea toţi profeţii şi-au îndemnat adepţii să caute adăpost la Allah de încercările lui, cu precădere Profetul Muhammad ﷺ care, în fiecare rugăciune, căuta sanctuar la Allah de încercările şi amăgirile lui Dajjal.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Când faceţi taşahud (un element al rugăciunii) să căutaţi adăpost la Allah de patru încercări şi să spuneţi: Allah, caut adăpost la Tine de chinurile iadului, de chinurile mormântului, de înşelăciunile vieţii şi de amăgirea lui Masih al-Dajjal (Anticristul).

Abu Qatada a relatat: „Mergeam la Imran bin Husain fiind înaintea lui Hişam bin Amar. Acesta, într-o zi, a spus: „Treceţi pe lângă mine pentru a merge să vedeți şi alte persoane, însă nimeni nu a rămas alături de Trimisul lui Allah (ﷺ) mai mult decât mine şi nimeni în afară de mine nu cunoaşte mai bine relatările sale. L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând: Nimeni nu va face mai mult rău decât Dajjal, de la facerea lui Adam şi până în Ziua de Apoi.”

Ni s-a spus că Dajjal nu va vedea deloc cu un ochi iar ambii lui ochi vor fi anormali datorită unei boli olfactive ce favorizează creşterea de umflături în colţul interior al ochiului, extinzându-se apoi spre iris, uneori chiar acoperindu-l; în fapt toate trăsăturile şi felul de a fi al lui Anticrist vor fi deformate şi denaturate. Ceea ce în ochii lui va fi un lucru plăcut va atrage mânia lui Allah şi ceea ce va fi îngrozitor în ochii lui Dajjal pentru Allah va fi demn de o răsplată mare. Dajjal va fi extrem de iritabil şi mânios şi va deţine puteri supranaturale, ca de exemplu: reînvierea morţilor, cantităţi enorme de cereale şi de apă se vor afla în posesia lui, ş.a.m.d.

Prin puterile sale nenaturale lăsate libere să corupă omenirea, Allah le va încerca robilor Săi credinţa. În pofida puterilor satanice, Anticrist va fi ucis de către Iisus (pacea fie asupra sa).

Trăsăturile lui Dajjal sunt următoarele: nu va vedea cu ochiul stâng, iar cel drept va arăta precum un bob de strugure ce pluteşte în orbită; tenul îi va fi de culoare roşiatică iar pe frunte va avea inscripţionate literele ك ف ر . Deşi va cutreiera pământul nu va putea să intre în Medina iar oraşul se va cutremura de trei ori la apariţia lui. Va face minuni necurate precum învierea oamenilor uciși de el.

Unul dintre companioni a afirmat că a găsit un bărbat legat cu lanţuri de fier pe o insulă din Marea Mediterană şi a povestit acest lucru însă Profetul ﷺ a relatat că Anticristul se va arăta dinspre răsărit. Trimisul lui Allah ﷺ a confirmat că anumite trăsături ale lui Dajjal se regăseau în acea persoană bizară dar nimic nu-l indică pe acela ca fiind Anticristul.

Hafiz ibn Hajar, încercând să explice, a afirmat: „Când va veni Dajjal nimic nu va fi sigur în legătură cu el în afară de faptul că se va ivi dinspre răsărit.”

Precum Allah nu a dezvăluit momentul exact al Zilei de Apoi dar a revelat, totuşi, profeţii ale venirii momentului, Atotputernicul nu a dezvăluit toate detaliile referitoare la Anticrist. Este totuşi limpede că se va ivi în apropierea Zilei de Apoi un mare mincinos care va produce dezastre teribile, însă nu a fost stabilit cu exactitate locul unde se va arăta. Acesta este şi motivul pentru care Profetul ﷺ nu a prezis altceva decât apariția lui dinspre răsărit.

Trăsăturile Anticristului sunt menţionate în numeroase relatări convenite.

Profetul ﷺ a descris în amănunt trăsăturile lui Dajjal pentru ca musulmanii să îl cunoască şi să se apere de amăgirile lui:

• Dajjal nu vede cu ochiul stâng, iar cel drept are o umflătură cât un bob de strugure,
• are pe frunte inscripţionate literele ك ف ر pe care fiecare musulman, cu carte sau fără de carte, le va putea citi, în timp ce necredincioşii nu le vor putea percepe,
• este scund,
• are picioare subţiri,
• are părul lănos,
• are un trup imens,
• are tenul roşu,
• are părul creţ,
• se aseamănă mult cu Ibn Qatan din tribul Khuza’a,
• este steril şi nici un copil nu va fi născut din el,
• Allah i-a interzis să intre în Mecca şi în Medina şi el nu va putea să intre,
• va fi necredincios,
• va fi foarte mânios şi nervos şi prima calitate pe care o va dezvălui oamenilor va fi furia sa.

Abdullah bin Omar a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ l-a descris pe Dajjal în faţa oamenilor astfel: Cu adevărat Allah vede absolut tot. Luaţi aminte, Dajjal nu vede cu ochiul drept care este umflat precum bobul unei strugure.

Anas bin Malik a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis: Nu există nici un profet care să nu-şi fi prevenit adepţii de venirea Mincinosului. Luaţi aminte, el este chior, iar Domnul nostru este Atotvăzător. Pe frunte îi sunt întipărite literele ك ف ر

Ubada bin al-Samit a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

V-am spus atâtea despre Dajjal că mă tem că s-ar putea să nu înţelegeţi. Dajjal este scund, cu picioare subţiri, cu părul lânos, chior. Dacă sunteţi confuzi în ceea ce-l priveşte, gândiţi-vă că Allah este Atotvăzător.

Abdullah bin Omar a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

În timp ce dormeam, m-am văzut (în vis) împlinind tawaf în jurul Ka’bei. Luaţi aminte, am văzut un om cu părul neted şi picături de apă se scurgeau de pe capul său. Am întrebat: „Cine este?” Ei au răspuns: „Fiul Mariei!” Apoi m-am întors şi am văzut un alt om care avea un corp imens, faţa roşie, părul ondulat şi nu vedea cu un ochi. Ochiul îi era ieşit în afară. Ei mi-au zis: „El este Dajjal”. Profetul ﷺ a adăugat: Cel mai mult seamănă, ca înfăţişare, cu Ibn Qatan, un bărbat din tribul Khuza’a.

Într-o altă relatare este menţionat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Am văzut un alt om, robust şi cu părul ondulat, care nu vedea cu ochiul drept. Am întrebat: „Cine este?” Mi s-a răspuns: „El este Dajjal.”

*

Abu Sa’id al-Khudri a relatat: „L-am însoţit pe Ibn Sayyad spre Mecca şi el mi-a zis: „Oamenii cred că eu sunt Dajjal. Nu l-ai auzit pe Trimisul lui Allah (ﷺ) spunând: El nu va avea nici un copil?” Eu am zis: „Ba da, desigur!” După aceasta mi-a spus: „Însă eu am copii. Nu l-ai auzit pe Trimisul lui Allah (ﷺ) spunând: El nu va intra în Medina?” Eu am zis: „Ba da!” Apoi mi-a spus: „Eu m-am născut în Medina şi acum intenţionez să merg în Mecca”. Spre sfârşitul discuţiei mi-a zis: „Pe Allah, cunosc data sa de naştere, casa sa, unde se află acum”. El (Abu Sa’id) a spus: „Acestea au cauzat confuzie în mintea mea (referitor la identitatea lui).”

Abu Sa’id al Khudri a relatat: „Ibn Sayyad mi-a spus un lucru de care m-am ruşinat”; a zis: „Pe ceilalţi îi pot ierta, însă ce s-a întâmplat cu voi, companioni ai lui Muhammad, de credeţi că sunt Dajjal? Oare Trimisul lui Allah ﷺ nu a spus că acesta va fi un necredincios în timp ce eu sunt musulman? Şi a mai spus că nu va putea avea copii, în timp ce eu am copii?” Apoi a zis: „Cu adevărat, Allah i-a interzis lui să intre în Mecca în timp ce eu am împlinit pelerinajul”; şi a continuat astfel încât eu să fiu impresionat de cuvântarea sa; apoi a spus: „Ştiu unde se află el şi îi cunosc tatăl şi mama” și i s-a răspuns: „Nu ai fi fericit să fi chiar (tu) acela?” Atunci el a zis: „Dacă această descriere mi-a fost făcută mie, nu o voi lua ca pe o ofensă.”

Pentru a găsi un răspuns corect la dilema relatărilor anterioare, să identificăm care a fost statutul lui Ibn Sayyad:

A fost el Dajjal sau nu?

Numele său adevărat a fost Saf, dar era cunoscut ca Ibn Sayyad. Multe relatări îi stabilesc identitatea. Acesta este fără îndoială unul dintre şarlatanii ce înfățișează modelul unui amăgitor, însă, cu siguranţă nu este Anticristul Zilei de Apoi.

Ibn Sayyad era un ocultist care credea în concepţia deviantă că poate primi mesaje divine şi oferi vești despre Nevăzut, întocmai ca un profet.

Trimisul lui Allah ﷺ, cu scopul de a-i încerca puterea necurată şi de a dovedi falsitatea pretenţiilor sale, l-a rugat pe Ibn Sayyad să-i dezvăluie gândurile. În acel moment Muhammad ﷺ avea în minte versetul din sura Dukhan (fumul): aşteaptă o zi în care cerul va veni cu un fum vizibil [44:10]. Prin abilităţile sale în arta vrăjitoriei şi ocultismului, Ibn Sayyad nu a reuşit să citească versetul ci doar o mică parte a numelui surei: cuvântul incomplet „Dukh”. În acest mod Profetul ﷺ a dovedit că Ibn Sayyad era doar un ghicitor care primea fragmente de informaţii fără sens şi fără explicaţie. Astfel Ibn Sayyad a fost dovedit că are habar despre nevăzut dar vorbește lucruri fără a cunoaşte adevărata natură a Realităţii dezvăluită profeţilor prin Revelație.

Abdullah bin Omar a relatat: „Umar împreună cu un un grup de oameni a pornit alături de Profet ﷺ spre casa lui Ibn Sayyad. L-au văzut jucându-se cu alţi băieţi în apropierea unui deal al tribului Maghala. La acea vreme Ibn Sayyad se apropia de vârsta pubertăţii şi ne-a observat doar atunci când Profetul ﷺ l-a atins cu mâna și i-a zis:

Mărturiseşti că eu sunt Trimisul lui Allah?

Ibn Sayyad l-a privit şi i-a spus: „Mărturisesc că eşti trimisul celor ignoranţi!”

Apoi l-a întrebat pe Profet ﷺ: „Mărturiseşti că eu sunt Trimisul lui Allah?”

Profetul ﷺ a dezminţit spunând: Cred în Allah şi în Mesagerul Său!

Apoi l-a întrebat pe Ibn Sayyad: Tu în ce crezi?

Acesta din urmă a răspuns: „Oameni adevăraţi şi mincinoşi vin la mine!”

Profetul ﷺ a zis: Ai fost neclar în privinţa aceasta; apoi l-a încercat: Am ceva (în mintea mea) pentru tine (poţi să-mi spui ce anume este)?

Ibn Sayyad a spus: „Este vorba de dukh”.

Profetul ﷺ a zis: Să rămâi cu mârşăvia ta. Tu nu-ţi poţi depăşi limitele.

Umar a spus: „Trimis al lui Allah, dă-mi voie să-i zdrobesc capul”.

Profetul ﷺ a zis: Dacă el este (dajjal) atunci nu poţi să-l învingi, iar dacă nu este (dajjal) atunci nu are nici un rost să-l ucizi.

Ibn Omar, naratorul, a adăugat: „ulterior, Trimisul lui Allah ﷺ însoţit de Ubai bin Ka’b a mers spre grădina de palmieri şi curmali unde se găsea Ibn Sayyad. Profetul ﷺ dorea să audă ceva de la Ibn Sayyad fără a fi văzut. L-a găsit stând, acoperit cu un veşmânt, iar Profetul ﷺ s-a dus într-un loc de unde îi putea auzi murmurul. Mama lui Ibn Sayyad l-a văzut pe Trimisul lui Allah ﷺ în timp ce era ascuns după trunchiurile palmierilor şi i-a zis lui Ibn Sayyad: „Saf, uite-l pe Muhammad!”

Atunci Saf s-a ridicat.

Profetul ﷺ a zis: Dacă această femeie nu l-ar fi anunţat, atunci Ibn Sayyad şi-ar fi dezvăluit adevărata faţă.

S-a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ împreună cu Abu Bakr şi Umar l-au întâlnit pe Ibn Sayyad pe unul din drumurile Medinei.

Trimisul lui Allah ﷺ i-a spus: Mărturiseşti că sunt Trimisul lui Allah?

Auzind întrebarea, el i-a răspuns: „Mărturiseşti că sunt Trimisul lui Allah?”

Atunci Trimisul lui Allah ﷺ a zis: Mărturisesc credinţa mea în Allah, în Îngerii Săi, în Cartea Sa! Tu ce vezi?

Ibn Sayyad a spus: „Văd un tron peste apă.”

Profetul ﷺ i-a răspuns: Vezi tronul lui Iblis peste apă. Altceva ce mai vezi?

Ibn Sayyad a spus: „Văd două persoane drepte şi un mincinos sau doi mincinoşi şi un om drept.”

Auzindu-l, Trimisul lui Allah ﷺ a spus: Lăsaţi-l; este confuz.

Conform relatărilor se poate observa cum în mintea şarlatanului ocultist Ibn Sayyad se găseşte un amestec de născociri şi realităţi nediferenţiate. Doar încercându-l în privinţa iluziilor rostite, Profetul ﷺ a putut dovedi că Ibn Sayyad era vasul unor puteri necurate.

Ibn Sayyad a fost persoana pe care Profetul ﷺ a bănuit-o fi dajjal. Se referea nu la acel Dajjal care se va ivi în apropierea Zilei de Apoi şi care va fi ucis de Iisus, ci la unul dintre mincinoşii care vor apărea pentru a amăgi oamenii. Aceştia se vor arăta înainte de venirea ultimului mare mincinos: Anticrist.

Profetul ﷺ a prezis că mulţi astfel de prooroci falşi vor apărea înainte de ivirea celui din urmă Rău.

Ibn Sayyad a îmbrăţişat islamul, a avut copii şi a murit.

Jabir a zis: „Ultima dată l-am văzut pe Ibn Sayyad în bătălia de la Harra. Aceasta a fost ziua în care Yazid bin Muawwiya a câştigat controlul deplin asupra oamenilor din Medina.”

Umar a jurat pe Allah în faţa Profetului ﷺ spunând: „Nu mă îndoiesc că Ibn Sayyad este un mincinos”; iar Profetul ﷺ nici nu a încuviinţat, nici nu a negat.

Trimisul lui Allah ﷺ a păstrat o tăcere plină de înţeles cu privire la identitatea confuză a lui Ibn Sayyad deoarece nu a primit nici o revelaţie de la Allah în această privință. Mulţi companioni ai Profetului ﷺ, printre care şi Jabir, Ibn Omar, Abu Zarr şi alţii, au susţinut părerea lui Umar şi au jurat, în numele lui Allah, că Ibn Sayyad este un dajjal.

Muhammad bin Munkadir a relatat: „Când l-am văzut pe Jabir bin Abdullah că depune jurământ în numele lui Allah că Ibn Sayyad este unul dintre mincinoşi, i-am spus: „Juri în numele lui Allah?” Atunci el mi-a răspuns: „L-am auzit pe Umar jurând în prezenţa Trimisului lui Allah (ﷺ), iar Profetul (ﷺ) nu a negat acest lucru.”

Nafi a relatat că Ibn Omar l-a întâlnit pe Ibn Sayyad pe una dintre cărările Medinei şi i-a zis un lucru care l-a înfuriat peste măsură. Ibn Omar a mers la Hafsa şi a informat-o despre întâmplare. Atunci ea a zis: „Fie ca Allah să aibă milă de tine, de ce l-ai provocat pe Ibn Sayyad deşi ştiai că Trimisul lui Allah (ﷺ) a zis: Furia nemăsurată va fi cea care îl va face pe Dajjal să se ivească în lume?”

Nafi a relatat că Ibn Omar a zis: „L-am întâlnit pe două ori pe Ibn Sayyad şi le-am zis unora dintre ei (prietenii lui): „Aţi afirmat că el este Dajjal!” El a zis: „Pe Allah, nu este aşa!” Eu am zis: „Nu mi-aţi spus adevărul! Unii dintre voi mi-au împărtăşit că nu va muri până nu va avea cel mai mare număr de urmaşi şi o avere uriaşă”. Apoi Ibn Sayyad ne-a vorbit. Eu am plecat şi când l-am întâlnit pentru a doua oară avea un ochi umflat. Eu am întrebat: „Ce s-a întâmplat cu ochiul tău?” Mi-a răspuns: „Nu ştiu”. Atunci am zis: „Ai ceva la ochi şi tu nu ştii ce s-a întâmplat?” A răspuns: „Dacă aceasta este voia lui Allah. El poate crea ceva (un ochi) şi pe toiagul tău”; apoi a scos un sunet asemănător răgetului unui măgar. Unii dintre oamenii mei au crezut că îl lovisem cu toiagul până ce acesta se rupsese pe el, însă, pe Allah, nu eram conştient de acest lucru. Apoi el s-a dus la Hafsa şi i-a povestit ce se întâmplase. Ea a zis: „Ce ai cu el? Nu ştii că Trimisul lui Allah a spus că primul lucru pe care-l va dezvălui oamenilor va fi furia sa?”

Din relatările convenite se poate concluziona că Ibn Sayyad nu a fost Anticristul ce se va ivi în apropierea Zilei de Apoi, cel care va fi ucis de către Iisus.

Însă a fost unul dintre ocultiştii vremurilor sale.

Aceasta este părerea lui Ibn Kathir şi a altora.

*

Legea divină afirmă că atunci când răul atinge un anumite nivel de răzvrătire şi sfidare îi este îngăduit să prindă avânt şi să se îndrepte cu furie spre propria distrugere. Are parte de un anumit răgaz, de o ultimă şansă, însă dacă nu se căieşte, atunci zilele îi sunt numărate. Cei cu frică de Allah nu trebuie să se îngrijoreze de aparenta răspândire a răului în lume, ci trebuie să-şi îndeplinească îndatoririle aşa cum sunt îndemnați de legea islamică.

Allah Preaînaltul a spus:

19:81

Ei şi-au făcut alţi zei în locul lui Allah, ca să le fie lor apărători.

*

Conform relatărilor profetice Anticristul se va arăta din Khorasan şi va trece prin toate colţurile lumii în afară de Mecca şi Medina unde nu va putea intra deoarece Allah i-a interzis acest lucru, iar îngerii lui Allah vor păzi aceste oraşe pentru ca acest lucru să nu se întâmple.

Abu Bakr a relatat că Profetul ﷺ a spus: Dajjal va apărea dinspre răsărit, din Khorasan.

Anas a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis: Dajjal va apărea din Asbahan.

Ibn Hajar a relatat că: „Dajjal se va ivi din Khorasan. Se va ivi pe drumul dintre Siria şi Irak şi va pustii atât partea stângă, cât şi pe cea dreaptă; o, voi, robi ai lui Allah, mergeţi pe calea Adevărului”.

Fatima, fiica lui Qais, a relatat de la Profet ﷺ că Anticristul a zis:

„Vă voi povesti despre mine. Eu sunt Dajjal şi în curând mi se va permite să călătoresc în lume şi nu voi cruţa nici o localitate, însă nu mi se va permite să intru în Mecca şi în Medina pentru că acestea sunt zone interzise pentru mine şi nu voi încerca să intru în nici unul dintre acestea, pentru că un înger cu o sabie în mână mă va înfrunta şi îmi va bara calea; şi pe fiecare drum ce va duce spre acestea două, se vor afla îngeri ce vor păzi intrarea.”

Relatările confirmă că Dajjal nu va putea intra în patru locuri sfinte: moscheile din Mecca şi Medina, moscheea at-Thaur şi moscheea al-Aqsa, ambele în Ierusalim.

Mu’adh bin Jabal a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Înfloritorul stat al Ierusalimului va apărea atunci când Medina va fi o ruină; Yathribul va fi o ruină atunci când va veni războiul. Războiul va izbucni odată cu cucerirea Constantinopolului, iar acesta va fi cucerit atunci când Dajjal se va ivi. Profetul ﷺ a atins cu mâna umărul său (al lui Mu’adh) şi a continuat: Este la fel de adevărat ca şi faptul că tu te afli aici.

An-Nawwas bin Sam’an a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ l-a descris pe Dajjal. Companionii au întrebat: „Mesager al lui Allah, cât timp va rămâne pe pământ?” Profetul ﷺ a răspuns: Timp de 40 de zile, o zi va fi precum un an, o zi precum o lună, o zi precum o săptămână, iar celelalte zile vor fi precum zilele voastre.

Anas bin Malik a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Dajjal va fi urmat de 70.000 de necredincioşi din Isfahan ce vor purta voaluri persane.

Abu Huraira a relatat că Profetul ﷺ a zis:

Ceasul nu va fi stabilit înainte de a veni lupta cu al-Khuza şi cu Kirman, cei ce nu sunt de origine arabă. Aceştia vor avea feţe roşii, nasuri proeminente şi ochi mici; feţele lor vor arăta precum nişte scuturi plate, iar încălţările lor vor fi făcute din păr.

Abu Umama a relatat că Profetul ﷺ a spus:

Printre nenorocirile sale se numără şi aceasta; el (Dajjal) va întreba un beduin: „Ce părere ai dacă îi voi reînvia pe tatăl şi pe mama ta? Vei depune atunci mărturie că eu sunt Domnul tău?” Auzind acestea, beduinul va răspunde: „Da!” Atunci Dajjal va proiecta două imagini ale Satanei sub înfăţişarea tatălui şi mamei sale şi amândoi vor spune: „Fiul meu, urmează-l, căci el este Domnul tău.”

Profetul ﷺ a prezis că Dajjal se va duce într-o vale din apropierea Medinei, numită Marqanat, vale ce trece prin Taif şi va călători la mare distanţă de marginea cimitirului martirilor căzuţi în bătălia de la Uhud iar cei mai mulţi adepţi ai lui vor fi femei. Toate lucrurile prin care Anticristul se va arăta vor fi denaturate, deformate şi răsturnate. Ceea ce în ochii lui va fi plăcut, va atrage mânia lui Allah, iar ceea ce lui i se va părea a fi un iad, la Allah va fi demn de răsplată.

Hudhaifa a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Dajjal nu va vedea cu ochiul stâng, are părul des, şi va fi însoţit de o grădină şi de un foc, dar focul lui va fi o grădină şi grădina lui va fi foc.

Hudhaifa a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Dajjal va avea apă şi foc, însă focul său va avea efectul apei reci, iar apa sa va avea efectul focului, aşa că nu vă distrugeţi cu mâinile voastre.

Mughira bin Şu’ba a relatat: „Nimeni nu i-a adresat Trimisului lui Allah ﷺ mai multe întrebări referitoare la Dajjal decât mine”. El ﷺ a zis: Pentru tine nu va constitui o sursă de îngrijorare, deoarece ţie nu va putea să-ţi facă nici un rău. Eu am zis: „Trimis al lui Allah, se spune că va aduce cu el hrană şi apă (din belşug)”. Auzindu-mă a răspuns: Toate acestea nu vor avea nici cea mai mică importanţă în faţa lui Allah!

An-Nawwas a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a profeţit despre Dajjal:

El se va arăta oamenilor şi îi va invita (la o credinţă greşită), iar ei vor răspunde chemării şi îşi vor mărturisi credinţa în el. Apoi va porunci cerului şi atunci ploi torenţiale vor cădea pe pământ şi vor creşte recolte. Apoi, spre seară, animalele ce se întorc de la păscut vor avea burţile gata să explodeze şi ugerele pline de lapte. Şi se va duce la alţi oameni şi îi va chema să i se alăture lui. Însă aceştia vor refuza iar Dajjal se va depărta de ei, lăsând în urmă numai secetă şi sărăcie. Va merge apoi pe pământuri neroditor şi va spune: Scoate la lumină comorile tale şi comorile vor ieşi şi se vor înghesui la picioarele lui precum un roi de albine.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Cum aş putea să nu vă previn de venirea lui Dajjal, spunându-vă ceea ce nici un alt trimis al lui Allah nu a relatat discipolilor săi? Acesta va fi chior şi va fi însoţit de o imagine a Paradisului şi de una a Focului însă ceea ce el va numi Paradis va fi Iad şi vă previn, aşa cum profetul Noe şi-a prevenit oamenii.

Hudhaifa a relatat că l-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

Ştiu foarte bine ceea ce va aduce Dajjal. Va fi însoţit de o mare de apă şi de un râu de foc şi ceea ce vedeţi a fi foc va fi apă, iar ceea ce vedeţi a fi apă va fi foc. Cine va apuca acele timpuri şi va dori să bea apă trebuie să bea din ceea ce vede a fi foc, întrucât acolo va găsi apă.

Anas bin Malik a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Apoi va apărea într-un loc lipsit de vegetaţie situat în apropierea Medinei iar aceasta se va cutremura de trei ori, astfel încât toţi cei ipocriţi şi necredincioşi vor ieşi din Medina şi se vor îndrepta spre el.

Într-o altă relatare a lui Muslim este menţionat: „Dajjal va veni şi îşi va instala cortul în Juruf şi astfel va ieşi (din Medina) fiecare ipocrit, bărbat sau femeie.”

Întru înfăptuirea lucrării sale necurate Satana îl va ajuta şi va răspunde fiecărei dorinţe şi chemări ale lui Anticrist.

Într-o relatare a lui Abu Umama este menţionat că Profetul ﷺ a zis:

Printre nenorocirile aduse de Dajjal se va număra şi aceasta: Va întreba un beduin: „Ce părere ai dacă-i readuc la viaţă pe tatăl şi pe mama ta? Vei mărturisi că eu sunt Domnul tău?” Auzindu-l, beduinul va răspunde: „Da!” Atunci Dajjal va proiecta două imagini satanice sub înfăţişarea tatălui şi a mamei lui iar ambii vor zice: „Fiul meu, urmează-l, căci acesta este Domul vostru.”

Abu Sai’d a relatat: „Într-o zi Trimisul lui Allah ﷺ ne-a povestit multe despre venirea lui Dajjal. Profetul ﷺ a spus: Dajjal va veni şi i se va interzice să străbată munţii ce trec prin Medina. Se va instala într-una din zonele din vecinătatea Medinei şi acolo se va întâlni cu cel mai evlavios sau unul dintre cei mai evlavioşi oameni. Acesta va spune: „Mărturisesc că tu eşti Dajjal, cel despre care ne-a avertizat Trimisul lui Allah!” Atunci Dajjal va zice (către cei care-l înconjoară): „Priviţi, dacă-l ucid pe acest om şi apoi îl readuc la viaţă, veţi mai avea vreo îndoială în privinţa mea?” Aceştia vor răspunde: „Nu!” Atunci Dajjal îl va ucide pe acel dreptcredincios şi apoi îl va readuce la viaţă. Acesta va spune: „Pe Allah, te recunosc acum mai mult decât oricând”. Dajjal va încerca atunci să-l ucidă (din nou), însă nu i se va mai acorda puterea de a face acest lucru.

într-o altă versiune: Dajjal se va ivi şi atunci unul dintre cei dreptcredincioşi va merge la el, însă oamenii înarmaţi ai lui Dajjal îi vor ieşi în cale şi îi vor zice: „Unde vrei să te duci?” Acesta va răspunde: „Vreau să merg la cel care a apărut!” Atunci ei vor zice: „Nu crezi în Domnul vostru?” El va răspunde: „Nu este nimic care să nu fie revelat în legătură cu Domnul nostru!” Ei vor zice: „Ucideţi-l”, însă alţii vor spune: „Stăpânul (Dajjal) vostru nu v-a interzis să ucideţi fără consimţământul său?” Şi astfel îl vor aduce în faţa lui Dajjal, iar când dreptcredinciosul îl va vedea va exclama: „Oameni, acesta este Dajjal despre care Trimisul lui Allah ne-a spus”. Atunci Dajjal va porunci să-i fie zdrobit capul şi va zice: „Prindeţi-l şi rupeţi-i gâtul!” Va primi lovituri în spate şi în stomac. Apoi Dajjal îl va întreba: „Nu crezi în mine?” Dreptcredinciosul va răspunde: „Tu eşti un profet mincinos”. Atunci va da poruncă să fie despicat în două şi se va plimba printre cele două părţi zicându-i apoi: „Ridică-te” şi se va ridica şi va sta drept. Atunci îl va întreba: „Nu crezi în mine?” Iar omul va spune: „Acest lucru mi-a întărit şi mai mult convingerea (că tu eşti Dajjal)” şi apoi va zice: „o, oameni, nu se va mai purta cu nimeni în modul acesta!” Dajjal va încerca să-l prindă pentru a-l ucide din nou. Partea dintre gât şi claviculă îi va fi transformată în aramă şi nu va găsi nici un mijloc de a-l ucide. Atunci îl va apuca de mâini şi de picioare şi îl va arunca în sus, iar oamenii vor crede că a fost aruncat în focul Iadului, însă el a fost aruncat în Paradis. Trimisul lui Allah ﷺ a adăugat:

Acela va fi cel mai evlavios martir în faţa Stăpânului lumii.

Abdullah bin Amr a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Dajjal se va arăta poporului meu şi va rămâne în lume timp de 40 de zile. Apoi Allah îl va trimite pe Iisus, fiul Mariei, care se va asemăna cu Urua bin Masud. El (Iisus Hristos) îl va urmări şi îl va ucide.

Majma bin Jaria an-Ansari a relatat că l-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

Fiul Mariei, Iisus Hristos, îl va ucide pe Dajjal la intrarea în Ludd.

An-Nawwas bin Sam’an a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a vorbit despre venirea pe pământ a lui Iisus Hristos, cel care îl va ucide pe Anticrist: Fiecare necredincios va muri când va simţi mireasma lui, iar răsuflul lui va ajunge până într-acolo unde va putea zări. Apoi îl va căuta pe Dajjal şi îl va prinde la intrarea în Ludd şi îl va ucide.

An-Nawwas bin Sam’an a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a vorbit despre Dajjal într-o dimineaţă. Uneori îl descria ca fiind o persoană lipsită de importanţă, alteori descria încercările sale ca fiind de o importanţă majoră (aşa cum simţeam şi noi). Când ne-am îndreptat spre el (spre Profet ﷺ) într-o seară, Trimisul lui Allah ﷺ a citit pe feţele noastre teamă şi a întrebat: Ce se întâmplă cu voi? Noi am răspuns: „Trimis al lui Allah, de dimineaţă ne-ai vorbit despre Dajjal şi (uneori) l-ai descris ca fiind lipsit de semnificaţie iar alteori ca fiind foarte însemnat!” Atunci a răspuns: Simt că vă temeţi şi de alte lucruri în afară de Dajjal! Dacă se va ivi în timp ce eu mă aflu printre voi, mă voi lupta cu el, dar de va veni când eu nu mă aflu printre voi, fiecare trebuie să se lupte pentru el şi Allah va avea grijă de fiecare musulman în parte. El (Dajjal) va fi un tânăr cu păr creţ şi nu va vedea cu un ochi. Îl asemăn cu Abdul Uzza bin Qatan. Cel ce va trăi în perioada în care se va ivi trebuie să recite în prezenţa lui versetele de deschidere din capitolul al-Kahf din Coran. Dajjal se va ivi între Siria şi Irak şi va distruge atât partea din stânga, cât şi pe cea din dreapta; o, voi, robi ai lui Allah, urmaţi calea Adevărului. Noi am răspuns: „Trimis al lui Allah, cât timp va rămâne pe pământ?” El ﷺ a răspuns: Timp de 40 de zile, o zi va fi precum un an; o zi precum o lună; o zi precum o săptămână, iar celelalte vor fi ca zilele obişnuite. Noi am întrebat: „Trimis al lui Allah, rugăciunile împlinite într-o zi vor fi echivalente cu cele într-un an?” Profetul ﷺ a zis: Nu, voi trebuie să estimaţi timpul. Noi am spus: „Trimis al lui Allah, cât de repede va merge pe pământ?” Auzindu-ne Profetul ﷺ a răspuns: Precum un nor purtat de vânt. Se va arăta oamenilor şi îi va chema (la o credinţă falsă), iar ei vor răspunde chemării şi îşi vor mărturisi credinţa în el. Apoi va da poruncă cerului şi vor cădea ploi torenţiale şi vor creşte recolte. Apoi, spre seară, animalele ce se întorc de la păscut vor avea burţile pline, gata să plesnească iar ugerele lor vor fi pline de lapte. Se va duce apoi la alţi oameni şi îi va chema să i se alăture. Aceştia însă vor refuza chemarea lui, iar el se va îndepărta lăsând în urmă numai secete şi foame. Se va plimba apoi pe teren neroditor şi va spune: Scoate-ţi la iveală comorile şi acestea vor ieşi la suprafaţă şi se vor strânge la picioarele lui precum un roi de albine. Va chema apoi la el un tânăr şi îl va lovi cu sabia, despicându-l în două. Va aşeza cele două părţi la o oarecare distanţă una de cealaltă. Apoi îl va striga pe acel tânăr şi acesta se va ridica răzând şi cu faţa strălucind de bucurie. În acea vreme îl va trimite Allah pe Hristos, fiul Mariei. Şi Iisus va coborî pe pământ la minaretul alb, în partea estică a Damascului, purtând două veşminte colorate uşor în galben-şofran, ţinându-şi mâinile pe aripile a doi îngeri. Când îşi va înclina capul, stropi de sudoare vor cădea, iar când îl va ridica, picături de mărgăritar se vor împrăştia. Fiecare necredincios ce va simţi mireasma lui va muri, iar răsuflarea sa va ajunge până acolo unde va putea zări cu privirea. Apoi îl va căuta (pe Dajjal) şi îl va găsi la intrarea în Ludd şi îl va ucide.

Atunci unii oameni care se aflaseră sub paza lui Allah vor veni la Iisus, fiul Mariei, iar el le va şterge feţele şi le va spune despre locul lor din Paradis; în aceste circumstanţe Allah îi va revela lui Iisus următoarele cuvinte: „Printre slujitorii mei am adus pe lume astfel de oameni împotriva cărora nimeni nu va fi capabil să se lupte. Să îi duci pe aceşti oameni în siguranţă în Tur!” Apoi va trimite pe Iagog şi Magog, iar aceştia se vor căţăra pe fiecare povârniş. Sunt atât de mulţi încât primii vor traversa lacul Ghenizaret şi îl vor seca. Iar când vor trece ultimii, vor spune: Odată aici era o apă. Iisus şi cei ce îl însoţesc vor fi asaltaţi în acest loc şi vor fi atât de asupriţi, încât capul unui taur va fi pentru ei mai nepreţuit decât o mie de dinari. Iisus şi însoţitorii săi se vor ruga lui Allah, care va trimite asupra lor insecte (ce le vor ataca gâtlejurile) şi în zori vor pieri ca şi cum ar fi fost doar unul. Iisus şi însoţitorii lui vor coborî apoi şi nu vor găsi nici măcar o singură palmă de pământ care să nu fie acoperită de leşurile lor şi peste care să nu plutească un miros îngrozitor. Trimisul lui Allah Iisus şi însoţitorii lui se vor ruga din nou stăruitor la Allah şi El va trimite păsări ale căror gâturi vor fi precum cele ale cămilelor bactrine, iar acestea îi vor sălta şi îi vor purta după voia lui Allah. Apoi Allah va trimite o ploaie şi nici o locuinţă din lut sau (cort) din păr de cămilă nu va rezista; ploaia va spăla pământul până ce acesta va arăta ca o oglindă. Apoi pământului i se va porunci să-şi arate roadele şi toate cu care a fost binecuvântat şi, ca rezultat, se vor înălţa rodii atât de mari încât un grup mare de oameni va putea să se hrănească şi să caute adăpost la umbra rodiului. Şi vacile de lapte vor avea atât de mult lapte încât o întreagă comunitate se va putea sătura. Şi cămilele de lapte vor avea atât de mult lapte încât întregul trib se va putea hrăni, iar oaia de lapte va avea atât de mult lapte încât întreaga familie se va putea sătura. În acea vreme, Allah va trimite o adiere plăcută care îi va ridica pe oameni de subsori şi va lua viaţa fiecărui musulman şi numai cei răi vor supravieţui, cei ce vor fi necredincioşi, şi aceştia vor vedea Ziua de Apoi.

Jabir a adăugat că „Iagog şi Magog vor merge până ce vor ajunge la muntele al-Khamar, munte lângă Casa Sfântă din Ierusalim. Şi aceştia vor zice: „I-am ucis pe cei ce se aflau pe pământ. Să-i ucidem acum pe cei ce se află în ceruri” şi îşi vor arunca săgeţile spre cer şi săgeţile se vor întoarce mânjite de sânge.”

În altă relatare: „Am trimis astfel de oameni şi nimeni nu va îndrăzni să lupte împotriva lor”.

Abu Sa’id al-Khudri a relatat că „într-o zi Trimisul lui Allah ﷺ a oferit detalii referitoare la Dajjal, printre care se numără şi: Va apărea, dar nu i se va permite să intre în munţii care trec prin Medina. Astfel că va coborî printre cei credincioşi într-un loc neroditor. Aceştia îi vor spune: „Mărturisim că tu eşti Dajjal ce-l despre care ne-a avertizat Trimisul lui Allah (ﷺ)”. Dajjal îi va întreba: „Ce părere aveţi dacă îl ucid pe acesta şi apoi îl readuc la viaţă? Chiar şi atunci vă veţi îndoi de mine?” Şi ei vor răspunde: „Nu!” Apoi va ucide omul şi îl va readuce la viaţă. Când va fi reînviat, omul va spune: „Pe Allah, nu am avut o dovadă mai bună decât în clipa de faţă (cu adevărat tu eşti Dajjal)”. Atunci Dajjal va încerca din nou să-i ia viaţa, însă nu va mai putea să facă acest lucru.

Abu Isqah a completat: „Acel om va fi Khadir – Allah să fie mulţumit de el!”

Amir bin Şarahil Şab Hamdan a povestit că a rugat-o pe Fatima, fiica lui Qais şi sora lui Dhahak bin Qais, să-i relateze un hadis pe care l-a auzit de la Trimisul lui Allah ﷺ.

Ea a început: „Prea bine, dacă aşa voieşti, îţi voi face pe plac”. El a zis: „Povesteşte-mi!” Ea a povestit: „M-am căsătorit cu fiul lui Mughira şi se găsea acea vreme în timpul primului jihad luptând alături de Trimisul lui Allah ﷺ. Când am rămas văduvă, Abdul Rahman bin Auf, unul dintre companionii Profetului ﷺ, mi-a trimis un mesaj în legătură cu robul său eliberat, Osama bin Zaid. Trimisul lui Allah ﷺ a spus (despre Osama): Cel ce mă iubeşte pe mine trebuie să-l iubească şi pe Osama! Când Trimisul lui Allah (ﷺ) mi-a vorbit (despre această problemă) eu am zis: „Problemele mele se află în mâinile tale. Poţi să mă măriţi cu cine voieşti!” El ﷺ a zis: Mai bine te întorci acum în casa lui Umm Şarik. Umm Şarik era o femeie înstărită printre Ansar. Eu am zis: „Prea bine, voi face precum îţi este voia!” El ﷺ mi-a spus: Să nu te duci doar pentru că Umm Şarik este o femeie a cărei locuinţă este adesea frecventată de oaspeţi şi mă tem că poate vei fi văzută cu capul descoperit sau cu picioarele dezvelite. Mai bine te întorci în casa vărului tău Abdullah bin Amr bin Umm Maktum, care este din neamul Fihr, ce aparţine de Quraiş. Aşadar m-am îndreptat spre acea casă şi când perioada de aşteptare a luat sfârşit, am auzit o persoană anunţând că rugăciunea se va face în moschee. Aşadar m-am îndreptat spre moschee şi m-am rugat, fiind conduşi în rugăciune de Trimisul lui Allah ﷺ. Mă aflam în rândul unde erau femeile aproape de rândul bărbaţilor. Când Trimisul lui Allah ﷺ a încheiat rugăciunea, s-a aşezat în amvon şi zâmbind a spus: Fiecare credincios să rămână la locul său. Ştiţi de ce v-am chemat? Ei au răspuns: „Allah şi Trimisul Său ştiu cel mai bine!” El a zis: În numele lui Allah, nu v-am chemat să vă ţin o predică sau să vă previn de un lucru. V-am chemat pentru că Tamim Dari, un creştin care s-a convertit la islam, mi-a povestit un lucru care confirmă ceea ce v-am spus eu despre Dajjal. Mi-a spus că împreună cu 30 de oameni din neamul Lakhm şi din neamul Jutham se aflau într-o barcă mică şi au fost purtaţi de curenţi spre ocean (către o insulă) când era vremea de apus. Au intrat pe acea insulă. Acolo era o fiară ce avea păr lung şi încâlcit şi de aceea n-au putut să îi distingă partea din faţă de cea din spate. Ei au zis: „Vai ţie, cine eşti tu?” Atunci fiara a zis: „Sunt al-Jassasa” (numele fiarei ce va îndeplini sarcina de iscoadă a lui Dajjal). Ei s-au întrebat: „Ce înseamnă al-Jassasa?” şi fiara a răspuns: „o, voi, oameni, duceţi-vă la această persoană din mănăstire, pentru că este foarte dornică să afle despre voi”. A numit un om de care nouă ne era teamă să nu fie Satana. Apoi am mers în grabă într-acolo până am ajuns la acea mănăstire şi am găsit un om bine-făcut care avea mâinile legate de gât şi lanţuri de fier îi încătuşau picioarele până la glezne. Şi ei au întrebat: „Vai ţie, cine eşti tu?” Iar el a răspuns: „În curând veţi auzi de mine, însă spuneţi-mi cine sunteţi voi?” iar ei au răspuns: „Suntem din Peninsula Arabă şi ne-am îmbarcat pe o barcă, însă valurile mării ne-au purtat în larg timp de o lună şi ne-au adus în apropierea acestei insule. Am coborât din barcă şi am venit pe această insulă şi am întâlnit o fiară care avea păr lung şi încâlcit şi de aceea nu i se distingea faţa de spate. Şi noi am întrebat cine este, iar fiara a răspuns: Eu sunt al-Jassasa, apoi ne-a spus să mergem la acel om din mănăstire deoarece acesta este dornic să ne cunoască. Astfel am venit în grabă, temându-ne că ar putea fi Satana”. El (cel încătuşat) ne-a zis: „Spuneţi-mi de grădina de curmali şi palmieri din Baisan”. Noi am întrebat: „Ce doreşti să afli?” El a zis: „Vreau să ştiu dacă această grădină are rod sau nu!” Noi am răspuns: „Este roditoare!” Atunci el a zis: „Cred că nu va mai avea rod! Dar spuneţi-mi despre lacul Tabariyia”. Noi am întrebat: „Ce anume doreşti să afli?” Iar el a zis: „Mai are apă?” Ei au răspuns: „este plin cu apă”; însă el a zis: „Cred că în curând va seca! Spuneţi-mi despre izvorul Zughar”. Aceştia au întrebat: „Ce anume doreşti să afli?” Acesta (cel înlănţuit) a spus: „Are apă şi este folosit pentru a iriga (pământul)?” Noi i-am răspuns: „Da, are un debit foarte mare de apă, iar locuitorii (din Medina) îl folosesc pentru a-şi iriga pământurile”. Atunci a întrebat: „Spuneţi-mi despre profetul care nu ştie să scrie, ce-a mai făcut?” Noi i-am răspuns: „A plecat din sfânta Mecca şi s-a instalat în Medina”. El a întrebat: „Arabii sunt împotriva lui?” Noi am răspuns: „Aşa este!” Şi el ne-a întrebat: „Iar el cum se descurcă cu ei?” Noi i-am spus că i-a biruit pe cei aflaţi în apropiere şi că aceştia s-au supus în faţa lui. El ne-a întrebat dacă şi în prezent se întâmplă astfel, iar noi am răspuns afirmativ. Atunci el a zis: „Dacă este aşa, atunci este mai bine pentru ei să-i arate supunere. Acum vă voi povesti despre mine. Eu sunt Dajjal şi în curând mi se va permite să ies şi atunci voi ieşi şi voi călători pe pământ şi timp de 40 de zile nu voi cruţa nici un colţişor de pământ în afară de Mecca şi Medina, întrucât aceste două locuri îmi sunt interzise şi nu voi încerca să intru în nici unul din ele. Un înger cu o sabie în mână mă va înfrunta şi îmi va bara calea şi la fiecare cărare ce va duce spre aceste două localităţi se vor afla îngeri ce vor păzi intrarea.

Apoi Trimisul lui Allah ﷺ s-a ridicat şi a spus:

Nu v-am povestit şi eu la fel?

Oamenii au zis: „Ba da!”

Eu (Fatima bint Qais) am ascultat cu atenţie această relatare a lui Tamim Dari, pentru că întăreşte ceea ce v-am povestit eu referitor la el (la Dajjal) în Mecca şi Medina. Luaţi aminte, Dajjal se află în partea de est, în partea de est, în partea de est şi a arătat spre răsărit. Am păstrat cu sfinţenie în minte această relatare a Trimisului lui Allah ﷺ.”

Nawwas bin Sama’n a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus despre Dajjal: Cel ce va supravieţui pentru a-l vedea pe Dajjal trebuie să recite în prezenţa lui versetele de deschidere ale surei Kahf.

Abu Darda a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis: Cel ce învaţă pe de rost primele zece versete de deschidere ale capitolului al-Kahf va fi ocrotit de Dajjal.

Imran bin Husain a relatat că „Trimisul lui Allah ﷺ a zis: Cel ce aude de Dajjal să se îndepărteze în grabă de el, întrucât, jur pe Allah, că un om va veni la el crezând că are credinţă dreaptă, însă îl va urma din cauza confuziei pe care Dajjal a semănat-o în mintea lui. Rugaţi-vă întotdeauna lui Allah slăvind Gloria Sa nermărginită şi amintiţi-le fraţilor voştri şi celor apropiaţi vouă de amăgirile şi încercările lui Anticrist.”

*

Venirea lui Iisus pe pământ

Conform relatărilor profetice, Iisus Hristos, fiul Mariei, va coborî la minaretul alb din partea de est a Damascului purtând două veşminte de un galben pal, sprijinindu-şi mâinile pe aripile a doi îngeri. Când îşi va înclina capul, picături de sudoare vor aluneca pe buclele sale, iar, când va înălţa capul, picături asemenea perlelor vor cădea. Fiecare necredincios ce va simţi mireasma lui Iisus va muri şi răsuflarea sa va ajunge până acolo unde îi va ajunge privirea.

Abu Huraira a relatat că Profetul ﷺ a zis:

Nu mai există nici un profet între şi mine şi el (adică Iisus). El va coborî (pe pământ). Când îl vedeţi, recunoaşteţi-l: un bărbat de statură medie ce poartă două veşminte de un galben pal, iar din păr îi vor coborî mici stropi (de apă) deşi acesta nu va fi umed. El va lupta alături de oameni în numele islamului. Va sfărâma crucea, va ucide porcul şi va desfiinţa jizya. Allah va duce la pieire toate religiile în afară de cea islamică. Iisus îl va distruge pe Dajjal şi va trăi pe pământ timp de 40 de ani şi apoi va muri. Musulmanii se vor ruga pentru el.

Iisus (pacea fie asupra lui) este descris în chipul unui bărbat care va avea o înfăţişare minunată şi extrem de curată. Pe faţa lui nu se vor găsi nici un fel de murdării, impurităţi sau imperfecţiuni iar privirea lui va fi una radiantă.

Abu Huraira a relatat că Profetul ﷺ a spus:

Când am mers în Călătoria Nocturnă l-am întâlnit pe Moise. Trimisul lui Allah ﷺ a spus: Moise era un om înalt, cu părul drept ca şi cum ar fi fost unul dintre oamenii (tribului) Şanuwa, iar apoi m-am întâlnit cu Iisus. Trimisul lui Allah ﷺ l-a descris ca fiind un bărbat de statură medie, roşu în obraji ca şi cum de abia ar fi ieşit din baie. El ﷺ a zis: L-am văzut pe Avraam. (Iisus) arăta precum unul dintre copiii săi. El ﷺ a adăugat: Mi-au fost aduse două vase. Într-unul era lapte iar în celălalt era vin. Mi s-a spus: Alege-l pe cel care îţi place! Eu am ales vasul în care era lapte şi am băut. El (îngerul) a spus: Ai fost călăuzit de puritatea ta înnăscută şi ai obţinut naturaleţea. Dacă ai fi ales vasul în care se afla vin, adepţii tăi s-ar fi abătut de la calea cea dreaptă.

Trimisul lui Allah ﷺ l-a asemănat pe Iisus cu Urwa bin Mas’ud, acesta era un bărbat solid, avea părul ondulat, era de statură medie şi tenul său era alb spre roz.

Qatada a relatat că l-a auzit pe Abu al-Aliyya povestind că unul dintre verii Profetului ﷺ, Ibn Abbas, i-a spus: „În timp ce relata despre Călătoria Nocturnă, Profetul ﷺ a zis: Moise era un bărbat înalt ca şi cum ar fi făcut parte din tribul Şanuwa, iar Iisus era solid şi avea părul ondulat (în altă relatare se menționează că era de statură medie, cu tenul alb, rumen în obraji şi cu părul ondulat). De asemenea el a vorbit şi de Malik, păzitorul iadului şi de Dajjal.”

Ibn Omar a relatat: Trimisul lui Allah ﷺ a spus: În noaptea înălţării spre sferele cereşti i-am văzut pe Moise, Iisus şi pe Avraam. Iisus avea tenul roşiatic, părul ondulat şi pieptul lat. Moise era mai închis la culoare, avea părul drept şi era înalt de statură ca şi cum ar fi făcut parte din tribul Azzut.

Abdullah bin Omar a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Într-o seară mă aflam în apropierea Ka’bei. Am văzut un bărbat care se afla printre cei mai bălai oameni pe care i-am văzut vreodată. Părul îi cădea în bucle, cele mai frumoase pe care le-am văzut. Îl avea pieptănat. Din el se revărsau picături de apă. Era aplecat pe doi oameni sau pe umerii lor şi a făcut ocolul Ka’bei. Eu am întrebat: Cine este el? Mi s-a răspuns: Este Hristos, fiul Mariei.

Într-o altă relatare Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

În această noapte în care am fost în apropierea Ka’bei mi s-a arătat în vis un bărbat cu ten alb, unul dintre cei mai plăcuţi oameni pe care i-am văzut. Buclele de păr îi cădeau pe umeri. Părul său nu era nici prea ondulat, nici prea drept, şi stropi de apă se prelingeau din el. Şi-a aşezat mâinile pe umerii a doi bărbaţi şi sprijinit de aceştia a făcut înconjurul Ka’bei. Eu am întrebat: Cine este el? Ei mi-au răspuns: Hristos, fiul Mariei.

*

Iisus Hristos, când va coborî pe pământ, va merge pentru a împlini rugăciunea alături de Imamul Mahdi şi va orândui astfel mişcarea globală a credincioşilor celor trei religii reunite.

Se crede că Iisus va coborî la minaretul alb din partea de est a Damascului, care este o structură rămasă de pe urma minaretului răsăritean al marii moschei omeiade, şi va participa la rugăciunea condusă de imamul Mahdi. Ibn Kathir a afirmat că în partea de răsărit a Damascului nu exista, până la acea vreme, nici un minaret alb, însă, în 741 h. s-au făcut reparaţii extinse ale structurii folosindu-se ca material de construcţie pietre albe arse iar reconstruirea minaretului a fost posibilă datorită contribuţiei creştinilor.

Odată, Abdul Rahman bin Auf, unul dintre companionii Profetului ﷺ, a condus oamenii în rugăciune iar Trimisul lui Allah ﷺ l-a urmat spunând: Iisus va coborî şi se va alătura unui grup de oameni care nu va înceta să lupte niciodată pentru Adevăr şi vor izbuti până în Ziua de Apoi, iar conducătorii lor îi vor ruga să vină să-i conducă în rugăciune, însă el va spune: Nu!

Jabir bin Abdullah a relatat că Profetul ﷺ a zis: Vor fi unii dintre adepţii mei care nu vor înceta să lupte pentru Adevăr şi vor izbuti astfel până în Ziua de Apoi. El ﷺ a adăugat: Iisus, fiul Mariei, se va pogorî apoi iar conducătorii lor îl vor invita să vină să-i conducă în rugăciune însă el va răspunde: „Nu, unii dintre voi sunt conducători peste alţii; este răsplata lui Allah pentru această umma.”

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Aceştia (musulmanii) se vor pregăti de luptă aşezându-se în şiruri. Cu siguranţă va intra timpul de rugăciune iar atunci Iisus, fiul Mariei, va coborî pe pământ şi îi va conduce conform învăţăturilor Coranului şi cele ale tradiţiei profetice. Când duşmanul lui Allah îi va vedea se va dizolva aşa cum sarea se dizolvă în apă, iar dacă el (Iisus) nu s-ar fi aflat în faţa lor, chiar şi atunci, (Dajjal) s-ar fi evaporat în totalitate, însă Allah îl va ucide, cu  mâna lui Iisus, care le va arăta oamenilor sângele lui (Dajjal) pe lancea sa.

Aşadar cel de-al treilea mare semn ce vesteşte Ziua de Apoi se referă la coborârea pe pământ a profetului şi trimisului lui Allah, Iisus, fiul Mariei.

Allah Preaînaltul a revelat:

43:57-61

Şi când fiul Mariei le-a fost dat drept pildă, imediat au început să batjocorească, spunând: Nu sunt zeii noştri mai buni decât el? Ei nu ţi-au spus aceasta decât întru gâlceavă căci ei sunt un popor răzvrătit. El (Iisus) nu a fost decât un rob asupra căruia am pogorât harul Nostru, pe care l-am făcut pildă fiilor lui Israel. Dacă Am fi vrut v-am fi făcut pe unii dintre voi îngeri, stăpâni pe pământ! Iisus este (un semn) al ştiinţei Ceasului. Nu vă îndoiţi, ci urmaţi-Mă! Aceasta este calea cea dreaptă!

A doua venire a lui Iisus Hristos va aduce distrugerea tuturor doctrinelor şi crezurilor false care lucrează în numele lui şi îl iau drept chezaş; netezind astfel calea pentru acceptarea universală a islamului. Iisus va coborî printre oameni nu pentru a predica sau a mai răspândi religia universală ci pentru a judeca omenirea.

În Biblie, Iisus spune:

Matei 7:22-23

Mulţi îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, doamne, nu în numele tău am proorocit şi nu în numele tău am scos demoni şi nu în numele tău minuni multe am făcut?” Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la mine cei ce lucraţi fărădelegea.

Numeroasele ipoteze religioase ale primelor secte creştine au condus la apariţia unei panoplii de crezuri eretice, unele acceptate de învăţaţii creştini iar altele respinse. Creştinismul are ca element central al doctrinei sale religioase: răstignirea lui Iisus pe cruce şi moartea sa, urmată de îngropare şi învierea lui în a treia zi fără nici o urmă de rană. Alte secte, spre exemplu, nu credeau că Iisus a fost răstignit şi a murit pe cruce, dar că, de fapt, Iisus nu a avut niciodată trup fizic, pământesc, ci unul aparent, iar crucificarea a fost numai un miraj. Doctrina lui Marcion a negat nașterea lui IIsus, afirmând că, pur şi simplu, s-a materializat în formă fizică. Acelaşi Marcion argumenta că există doi Zei, unul inferior şi unul superior, mai precis un Dumnezeu-coborât şi un Dumnezeu-creator în timp ce Evanghelia lui Barnabas a susţinut teoria substituirii pe cruce a lui Iisus cu un alt trup.

Învăţăturile Coranului afirmă că Iisus nu a murit pe cruce, nici nu a fost ucis de către evrei.

Allah Preaînaltul a revelat:

4:157-158

Şi din pricina vorbelor lor: Da, noi l-am ucis pe Cristos, Iisus, fiul Mariei, trimisul lui Allah. Ei însă nici nu l-au ucis, nici nu l-au răstignit, ci numai li s-a părut aşa. Cei care nu se înţeleg asupra lui sunt în îndoială, întrucât ei nu au nici o ştiinţă anume şi nu urmează decât o nălucire, fiindcă ei de bună seamă nu l-au ucis, ci Allah l-a înălţat la El, pentru că Allah este Puternic, Înţelept.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Pe Cel în Mâinile căruia se află sufletul meu, cu siguranţă Iisus, fiul Mariei, va coborî în curând printre voi şi va judeca omenirea cu dreptate după legile Coranului (precum un judecător drept). Bunăstarea va domni peste măsură astfel încât nimeni nu va mai accepta nimic, iar o singură prosternare la Allah (în timpul rugăciunii) va fi mai bună decât întreaga lume cu tot ce se găseşte în ea.

Hafiz ibn Hajar Asqalani spune că prin termenul „cruce” se înţeleg toate acele instrumente ideologice care devin mijloace de subminare a ştiinţei divine.

*

A revelat Allah în Coran:

48:29

Muhammad este trimisul lui Allah. Însoţitorii săi sunt aprigi cu necredincioșii, blânzi între ei. Tu îi vezi îngenunchind, prosternându-se, căutând harul lui Allah şi mulţumirea Sa. Îi recunoşti deoarece pe chipurile lor se văd urmele prosternării. Aceasta este pilda lor în Tora, așa cum aceasta este şi pilda lor în Evanghelie: ei sunt asemenea seminţei căreia îi mijeşte colţul. Apoi devine viguros, se îngroaşă şi se înalţă cu tulpina-i spre bucuria semănătorilor şi furia tăgăduitorilor. Allah făgăduieşte acelor dintre ei care cred şi săvârşesc fapte bune iertare şi mare răsplată.

şi în Biblie:

Marcu 4:27-32

Şi doarme şi se scoală, noaptea şi ziua, şi sămânţa răsare şi creşte, cum nu ştie el. Pământul rodeşte de la sine: mai întâi pai, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic. Iar când rodul se coace, îndată trimite secera, că a sosit secerişul. Şi zicea: Cum vom asemăna împărăţia lui Allah, sau în ce pildă o vom închipui? Cu grăuntele de muştar care, când se seamănă în pământ, este mai mic decât toate seminţele de pe pământ; Dar, după ce s-a semănat, creşte şi se face mai mare decât toate legumele şi face ramuri mari, încât sub umbra lui pot sălăşlui păsările cerului.

Profetul Muhammad ﷺ este, în islam, succesorul profetic al lui Iisus şi fratele său întru credinţă. Religia lor este una singură şi nici un profet nu va mai veni între moartea lui Muhammad şi coborârea lui Iisus.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Dintre toţi oamenii eu sunt cel mai apropiat de fiul Mariei şi profeţii au mame diferite, dar îi uneşte o singură religie şi nici un profet nu va exista între Iisus Hristos şi mine.

Atât Muhammad cât şi Iisus au fost profeţi întăriţi cu puterea Sfântului Duh așa cum este revelat în Coran:

2:87

Lui Iisus, fiul Mariei, i-am dat dovezi vădite şi apoi l-am întărit cu duhul sfinţeniei.

16:102

Spune: Duhul sfinţeniei l-a pogorât întru Adevăr, de la Domnul tău pentru a-i întări pe credincioşi şi drept călăuzire şi bună vestire pentru supuşi.

Venirea lui Muhammad ﷺ a fost profeţită de Iisus:

Ioan 14:16

Şi eu voi ruga pe Tatăl şi alt mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac

Ioan 15:26

Iar când va veni mângâietorul, pe care eu îl voi trimite vouă de la Tatăl, duhul adevărului, care de la Tatăl vine, acela va mărturisi despre mine.

Ioan 16:7

Dar eu vă spun adevărul: Vă este de folos ca să mă duc eu. Pentru că dacă nu mă voi duce, mângâietorul nu va veni la voi, iar dacă mă voi duce, îl voi trimite la voi.

În versiunea în limba engleză, pentru termenul „mângâietor” este utilizat termenul de „comforter”; iar în versiunea în limba greacă este utilizat cuvântul „paracletos”; ceea ce înseamnă „apărător, susţinător” adică un ajutor chemat şi prieten.

Așa cum este menţionat în a cincea carte a lui Moise:

Deuteronom 18:18-19

Eu le voi ridica prooroc din mijlocul fraţilor lor, cum eşti tu, şi voi pune cuvintele Mele în gura lui şi el le va grăi tot ce-I voi porunci Eu. Iar cine nu va asculta cuvintele Mele, pe care proorocul acela le va grăi în numele Meu, aceluia îi voi cere socoteală.

*

Judecata omenirii

Este profeţit că Iisus (pacea fie asupra sa) va judeca oamenii după învăţăturile Coranului şi tradiţiei profetice, întrucât scopul său în preajma Zilei de Apoi nu va fi acela de a răspândi religia ci de a judeca. În ceea ce priveşte etalonul judecăţii, Iisus va judeca după legile coranice întrucât islamul constituie religia apropiată de Allah ce nu va fi anulată până în Ziua de Apoi, iar alţi profeţi, trimişi sau mesageri ai lui Allah, nu vor mai fi desemnaţi. Aşadar Iisus va judeca oamenii conform şariei abrahamice a monoteismului pur.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Ce veţi face atunci când fiul Mariei va coborî printre voi şi vă va conduce ca şi cum ar fi unul dintre ai voştri?

Ibn Abu Thaib, cu acordul lui Abu Huraira, a relatat, despre Iisus: „Conducătorul vostru va fi unul dintre ai voştri!” Abu Thaib a întrebat: „Ştii ce înseamnă: „Va conduce ca şi cum ar fi unul dintre voi?” Eu am răspuns: „Explică-mi!”; „Vă va conduce după învăţăturile ce se găsesc în Cartea Domnului şi în tradiţia profetică”.

Allah a revelat:

3:81

Eu v-am dat din Carte şi din înţelepciune. Un trimis a venit la voi întărind ceea ce aveaţi deja. Credeţi-i lui şi ajutaţi-l! Vă învoiţi să luaţi asupra voastră răspunderea Mea? Ei au spus: Ne învoim! El spuse: Mărturisiţi, întrucât şi Eu voi fi cu voi dintre martori.

Există anumite concepţii îndoielnice, în legătură cu venirea lui Iisus, care afirmă că în apropierea Zilei de Apoi vor veni alţi profeţi în afara lui Muhammad.

Aceste îndoctrinări sunt negate de Coran şi de relatările convenite.

Allah Preaînaltul a revelat:

33:40

Muhammad nu este tatăl nici unuia dintre bărbaţii voştri, ci el este Trimisul lui Allah şi încheietorul profeţilor, şi Allah este Atoateştiutor.

Allah a revelat că Profetul Muhammad ﷺ este cel care încheie șirul mesagerilor; desigur vor exista învăţaţi şi reformatori ai credinței însă nu prooroci. Aceasta nu este o chestiune arbitrară ci este Voința Creatorului Atemporal şi destinul omenirii.

Jabir bin Abdullah a relatat că Profetul ﷺ a zis:

Eu sunt faţă de profeţii de dinaintea mea asemenea omului care a ridicat o casă, a făcut-o pe aceasta neîntrecut de frumoasă afară de locul unei cărămizi de la un colţ, iar lumea a început să o înconjoare şi să se minuneze zicând: Dacă nu ar lipsi această cărămidă! Eu sunt acea cărămidă şi eu sunt încheietorul profeţilor.

Jubair bin Mut’im a relatat cu acordul tatăul său că l-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

Eu sunt Muhammad, şi eu sunt Ahmad şi eu sunt nimicitorul prin intermediul căruia necredinţa va fi nimicită, îndepărtată, şi eu sunt strângătorul la picioarele căruia omenirea se va strânge, şi eu sunt ultimul care va veni, după care nu va mai veni alt profet.

A revelat Allah Preaînaltul:

61:6

Iisus, fiul Mariei, spuse: o, voi, fii ai lui Israel! Eu sunt, într-adevăr, trimisul lui Allah către voi venit să întăresc cele din Tora de dinaintea mea; care vă va vesti un trimis ce va veni după mine şi al cărui nume va fi Ahmad. Şi când acela veni la ei cu dovezi vădite, ei spuseră: Aceasta este o vrăjitorie evidentă!

*

Hanzala al-Aslami a relatat: „L-am auzit pe Abu Huraira povestind că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:”

Pe Cel în mâinile Căruia se află viaţa mea, fiul Mariei cu siguranţă va invoca numele lui Allah în timpul pelerinajului sau pentru Umra sau pentru ambele (împlinite în acelaşi timp) în valea Rawha.

Valea Rawha este situată la o distanţă de 90 km de Medina, spre partea care duce spre Mecca. Această relatare este mărturia faptului că Iisus Hristos va veni pe pământ înainte de Judecata de Apoi şi va împlini fie Hajj, fie Umra sau ambele (în acelaşi timp) şi va trece prin Valea Rawha.

Cu acordul lui Abu Huraira s-a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Jur pe Allah că fiul Mariei va veni cu siguranţă ca un drept judecător. Antipatia şi invidia reciprocă vor dispărea cu siguranţă şi când va chema oamenii să accepte bogăţii, nici măcar unul nu se va găsi care să accepte.

Perioada exactă a şederii lui Iisus pe pământ nu este cunoscută, însă unii învăţaţi spun că vor fi 7 ani, în timp ce alţii consideră că ar fi 40 de ani.

Abdullah bin Amr a relatat: „Apoi oamenii vor trăi încă 7 ani, timp în care nu vor exista duşmănii între persoane. Apoi Allah va trimite o adiere răcoroasă dinspre Siria, astfel încât nimeni care are chiar şi o fărâmă de credinţă nu va supravieţui pe acest pământ ci va muri. Chiar de un om va intra şi în cea mai ascunsă parte a munţilor, acea adiere va ajunge în acel loc şi îi va lua viața.”

Abu Huraira a relatat: „Iisus va trăi pe pământ timp de 40 de ani şi apoi va muri. Musulmanii se vor ruga pentru el la înmormântarea sa.”

Învăţaţii au sugerat că Iisus Hristos (pacea fie asupra sa), înainte de a fi înălţat la ceruri, a trăit pe pământ timp de 33 de ani şi va mai trăi încă şapte ani la a doua sa venire pe pământ, trăind astfel, în total, 40 de ani pământeşti.

Numeroase întâmplări vor avea loc în timpul celei de-a doua veniri a lui Iisus Hristos. El va coborî pe pământ atunci când musulmanii se vor pregăti să lupte împotriva lui Dajjal sub conducerea Imamului Mahdi. Dajjal va fi conştient de venirea lui Iisus Hristos şi se va ascunde de Iisus, însă acesta îl va urmări până ce va ajunge la Casa Sfântă din Ierusalim acolo unde Dajjal va fi încercuit. Iisus îl va prinde atât pe el, cât şi pe adepţii lui, la poarta dinspre răsărit a localităţii Ludd.

Aşadar prima îndatorire a lui Iisus în momentul în care va veni pe pământ va fi să organizeze armata credinţei celor trei religii reunite pentru a-l înfrunta pe Dajjal. Cu această forţă adunată în puterea sa, Iisus va purcede în a-l distruge pe Anticrist şi stăpânirea sa necurată.

Profetul Muhammad ﷺ a relatat că ura, gelozia şi invidia reciprocă vor dispărea în vremea de după victoria armatei monoteiste a lui Iisus împotriva răului. Pacea şi liniştea vor domni iar oamenii se vor desfăta în binecuvântări în timp ce pământul le va dărui multe bogăţii. În perioada în care Iisus (pacea fie asupra sa) va domni, pacea, liniştea şi siguranţa vor cuprinde în întregime pământul. Allah le va dărui oamenilor multă bunăstare, trimiţând ploi abundente, astfel încât pământul va avea multe feluri de roade şi va oferi oamenilor bogăţii pe măsură.

Nawwas bin Sam’an a relatat în legătură cu înfrângerea lui Dajjal că Profetul ﷺ a zis:

Atunci Allah va trimite ploaie şi nici o locuinţă din pământ sau (cort) din păr de cămilă nu va rezista şi va spăla pământul până ce va părea a fi o oglindă. Apoi pământului i se va porunci să-şi arate roadele şi cele cu care a fost binecuvântat şi, drept rezultat, se va înălţa un rodiu atât de mare încât un grup de oameni se va putea hrăni din el şi se va putea adăposti sub ramurile lui. Şi vaca de lapte va dărui atât de mult lapte încât o întreagă comunitate se va putea sătura din laptele ei. Şi cămila de lapte va dărui o cantitate atât de mare de lapte încât un trib întreg se va putea hrăni cu laptele ei, şi oaia de lapte va dărui atât de mult lapte încât întreaga familie se va sătura.

*

Yajuj şi Majuj

Etimologic Gog şi Magog sunt cuvinte ce nu provin din limba arabă dar se regăsesc în Coran.

Primul care a folosit aceşti termeni, conform lui Ibn Abd al-Barr, a fost Iafet, fiul lui Noe.

Abu Sa’id al-Khudri a relatat că Profetul ﷺ a spus:

Allah va spune (în Ziua Învierii): Adam! şi Adam va răspunde: Iată-mă, răspund chemării Tale, toată Bunătatea se află în Mâinile Tale. Allah va spune: Scoate afară oamenii Focului; iar Adam va întreba: Allah! Cât de numeroşi sunt oamenii Focului? Allah va spune: Dintr-o mie, 999.

În acele vremuri copiii vor avea părul încărunţit, fiecare femeie însărcinată îşi va pierde sarcina iar omenirea se va resimţi ca şi cum ar fi ameţită de băutură, deşi nu va fi astfel, „iar cumplită va fi mânia lui Allah.”

Companionii Profetului ﷺ au întrebat: „Trimis al lui Allah! Cine este acela (care este aşteptat)?” El ﷺ le-a răspuns: Veseliţi-vă cu mare bucurie; o persoană va fi dintre voi şi o mie vor fi dintre Iagog şi Magog.

Abu Sa’id a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Pe Cel în Mâinile Căruia se află viaţa mea, nădăjduiesc că veţi constitui o pătrime din locuitorii Paradisului. Noi L-am preaslăvit şi L-am preamărit pe Allah. El ﷺ a spus din nou: Pe Cel în Mâinile Căruia se află viaţa mea, îmi doresc să formaţi o treime din locuitorii Paradisului. Noi l-am preslăvit şi preamărit pe Allah. El ﷺ a zis încă o dată: Pe Cel în Mâinile Căruia se află viaţa mea, îmi doresc ca voi să formaţi jumătate din locuitorii Paradisului. Similitudinea lor este precum un fir de păr alb pe blana unui taur negru.

Iagog şi Magog sunt două mari neamuri care se regăsesc atât în escatologia islamică cât şi în cea iudeo-creştină. Biblia, ca şi scrierile islamice, leagă aceste neamuri de partea nord-estică a lumii străvechi din care, în anumite etape ale istoriei, au migrat, prin invazii şi năvăliri, popoare războinice nomade. Aceste neamuri care aparţin triburilor sălbatice din partea de est şi nord-est a Asiei, au atacat regatele şi imperiile din Orientul Mijlociu şi Europa devastându-le. În conformitate cu Geneza, seminţia şi urmaşii lui Noe erau descendenţii lui Iafet, unul dintre fiii lui Noe, aspect cu care istoricii sunt în acord. În cartea lui Iezechiel 38 şi 39, este menționat că aceștia locuiau în teritoriile dintre Meschech (Moscova) şi Tubal (Asia mică).

Ezechiel 38:1-4

Fost-a cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis: Fiul omului, întoarce-îi faţa spre Gog din ţara lui Magog, regele lui Roş, al lui Meşec şi al lui Tubal; prooroceşte împotriva lor, Şi spune: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Iată, Eu sunt împotriva ta, Gog, rege al lui Roş şi al lui Meşec şi al lui Tubal! Te voi prinde, voi pune zăbale în fălcile tale şi te voi scoate pe tine şi toată oştirea ta, caii şi toţi călăreţii strălucit îmbrăcaţi, ceată mare cu platoşe şi cu scuturi, toţi înarmaţi cu săbii;

Ezechiel 39:1-8

Iar tu, fiul omului, rosteşte proorocie împotriva lui Gog şi spune: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Iată, Eu sunt împotriva ta, Gog, prinţul lui Roş, al lui Meşec şi al lui Tubal! Te voi ademeni şi te voi trage, te voi scoate din hotarele de la miază-noapte şi te voi aduce în munţii lui Israel. Acolo voi scoate aurul tău din mâna stângă a ta şi voi arunca săgeţile tale din mâna dreaptă a ta. Cădea-vei în munţii lui Israel, tu şi toate oştile tale şi popoarele cele ce sunt cu tine; şi te voi da spre mâncare la tot felul de păsări de pradă şi fiarelor câmpului. Cădea-vei în câmp deschis, pentru că Eu am spus acestea, zice Domnul Dumnezeu. Şi voi trimite foc în pământul lui Magog şi asupra locuitorilor insulelor, care trăiesc fără grijă şi vor afla că Eu sunt Domnul. Voi arăta numele Meu cel sfînt poporului Meu Israel şi nu voi mai lăsa de acum să se necinstească sfânt numele Meu şi vor ştii neamurile că Eu sunt Domnul cel sfânt în Israel. Iată, aceasta va veni şi se va împlini, zice Domnul Dumnezeu; aceasta este ziua aceea de care am grăit Eu.

Conform istoricului evreu Josephus, descrierea corespunde poporului sciţilor, iar teritoriile ocupate de ei se răspândeau în partea de nord şi de est a Mării Negre. Conform lui Ieronim, Magog a locuit teritoriile din partea de nord a Caucazului, în vecinătatea Mării Caspice.

Biblia se referă la Magog ca fiind cel de-al doilea fiu al lui Iafet:

Geneza 10:2

Fiii lui Iafet au fost: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meşec şi Tiras.

În descrierea lui Gog şi Magog din Enciclopedia evreiască se face referire la Magog ca la un alt popor, al cărui conducător este Iagog. Josephus îi identifică pe aceştia cu sciţii, nume care descrie în accepţiunea istoricilor un număr vast de triburi războinice asiatice. După relatările lui Ieronim, Magog a locuit în apropierea Muntelui Caucaz, în apropierea Mării Caspice. S-a stabilit că aceştia erau triburile sălbatice din Asia centrală. Bariera stabilită de Coran şi tradiţia Profetică este faimosul zid construit între Derbend şi Darial. Este o barieră îngustă, peste care atârnă stânci, situată pe ruta principală dintre Turkestan (regiune în Asia) şi India. Acum se află în fostul teritoriu sovietic al Daghestanului.

Allah Preaînaltul şi Preamăritul a spus:

21:96-97

Până ce vor fi lăsaţi să treacă Iagog şi Magog, şi ei se vor grăbi de pe toate înălţimile (şi atunci) va fi apropiată promisiunea cea adevărată, iar (în Ziua de Apoi), ochii celor care nu au crezut vor fi împietriţi: Vai nouă! Am fost cu nebăgare de seamă faţă de acestea, ba am fost nedrepţi!

Descrirea din Coran a lui Gog şi Magog se referă la o invazie uriașă a unor triburi războinice care vor răscoli pământul.

Acesta va fi unul dintre semnele mari ale apropierii Zilei de Apoi.

*

Allah Preaînaltul şi Preamăritul a revelat în nobilul Coran,

pilda lui Zul Qarnain:

18:92-99

El urmă apoi un alt drum. Când ajunse într-un ţinut străjuit de două zăgazuri, află înapoia lor un popor care abia de înţelegea vreo vorbă. Ei spuseră: Du-l-qarnain! Gog şi Magog seamănă stricăciunea pe pământ. Îţi putem plăti un haraci ca să ridici un zăgaz între noi şi ei? El spuse: Puterea pe care mi-a dăruit-o Domnul meu este binele. Ajutaţi-mă cu tărie şi voi face între voi şi ei un zid. Aduceţi-mi bucăţi de fier până ce golul dintre cei doi munţi va fi umplut. El spuse: Suflaţi! până se va înteţi un foc! Aduceţi-mi alamă topită ca să o vărs deasupra. Gog şi Magog nu se vor putea caţăra pe acest zid şi nici nu-l vor putea găuri. El spuse: Aceasta este îndurare de la Domnul meu. Când va veni făgăduiala Domnului meu, El îl va face una cu pământul. Făgăduiala Domnului meu este Adevăr! Îi vom lăsa, în Ziua aceea, pe oameni să se zbată şi să se lovească unii de alţii ca valurile şi când se va sufla în trâmbiţă, îi vom strânge laolaltă.

Cuvântul „Zul Qarnain” tradus ad litteram înseamnă: „Cel cu două coarne”, „regele cu două coarne”, sau „împăratul celor două epoci”, sau „prinţul celor două esenţe”.

Cine a fost Zul Qarnain? În ce perioadă şi în ce zonă a trăit? Sau urmează a se arăta?

Coranul nu oferă date concrete pentru a găsi răspunsuri clare. Însă poate nu sunt necesare obţinerea unor răspunsuri din moment ce istoria lui Zul Qarnain este tratată ca o parabolă iar perioada de timp pe care o căutăm poate fi una abstractă, revelaţia Creatorului având un caracter atemporal, adică fără referire la trecut, prezent sau viitor. În mentalul colectiv s-a propagat ideea de a îl identifica pe Zul Qarnain cu Alexandru cel Mare. Alte opinii avansează ipoteza că ar fi vorba de un străvechi rege persan sau de un rege preistoric numit Himiarit, iar alte păreri sugerează că epopeea lui Zul-Qarnain este o similitudine atemporală care se repetă de-a lungul veacurilor, la fel cum invazia lui Gog şi Magog constituie, de asemenea, un eveniment care s-a repetat şi al cărui tipar se va repeta în viitorul apropiat. Pe algoritmul raţionamentului din urmă ni se sugerează că cea mai apropiată referire cu privire la invazia lui Gog şi Magog venind din spaţiul răsăritean o constituie:

Năvălirea armatei chineze în Europa prin graniţele Rusiei;

pe drumul mătăsii.

Identificarea corectă lui Zul Qarnain a reprezentat o problemă încă din vremuri străvechi. În general învăţaţii au căzut de acord asupra lui Alexandru cel Mare, însă dacă observăm trăsăturile lui Zul Qarnain, aşa cum sunt descrise în Coran, observăm că acestea nu se potrivesc. În prezent, savanții înclină să considere că Zul Qarnain a fost Cirus, rege al Persiei (600-529 î.H.) dar faptele istorice care descriu realitatea acelor vremuri apuse nu sunt suficiente pentru o afirmaţie categorică.

Termenul Zul Qarnain (cel cu două coarne) era familiar evreilor deoarece, la provocările lor, necredincioşii din Mecca au adresat această întrebare Profetului ﷺ.

Aşadar trebuie să analizăm spre cărţile evreilor pentru a afla cine a fost sau cine va fi personajul cunoscut drept „Cel cu două coarne” sau care a fost sau care va fi regatul cunoscut sub acest nume. Aceste trăsături se potrivesc cu uşurinţă lui Cirus, deoarece proorocul Daniel a văzut în viziunea sa că regatul Persiei şi al Mediei era precum un berbec cu două coarne în faţa regatului Greciei. Evreii îl percepeau pe Zul Qarnain ca fiind un semn bun, doarece războiul purtat de el a dus la căderea regatului Babilonului şi eliberarea evreilor de sub jugul idolatrilor.

Daniel 8:3-21

Am ridicat ochii, m-am uitat şi iată că într-un râu stătea un berbec şi avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decât celălalt şi cel mai înalt a crescut cel din urmă. Am văzut cum berbecul împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte şi spre miazăzi; nicio fiară nu putea să-i stea împotrivă şi nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea în mână, ci el făcea ce voia şi a ajuns puternic. Pe când mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un ţap de la apus şi a cutreierat toată faţa pământului, fără să se atingă de el; ţapul acesta însă avea un corn mare între ochi. A venit până la berbecul care avea coarne şi pe care-l văzusem stând în râu şi s-a repezit asupra lui cu toată puterea lui. L-am văzut cum s-a apropiat de berbec, s-a aruncat încruntat asupra lui, a izbit pe berbec şi i-a frânt amândouă coarnele, fără ca berbecul să i se fi putut împotrivi; l-a trântit la pământ şi l-a călcat în picioare, şi nimeni n-a scăpat pe berbec din mâna lui. Ţapul însă a ajuns foarte puternic, dar, când a fost puternic de tot, i s-a frânt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari, în cele patru vânturi ale cerurilor. Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit şi spre ţara cea minunată. S-a înălţat până la oştirea cerurilor, a doborât la pământ o parte din oştirea aceasta şi din stele şi le-a călcat în picioare. S-a înălţat până la căpetenia oştirii, i-a smuls jertfa necurmată şi i-a surpat locul locaşului său celui sfânt. Oastea a fost pedepsită din pricina păcatului săvârşit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la pământ şi a izbutit în ce a început. Am auzit pe un sfânt vorbind şi un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: În câtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urâciunea pustiirii? Până când vor fi călcate în picioare Sfântul Locaş şi oştirea? Şi el mi-a zis: Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţit! Pe când eu, Daniel, aveam vedenia aceasta şi căutam s-o pricep, iată că înaintea mea stătea cineva care avea înfăţişarea unui om. Şi am auzit un glas de om în mijlocul râului Ulai, care a strigat şi a zis: „Gavrile, tâlcuieşte-i vedenia aceasta!” El a venit atunci lângă locul unde eram şi, la apropierea lui, m-am înspăimântat şi am căzut cu faţa la pământ. El mi-a zis: Fii cu luare aminte, fiul omului, pentru că vedenia priveşte vremea sfârşitului! Pe când îmi vorbea el, am căzut cu faţa la pământ leşinat. El m-a atins şi m-a aşezat iarăşi în picioare în locul în care mă aflam. Apoi mi-a zis: Iată, îţi arăt ce se va întâmpla la vremea de apoi a mâniei, întrucât vedenia aceasta priveşte vremea sfârşitului. Berbecul pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sunt împăraţii mezilor şi perşilor. Ţapul însă este împărăţia Greciei, şi cornul cel mare dintre ochii lui este cel dintâi împărat.

Drept urmare Zul Qarnain a fost sau va fi un mare conducător, ale cărui cuceriri s-au întins sau se vor întinde dinspre Răsărit spre Apus, atât spre partea nordică cât şi sudică a lumii. Înaintea revelaţiei din Coran, au existat numeroase figuri istorice care au corespuns descrierii de „cuceritor”. Aşadar trebuie să restrângem cercetarea spre alte trăsături ale lui Zul Qarnain, trăsături ce au fost specifice numai unuia dintre aceşti cuceritori. Aceste trăsături îl descriu într-o mare măsură pe Cirus, însă nu în totalitate. Deşi cuceririle lui s-au extins din Siria şi Anatolia spre Apus şi spre Bakhtar (Peninsula Balcanică) în partea de răsărit, nu există nici o urmă a marilor sale expediţii înspre nord sau înspre sud, în timp ce Coranul menţionează în mod explicit o a treia expediţie. Totuși a treia expediţie nu este întru totul eliminată din discuţie, deoarece istoria confirmă că, în partea de nord, regatul lui se extindea spre regiunea Caucazului. Acest termen desemnează un conducător care ar fi construit o puternică stavilă de-a lungul unui munte, menită să protejeze regatul său de asuprirea lui Iagog şi Magog.

Pentru a cerceta această ipoteză, trebuie mai întâi să stabilim cine au fost Iagog şi Magog. Trebuie de asemenea să aflăm când şi de către cine a fost construită această barieră şi, bineînţeles, cărui teritoriu îi aparţine aceasta.

În ceea ce-i priveşte pe Iagog şi Magog, este aproape stabilit cu certitudine că aceştia reprezintă triburile sălbatice din Asia Centrală, cunoscuţi sub diverse nume: mongoli, timurizi, huni şi sciţi. Aceştia, încă din vremurile antice şi medievale, au năvălit asupra regatelor şi imperiilor care le mărgineau teritoriile. Este de asemenea cunoscut că puternice ziduri de apărare şi fortificaţii au fost înălţate în partea de sud a regiunii Caucazului, deşi istoria nu a stabilit până în prezent dacă au fost sau nu construite de Cirus.

În afară de trăsăturile menţionate mai înainte, Zul Qarnain este ilustrat ca fiind un dreptcredincios şi un conducător nobil, deoarece Coranul a accentuat aceste trăsături mai mult decât toate celelalte. Dintre toţi conducătorii din trecut, Cirus este singurul cunoscut căruia i se potrivesc aceste caracteristici, întrucât până şi vrăjmașii lui îl respectau pentru caracterul său drept. În Biblie este atestat că Cirus a fost un rege cu credinţă şi teamă de Allah, care a eliberat evreii şi a poruncit ca Templul lui Solomon să fie reconstruit pentru slava lui Allah, Cel fără de egal.

Ezra 1:1-10

În cel dintâi an al lui Cirus, împăratul perşilor, ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cirus, împăratul perşilor, care a pus să se facă prin viu grai şi prin scris vestirea aceasta în toată împărăţia lui: „Aşa vorbeşte Cirus, împăratul perşilor: Domnul Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate împărăţiile pământului şi mi-a poruncit să-I zidesc o casă la Ierusalim, în Iuda. Cine dintre voi este din poporul Lui? Dumnezeul lui să fie cu el şi să se suie la Ierusalim, în Iuda, şi să zidească acolo Casa Domnului Dumnezeului lui Israel! El este adevăratul Allah, care locuieşte la Ierusalim. Oriunde locuiesc rămăşiţe din poporul Domnului, oamenii din locul acela să le dea argint, aur, avere şi vite, pe lângă daruri de bunăvoie pentru Casa lui Allah, care este la Ierusalim!” Capii de familie din Iuda şi Beniamin, preoţii şi leviţii, şi anume toţi aceia al căror duh l-a trezit Allah, s-au sculat să meargă să zidească la Ierusalim Casa Domnului. Şi toţi cei dimprejurul lor le-au dat lucruri de argint, de aur, avere, vite şi lucruri scumpe, afară de toate darurile de bunăvoie. Împăratul Cirus a dat înapoi uneltele Casei Domnului pe care le luase Nebucadneţar din Ierusalim şi le pusese în casa zeului său. Cirus, împăratul perşilor, le-a scos prin Mitredat, vistiernicul, care le-a dat lui Şeşbaţar (Zorobabel), voievodul lui Iuda. Iată-le numărul: treizeci de lighene de aur, o mie de lighene de argint, douăzeci şi nouă de cuţite, treizeci de potire de aur, patru sute zece potire de argint de mâna a doua şi o mie de alte unelte. Toate lucrurile de aur şi de argint erau în număr de cinci mii patru sute. Şeşbaţar a adus tot din Babilon la Ierusalim, împreună cu cei ce s-au întors din robie.

În lumina celor relatate se poate afirma că dintre toţi conducătorii ce s-au aflat înaintea revelaţiei din nobilul Coran, Cirus, regele Persiei, este cel căruia i se potrivesc cel mai bine caracteristicile lui Zul Qarnain. Dar sunt necesare mai multe dovezi pentru a determina că el este cu siguranţă Zul Qarnain. În orice caz, nu există alt cuceritor căruia să i se potrivească atât de bine trăsăturile revelate în nobilul Coran. Istoria afirmă că Cirus a fost un rege persan, a cărui stăpânire a început în jurul anului 549 î.H; în câţiva ani a cucerit regatele Mediei şi Libiei iar mai apoi a cucerit Babilonul în anul 539 î.H., după care nici un alt regat puternic nu i s-a mai împotrivit. Cuceririle sale s-au extins către Sind şi teritoriul cunoscut sub numele de Turkistan, iar, în altă direcție, spre Egipt şi Libia, spre Tracia şi Macedonia, dar și spre regiunea Caucazului şi Khawarizm către nord.

Nobilul Coran a descris expediţia sa în 18:92-99.

Zul Qarnain a urmat un drum cunoscut doar de el până a ajuns la o trecătoare situată între doi munţi. Acolo a dat peste un neam de oameni care vorbea altă limbă. Cuceritorul a descoperit alte neamuri ce sunt diferite de al lui în ceea ce priveşte limbajul şi originea, dar nu sunt primitive, deoarece erau pricepuţi în lucrarea şi topirea metalului şi puteau furniza lespezi şi blocuri de fier. Puteau de asemenea topi arama; din text reiese că aceste neamuri alcătuiau un popor paşnic, muncitor, obiect de invazie pentru triburile sălbatice Iagog şi Magog. Împotriva acestor triburi au fost dispuşi să-şi cumpere libertatea, plătind cuceritorului tribut în schimbul protecţiei lor. Protecţia permanentă pe care o doreau a însemnat ridicarea unei construcţii solide între munţi, în locurile pe unde nu treceau invadatorii. Zul Qarnain nu a fost lacom şi nu a cerut un tribut greu de plătit de la o populaţie paşnică. Şi-a dat seama că puterea cu care îl înzestrase Allah implica şi anumite responsabilităţi: datoria de a-şi apăra supuşii fără a îi oprima şi a le impune biruri. Oare aceştia se vor supune şi îi vor furniza materialele necesare? Oare vor munci astfel încât să poată închide acea trecătoare aflată între munţi printr-o construcţie trainică și porţi solide? Această stavilă nu se referă neapărat la un zid, ci mai degrabă la o poartă zidită din blocuri de piatră; iar scutul înălţat este o puternică construcţie din metal, cu porţi din fier. Glafurile porţilor au fost înălţate cu lespezi sau blocuri din fier iar interstiţiile au fost umplute cu aramă topită, astfel încât să formeze o masă de metal care să nu poată fi clintită din loc. Construcţia din fier era suficient de înaltă încât să nu poată fi atacată (escaladată) şi suficient de puternică, fiind întărită cu metal, încât să reziste oricăror încercări de asediu.

Unele păreri au susţinut ideea că zidul lui Zul Qarnain se referă la Zidul Chinezesc.

Acest zid, însă, a fost construit între Derbent şi Darial, două oraşe ale Daghestanului, în zona Caucazului, teritoriu ce se întinde între Marea Neagră şi Marea Caspică. Între Marea Neagră şi Darial există munţi înalţi, cu trecători înguste care nu permit trecerea unei armate numeroase. În istorie armate nomade din nord au invadat şi distrus terenurile sudice trecând prin aceste locuri, iar conducătorii persani care se temeau de invadatori au fost nevoiţi să construiască, pentru a se putea apăra, un zid puternic, care avea următoarele dimensiuni: 80 de km lungime, 870 m înălţime şi 300 m lăţime. Încă şi astăzi se pot vedea ruinele acestuia. Cu toate că din punct de vedere istoric nu s-a stabilit cine a construit acest zid, istoricii şi geografii musulmani sunt de părere că acesta a fost zidul înălţat de Zul Qarnain, deoarece rămăşiţele sale se potrivesc cu cele descrise de nobilul Coran.

Ibn Jarir Tabari şi Ibn Kathir au consemnat acest eveniment. Iaqut a făcut referire la el după cucerirea Azerbaidjanului. Umar l-a trimis pe Suraqa bin Amr, în anul 22 h., într-o expediţie la Derbent. Cel din urmă l-a numit pe Abd ar-Rahman bin Rabi’a conducător al avangardei sale. Când Abd ar-Rahman a intrat în Armenia, conducătorul Shehrbraz l-a întâmpinat. Apoi în momentul în care Abdul Rahman a dorit să înainteze spre Derbent, Shehrbraz l-a înştiinţat că îi poate oferi informaţii complete referitoare la zidul construit de Zul Qarnain. Două sute de ani mai târziu, califul Wathiq (227-233 h.) a trimis un grup de 50 de bărbaţi, aflaţi sub comanda lui Sallamul Tarjuman, cu scopul de a cerceta zidul lui Zul Qarnain. Aceste informaţii au fost strânse şi prezentate foarte detaliat de Iaqut în cartea Mu’jamaul Buldan şi de Ibn Kathir în al-Bidaya. Ei au notat că această expediţie a ajuns la Samara şi de acolo au ajuns la Tiflis (în prezent Tblisi) şi apoi au trecut prin as-Sarir şi al-Lan şi au ajuns în Filanşah, iar de aici au intrat în zona Mării Caspice; de acolo au ajuns la Derbent şi au văzut zidul. Aceasta demonstrează că, în cel de-al treilea secol Hijri, învăţaţii musulmani considerau zidul Caucazului ca fiind zidul lui Zul Qarnain.

Iaqut al-Hamawi a confirmat această opinie în nenumărate rânduri. În descrierea teritoriului din proximitatea Mării Caspice el a scris: „Acest teritoriu aparţine turcilor, ceea ce învecinează zidul lui Zul Qarnain cu Bab al-Abwab, care este numit şi Derbent.”

Referitor la acest aspect a menţionat o relatare a lui Ahmed bin Fadlan, ambasadorul califului al-Muqtadir Billah, care a oferit o descriere completă a teritoriului din zona Mării Caspice spunând: „Caspica este numele unei ţări cu capitala la Itil (în vecinătatea Astrakhanului) prin care trece râul Itil, care uneşte Caspica de Rusia şi Bulgaria”. Bab al-Abwab se numeşte atât al-Bab, cât şi Derbent, şi este destul de dificil de traversat de către cei venind din partea nordică spre cea sudică. În trecut acest teritoriu reprezenta o parte din regatul Nauşeruan; conducătorii persani au plătit pentru a-şi întări frontierele din această zonă.”

Există mai multe relatări convenite care anunță venirea lui Iagog şi Magog, spre exemplu, Zainab, fiica lui Jahş, soţia profetului Muhammad ﷺ, a relatat că într-o zi Trimisul lui Allah ﷺ a venit roşu la faţă şi a zis:

Nu există altă divinitate în afară de Allah. Vai de arabi, întrucât o nenorocire este aproape. În zidul lui Iagog şi Magog s-a făcut astăzi o crăpătură precum aceasta. Şi el (pentru a explica acest lucru) a format un inel cu ajutorul degetului mare şi a celui arătător. Eu am întrebat: „Trimis al lui Allah, vom fi distruşi în ciuda faptului că printre noi se află oameni evlavioşi, cu credinţă dreaptă?” El ﷺ a răspuns: Da, atunci când răul va predomina.

Nawwas bin Sama’n a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: şi apoi Allah va trimite neamurile Iagog şi Magog şi aceştia se vor grăbi de pe toate înălţimile. Primii dintre aceştia vor traversa lacul Ghenizaret (în Iordania) şi îl vor seca. Şi când vor trece şi ultimii, vor spune: Odată era o apă aici. Iisus şi însoţitorii săi vor fi apoi atacaţi în acest loc (la Tor şi vor fi atât de înfometaţi) încât capul unui taur le va fi mai drag decât o mie de dinari. Profetul Iisus şi însoţitorii săi se vor ruga la Allah, care va trimite asupra lor insecte (care le vor ataca gâtlejurile) şi dimineaţa vor pieri ca şi când ar fi fost o singură persoană. Iisus şi însoţitorii săi vor coborî la vale (pe pământ) şi nu vor găsi nici măcar o bucată de pământ care să nu fie plină de cadavrele lor. Atunci ei se vor ruga la Allah, care va trimite păsări ale căror gâturi se aseamănă cu cele ale cămilele bactrine şi aceştia îi vor ridica şi îi vor purta acolo unde Allah voieşte.

În altă relatare: Iagog şi Magog vor merge până ce vor ajunge la muntele al-Khamar. Acesta este un munte din apropierea Casei Sfinte din Ierusalim. Şi vor zice: I-am ucis pe cei ce se aflau pe pământ. Să-i ucidem acum pe cei ce se află în ceruri şi îşi vor arunca săgeţile spre cer, iar acestea se vor întoarce mânjite de sânge.

În relatarea lui Ibn Hurj se spune: Am trimis astfel de oameni (Iagog şi Magog) şi nimeni nu va îndrăzni să lupte împotriva lor.

Huzaifa bin Usaid a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a venit în grabă la noi (în timp ce eram într-o discuţie) şi a întrebat: Despre ce discutaţi? Ei (companionii) au răspuns: „Discutăm despre Ziua de Apoi!” Auzindu-ne a zis: Nu va veni până nu veţi vedea întâmplându-se zece semne. „Şi a menţionat: fumul, Dajjal, vietatea, răsărirea soarelui dinspre apus, venirea pe pământ a lui Iisus fiul Mariei, Iagog şi Magog şi eclipse ce se vor vedea în trei locuri: una în partea estică, alta în cea vestică şi cealaltă în Peninsula Arabă, la finalul căreia va izbucni în Yemen un foc ce va mâna oamenii la locul întâlnirii lor.”

Persistă o întrebare importantă:

Iagog şi Magog au apărut sau nu?

Este venirea lor o parabolă repetitivă sau un fapt istoric?

Adepţii abordării istorice printre care se numără Said Qutub, au afirmat: „o stavilă” (între doi munţi) a fost găsită în vecinătatea oraşului Termez, cunoscut drept „Poarta de fier”. La începutul secolului al XV-lea, un învăţat german, Schildberger, a trecut prin acea zonă şi a notat în cartea sa descoperirea. În mod asemănător, un istoric spaniol, Cla Fejo, a însemnat acest lucru în timpul peripeţiilor sale din 1403 d.H., Saied Qutub continuă: „Stavila oraşului „Poarta de fier” este situată între Samarqand şi India. Probabil este aceeaşi stavilă pe care a construit-o Zul Qarnain”.

Adepţii teoriei parabolei repetitive argumentează că toate aceste descrieri contradictorii ilustrează un eveniment de tip buclă ce are loc la anumite perioade de timp în diferite ipostaze şi care exercită un efect major asupra destinului omenirii iar elementele cheie ale profeţiei, „Zul Qarnain”, „Gog şi Magog”, „stavila”, „neamurile care se apără de migratori”, „invaziile”, ş.a.m.d., sunt în fapt atemporale şi se repetă sub mai multe manifestări de-a lungul istoriei şi iată, în viitor, aproape de sfârşitul lumii, vor căpăta alte manifestări; iar tiparele istorice, în fapt, nu sunt chei finite ale pildei ci doar semne care ne ajută să desluşim cele ce urmează să vină.

Iar Allah ştie mai bine.

*

Eclipse în trei locuri

În apropierea Zilei de Apoi vor avea loc trei eclipse. Există relatări convenite ce confirmă apariţia acestor eclipse, şi anume una în partea de est, alta în vest şi cealaltă în Peninsula Arabă.

Umm Salama a relatat că l-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

După moartea mea, va fi o eclipsă în partea de est, o eclipsă în partea de vest şi o eclipsă în Peninsula Arabă. Eu am întrebat: „Trimis al lui Allah, aceste eclipse vor avea loc chiar dacă vor exista dreptcredincioşi?” El ﷺ a răspuns: Da, atunci când numărul celor răi va creşte.

Numai Allah este Atoateştiutor.

*

Fumul

Apariţia fumului este unul dintre semnele mari ale Zilei de Apoi.

Acest nor nociv se va întinde în întreaga lume.

Adevăraţii credincioşi se vor simţi, datorită Fumului, precum ar fi contactat o răceală obişnuită sau un guturai. Şi Fumul va ajunge în fiecare colţişor în care se află necredincioşi cauzând moartea lor prin sufocare sau asfixiere. Coranul şi tradiţia profetică au confirmat acest eveniment ca fiind unul important pentru destinul omenirii.

Allah Preaînaltul a spus:

44:10-16

Aşteaptă Ziua când cerul va aduce un fum vădit; care va învălui oamenii: aceasta este o osândă dureroasă; [oamenii vor spune] Domnul nostru! Îndepărtează de la noi osânda, căci noi suntem credincioşi!; Cum [când ei] au pomenirea? Un profet cu vorba limpede a venit la ei. Ei i-au întors însă spatele, spunând: Este un însemnat, un îndrăcit! Vom îndepărta osânda puţin, însă voi vă veţi întoarce [la ce aţi fost]. În Ziua când îi vom zdrobi cu totul, atunci Ne vom răzbuna.

A apărut acest semn sau va veni înainte de Ziua de Apoi?

Există numeroase opinii în acest sens. Prima interpretare este aceea că Fumul va fi o foamete groaznică ce se va abate asupra Meccăi; oamenii vor fi chinuiţi de o foame atât de mare încât vor vedea un văl în faţa ochilor atunci când vor privi cerul. Ibn Kathir a menţionat în cartea sa „Tarikh” (Istoria) două perioade de foamete în Mecca, una în anul 8 al misiunii profetice adică în anul 4 h. şi cealaltă în jurul anului 8 h. Ambele perioade au durat timp de şapte ani când şi curmalii s-au uscat în întregime. Este posibil ca aceste perioade de foamete să fi venit succesiv sau să se fi suprapus ca intensitate, devenind şi mai aspre. Bukhari a menţionat numai foametea Hijrei (după pelerinaj) care a fost atât de chinuitoare încât oamenii au început să mănânce oase şi leşuri de animale. Abu Sufyan (în jurul anului 8 h.) s-a apropiat de Profet ﷺ spre a îl ruga pentru încetarea foametei, deoarece păgânii o atribuiau blestemului Profetului ﷺ.

Abdullah bin Masud şi alţi învăţaţi sunt de acord cu această opinie.

Masruq a relatat: „Ne aflam în compania lui Abdullah. Acesta şedea când a intrat un om şi a zis: „Abu Abdel Rahman, o iscoadă care se afla la porţile Kindei spune că există un verset, în nobilul Coran, care se referă la fum, care relatează şi susţine că acesta le va lua răsuflarea necredincioşilor şi va sădi răceala în inimile credincioşilor”. Atunci Abdullah s-a ridicat în picioare şi a spus mânios: „omule, teme-te de Allah şi spune numai ceea ce cunoşti şi nu spune ceea ce tu nu cunoşti”. Când Trimisul lui Allah ﷺ a văzut oamenii îndepărtându-se de religie a zis: Allah! Pogoară asupra lor şapte perioade de foamete aşa cum au fost asupra profetului Iosif, şi astfel asupra lor s-a abătut o foamete atât de aspră încât erau nevoiţi să mănânce orice găseau şi în cele din urmă chiar şi leşuri de animale pentru a-şi potoli foamea. Şi fiecare ridica privirea spre cer, însă vedea ceva asemănător unui fum. Şi Abu Sufyan a venit şi a spus: „Muhammad, ai venit să ne porunceşti să ne supunem lui Allah şi să uneşti legăturile de sânge, însă oamenii tăi sunt pierduţi, roagă-te tu lui Allah pentru ei.”

Într-o altă versiune relatată de Muslim se spune că Masruq a relatat că un bărbat a venit la Abdullah şi i-a zis: „Am lăsat în moschee un bărbat care explică Sfântul Coran după interpretarea sa proprie şi a explicat acest verset: Aşteaptă Ziua când cerul va aduce un fum vădit [44:10]. El a zis că un fum va învălui oamenii în Ziua Învierii şi le va tăia răsuflarea şi vor fi cuprinşi de o răceală. Abdullah a zis: „Cel ce ştie va grăi şi cel ce nu ştie va spune pur şi simplu: Allah ştie cel mai bine!”

Un om a venit la Trimisul lui Allah ﷺ şi a zis: „Trimis al lui Allah, roagă-te pentru iertarea tribului Mudar, deoarece oamenii acestui trib nu s-au supus!”

Trimisul lui Allah ﷺ a răspuns: Pentru Mudar? Sunteţi mult prea îndrăzneţi!

Însă s-a rugat la Allah pentru ei. După această întâmplare a fost revelat versetul: Şi am lăsat Noi [aceasta] ca un semn [de prevenire]. Dar oare cine va lua aminte? [54:15] El (naratorul) a spus: „Şi asupra lor a căzut ploaie torenţială.”

Abdullah a spus că „cinci semne aparţin (au devenit semne ale) trecutului (şi au dovedit adevărul spuselor Profetului ﷺ, şi anume: fumul, pedepsirea celor din Mecca la Badr, victoria romanilor, înfrângerea persanilor şi eclipsele Lunii.”

Referitor la cel de-al treilea semn, şi anume victoria romanilor, cei din Mecca au mărturisit că ceea ce Coranul dezvăluie este perfect adevărat, cu toate că în momentul revelării versetului nu exista nici o şansă ca romanii să-i învingă pe persani, care, în vremea aceea, invadaseră în mare măsură teritoriul bizantin şi se aflau aproape de porţile Constantinopolului. Se cuvine a menţiona, în acest sens, spusele istoricilor: „În timp ce medita la minunăţiile artei şi puterii sale, regele persan a primit o scrisoare de la un anonim din Mecca prin care era invitat să-l recunoască pe Muhammad ca mesager al lui Allah. El a respins această cerere şi a rupt scrisoarea.”

Trimisul lui Allah ﷺ a răspuns la primirea acestei veşti:

Nu a rupt scrisoarea mea, şi-a rupt imperiul lui.

Şi astfel învăţaţii relatează că Domnul a distrus regatul persan şi a respins “rugile lui Chosroes”. Situat pe hotarele a două mari imperii din Orient, Muhammad a observat înaintarea lor spre distrugere şi, în perioada culminantă a triumfului persan, a profeţit că victoria va ajunge din nou în mâinile romanilor. În vremea când a fost rostită această profeţie, îndeplinirea părea a fi de-a dreptul absurdă, întrucât cei 12 ani de domnie ai lui Heracles anunţau încheierea dominaţiei bizantine în Orientul Mijlociu.

În conformitate cu relatările şi opiniile prezentate anterior, fumul menţionat în versetele din Coran a învăluit deja neamul Quraiş. Ibn Masud, Mujahid, Abul-Aaliya, Atila al-Oufi, Nakha’ie şi Zahhak împărtăşesc această opinie, ca de altfel şi Ibn Jarir al-Tabari.

O a doua opinie a învățaților susţine că fumul nu a venit încă, ci urmează să vină înainte de Ziua de Apoi. Califul Khudri şi unii dintre companionii Profetului ﷺ, precum şi câţiva mari savanți ai secolelor următoare, precum Hasan Bassari şi Ibn Kathir, au susţinut cu tărie această părere.

Există şi o a treia opinie similară teoriei parabolei repetitive. Aceştia sunt de părere că cele două Fumuri sunt două întâmplări diferite. Una dintre acestea a avut loc la începutul perioadei de propagare a islamului în Mecca şi a fost un miracol al rugăciunii Profetului Muhammad ﷺ pentru a-i îndemna pe necredincioşii quraişi să se teamă de Allah. În relatări se menţionează că acest tip de fum nu este neapărat un punct de referinţă pentru adevăratul Fum care va veni la sfârşitul lumii şi va învălui întreaga omenire şi se va răspândi pe întreg mapamondul, între pământ şi cer.

Qurtubi a scris: „Mujahid l-a citat pe Ibn Masud: „Acestea sunt două fumuri separate. Unul s-a văzut deja, iar celălalt se va răspândi în întregul spaţiu dintre pământ şi cer, iar un dreptcredincios îl va simţi rece, în timp ce un necredincios va fi intoxicat cu acesta.”

iar Allah cunoaşte mai bine secretele Ceasului.

*

Răsărirea soarelui dinspre Apus

Misterul inversării polilor magnetici ai Pământului este cunoscut numai de Allah Preaînaltul şi este unul dintre marile semne ale Zilei de Apoi.

Soarele ne furnizează lumină şi este folositor omului, delimitează anotimpurile şi este o sursă de energie şi căldură. Soarele funcţionează după legi ale sale şi va continua să existe astfel, însă nu pentru totdeauna, ci pentru o perioadă de timp delimitată de Allah. Cei mai importanţi factori care influenţează viaţa planetară sunt lumina, căldura şi magnetismul Soarelui, care reprezintă, de altfel, un simbol al ordinii prezente a lucrurilor. Inversarea cursului normal al soarelui pe bolta cerească, şi anume răsărirea acestuia dinspre vest, este confirmată de Coran şi de tradiţia profetică.

Allah Preaînaltul a spus:

6:158

Ce aşteaptă? Nu cumva ca îngerii să vină la ei, ori ca Domnul tău să vină, ori un semn de la Domnul tău să vină? În Ziua când un semn de la Domnul tău va veni, mărturisirea lor de credinţă nu le va mai sluji la nimic celor care mai înainte nu au crezut ori celui ce, cu credinţa lui, nu a făcut nici un bine. Spune: Aşteptaţi, pentru că şi noi aşteptăm!

Există relatări convenite care afirmă că printre semnele clare menţionate în versetul anterior se numără răsărirea soarelui dinspre apus. Majoritatea învăţaţilor care interpretează versetele nobilului Coran, printre care Tabari, Ibn Kathir şi Qutubi, sunt de această părere. Tabari a afirmat, după o explicaţie detaliată a părerii celorlalţi, că opinia sigură este conform spusei Profetului ﷺ în această privință: Ziua când vor veni unele semne de la Domnul tău; se referă la răsărirea soarelui dinspre apus.

S-a relatat cu acordul lui Abu Huraira că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Ceasul (cel din urmă) nu va veni până ce soarele nu va răsări de acolo de unde în mod normal apune. Şi în ziua în care va răsări dinspre apus, chiar dacă toţi oamenii îşi vor declara credinţa, acest lucru nu le va fi de nici un folos celor ce mai înainte nu au crezut şi nu au înfăptuit nici o faptă bună.

Răsărirea soarelui dinspre apus va cauza mari tulburări în cursul normal al naturii şi va zgudui mentalul colectiv şocând omenirea cu privire la puterea Creatorului, ale Cărui porunci au fost ignorate de foarte mulţi oameni până la acea vreme; ulterior acestui prag temporal hărăzit de Allah orice act de căinţă va fi nul iar cărţile faptelor se vor închide.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Ceasul nu va fi stabilit înainte ca două mari grupări să lupte una împotriva celeilalte; va rezulta un număr mare de pierderi de ambele părți iar ambele vor urma o doctrină religioasă asemănătoare; 30 de mincinoşi (dajjali) vor apărea şi fiecare dintre ei va pretinde a fi trimis al lui Allah; cunoaşterea religioasă se va stinge (prin moartea celor învăţaţi); cutremurele se vor înmulţi; timpul va trece cu repeziciune; vor apărea încercări; al-Harj (crimele) se vor înmulţi; belşugul va domni din plin; atât de mult încât cel bogat va fi îngrijorat că nimeni nu va dori să accepte zakat şi când va dori să-l ofere cuiva, acea persoană va spune: „Nu duc lipsă de nimic”; oamenii se vor întrece între ei pentru construirea clădirilor înalte; o persoană ce va trece pe lângă un mormânt va zice: „Aş dori ca eu să fiu în locul tău”; soarele va răsări dinspre apus. Şi când soarele va răsări de acolo de unde în mod normal apune şi oamenii vor vedea acest lucru, atunci toţi vor crede (vor îmbrăţişa islamul) însă acela va fi timpul când (aşa cum a spus Allah) În Ziua când un semn de la Domnul tău va veni, mărturisirea lor de credinţă nu le va mai sluji la nimic celor care mai înainte nu au crezut ori celui ce, cu credinţa lui, nu a făcut nici un bine [6:158] Şi Ceasul va veni când două persoane vor întinde în faţa lor un veşmânt, însă nu vor putea să îl vândă, nici să-l împăturească; şi Ceasul va veni după ce un om ce a muls cămila sa de lapte şi a luat laptele dar nu va putea să-l bea; şi Ceasul va veni când un om va repara puţul de apă (pentru adăparea animalelor sale) însă nu va putea să-şi adape animalele la acesta; şi Ceasul va veni când o persoană va ridica îmbucătura (de mâncare) la gură, însă nu va putea să o înghită.

Abdullah bin Amir a relatat: „Am învăţat pe de rost o relatare a Trimisului lui Allah ﷺ; Profetul ﷺ a spus:”

Primul semn (în afară de apariţia lui Dajjal) va fi răsărirea soarelui dinspre apus, apariţia vietăţii în faţa oamenilor de amiază, într-o dimineaţă; indiferent care dintre aceste semne va veni mai întâi, celălalt semn va urma imediat după acesta.

Cu acordul lui Abu Zarr s-a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a întrebat într-o zi:

Ştii unde se duce acest soare?

El a răspuns: „Allah şi Trimisul Său ştiu mai bine.”

Profetul ﷺ a spus: Cu adevărat soarele străluceşte până ce ajunge în sălaşul său care se află sub Tronul Divin şi apoi rămâne acolo întins până ce i se porunceşte: Ridică-te şi du-te în locul de unde ai venit; şi se întoarce atunci şi continuă să se ivească dinspre răsărit şi apoi străluceşte până ce ajunge la sălaşul său care se află sub Tronul Divin şi se prosternează şi rămâne în această poziţie până ce i se spune: Ridică-te şi întoarce-te la locul de unde ai venit şi soarele se întoarce şi se iveşte dinspre răsărit şi apoi străluceşte (într-un mod firesc) încât oamenii nu observă nimic (neobişnuit) până ce ajunge la sălaşul său care se află sub Tronul Divin. Apoi i se va spune: Ridică-te şi iveşte-te în locul unde asfinţeşti, şi va răsări dinspre apus. Trimisul lui Allah ﷺ a continuat: Ştiţi când se va întâmpla acest lucru? Se va întâmpla în vremea când credinţa nu îi va mai fi de nici un folos celui ce mai înainte nu a crezut sau nu a făcut vreo faptă bună.

Abu Zarr a relatat: „L-am întrebat pe Trimisul lui Allah ﷺ despre versetul pe care l-a dezvăluit Allah Preaînaltul în Coran:”

36:38

şi soarele ce aleargă spre un sălaș al lui; aceasta este sorocirea Puternicului, Ştiutorului!

El ﷺ a răspuns: Sălaşul său se află sub Tronul Divin.

Aşadar soarele răsare dinspre răsărit cât timp i se porunceşte să îndeplinească acest lucru şi îşi va schimba cursul normal numai la porunca Domnului. Prosternarea înaintea Tronului Divin ne arată supunerea sa totală în faţa Creatorului Preamărit. Tronul lui Allah reprezintă Puterea Sa infinită şi Porunca Sa necontestată asupra întregii creaţii. Domnul Atotştiutor şi Atotputernic a stabilit o direcţie fixată pentru corpurile cereşti iar acestea nu se pot abate de la cursul ce le-a fost destinat.

Întrucât răsărirea soarelui dinspre apus este un semn mare al Zilei de Apoi, toate făpturile ce vor vedea acest semn vor înţelege Adevărul şi vor fi martori ai adeveririi revelaţiilor şi semnelor lui Allah.

Din nefericire va fi prea târziu pentru credinţa lor;

De nenumărate ori, le-au fost acordate şanse;

dar, în mod repetat, aceştia le-au ignorat.

Pentru nesupunerea şi răzvrătirea lor,

necredincioşii vor pieri.

Allah Preaînaltul a spus:

40:84-85

Când va veni urgia Noastră vor spune: Noi credem în Allah, Unul. Nu credem în cei pe care Lui i-am alăturat. Credinţa nu le va mai sluji la nimic, după ce vor vedea urgia Noastră. Acesta este rânduiala lui Allah faţă de robii Săi iar necredincioşii vor pieri!

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Când trei semne vor avea loc, credinţa nu îi va mai fi de nici un folos celui ce mai înainte nu a crezut sau nu a înfăptuit nici o faptă bună. Acestea sunt: răsărirea soarelui dinspre apus, Dajjal şi vietatea ce va ieşi din pământ.

Abu Musa a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus că :

Allah Preaînaltul şi Preamăritul Îşi întinde Mâna Sa în timpul nopţii pentru ca oamenii să se căiască de greşelile comise din zori şi până în amurg. El le va accepta căinţa înainte ca soarele să răsară dinspre apus (înainte de Ziua Învierii).

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Spre cel ce caută iertare înainte de răsărirea soarelui dinspre apus (înainte de Ziua Învierii), Allah se va întoarce cu milă.

Allah Preaînaltul a revelat:

4:18

Căinţa nu le este primită însă celor care săvârşesc rele şi care, doar atunci când moartea vine la unul dintre ei, acesta va spune: Eu mă căiesc acum! Şi nici celor care mor necredincioşi! Acestora le-am pregătit dureroasă osândă.

Ibn Omar a relatat că Profetul ﷺ a spus: Allah Cel Preaînalt şi Glorios va accepta căinţa robilor Săi înainte (ca ei) să-şi dea răsuflarea.

*

Vietatea ce va ieşi din pământ şi va vorbi oamenilor

Apariţia acestei fiinţe mitice reprezintă unul dintre semnele mari ale Zilei de Apoi şi va inaugura apropierea iminentă a sfârşitului lumii. Creatura se va arăta omenirii după răsărirea soarelui dinspre apus şi închiderea porţilor de acceptare a căinţei. Natura sa va fi cu totul diferită de cea a vieţuitoarelor actuale care există pe planetă.

Apariţia sa este confirmată în Sfântul Coran.

Allah Preaînaltul şi Preamăritul a spus:

27:82

Când cuvântul [porunca] va cădea asupra lor [omenirii], vom ivi din pământ o fiară care le va spune oamenilor că nu au crezut cu tărie în semnele Noastre.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Grăbiţi-vă să îndepliniţi fapte bune înainte ca aceste cinci semne să se întâmple: (apariţia lui) Dajjal, fumul, ieşirea creaturii din pământ, răsărirea soarelui dinspre apus şi moartea oamenilor.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Când trei semne se vor adeveri, credinţa nu îi va mai fi de nici un folos celui ce mai înainte nu a crezut sau nu a înfăptuit nici o faptă bună; acestea trei sunt: răsăsirea soarelui dinspre apus, Dajjal şi ieşirea vietăţii din pământ.

Abdullah bin Amr a relatat: „Am învăţat pe de rost o relatare a Trimisului lui Allah ﷺ; Profetul ﷺ a spus:”

Primul semn (în afară de apariţia lui Dajjal) va fi răsărirea soarelui dinspre răsărit, apariţia creaturii în faţa oamenilor înainte de amiază, dimineaţa; indiferent care dintre aceste semne va veni mai întâi, celălalt va urma imediat după acesta.

Huzaifa bin Usaid a relatat: „Trimisul lui Allah ﷺ a venit deodată la noi în timp ce purtam o discuţie. El ﷺ a întrebat: Despre ce vorbiţi? Aceştia (companionii) au răspuns: „Vorbim despre Ziua de Apoi!” Atunci a zis: Aceasta nu va veni până ce nu vedeţi (înainte de Ziua de Apoi) zece semne. „Şi a menţionat: fumul, Dajjal, vietatea, răsărirea soarelui dinspre apus, venirea pe pământ a lui Iisus, fiul Mariei, Gog şi Magog şi eclipse în trei locuri: una în partea de est, una în cea de vest şi una în Peninsula Arabă, la sfârşitul căreia focul va izbucni din Yemen şi va conduce oamenii spre locul adunării lor.”

Este descris că „dabbat-ul-ard”, creatura, are 4 picioare precum cele ale cămilelor şi aripi de pasăre. Capul său este precum al unui bivol iar urechile ca ale elefantului iar coada îi va fi precum a unui berbec sau a unui păun. Oamenii vor fugi de teamă la vederea creaturii sau vor începe să se roage.

Creatura va veni la ei şi le va strivi feţele spunând:

„o, tu acesta, acum ai început să te rogi?”

Creatura deţine o ştiinţă anume încât va cunoaşte diferenţa dintre credincioşi şi necredincioşi; îl va atinge pe credincios cu toiagul lui Moise şi atunci pe fruntea lui se va scrie: „destinat Paradisului, iar faţa i se va lumina”. După aceea îl va atinge pe necredincios cu sigiliul lui Solomon şi atunci pe fruntea lui se va scrie: „destinat iadului, iar faţa i se va întuneca.”

Qurtubi spune: „Dacă dabba este o vietate obişnuită sau un om, ar avea caracteristici fireşti şi nu ar deţine puterile pe care le regăsim menţionate în relatări. Dacă este un om care va lupta împotriva necredincioşilor ar mai fi numit creatură? Aceste interpretări nu sunt înţelepte. Adevărul este ca dabba va fi un animal (mitic).”

Locul de unde se va ivi creatura;

este necunoscut.

*

Dispariţia nobilului Coran

Unul dintre evenimentele ce vor zgudui umma islamică spre încheierea lumii va fi dispariţia Coranului şi a cuvintelor divine din Cartea Sfântă iar religia islamică va fi dată uitării. Versetele coranice vor dispărea din toate sursele existente pe pământ, fie ilustraţii, cărţi, fotografii sau alte mijloace de stocare.

După aceea Allah va lua sufletele credincioşilor.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis: Cu adevărat Allah va face să adie un vânt dinspre Yemen mai delicat decât mătasea şi acesta nu va cruţa pe nimeni şi va cauza moartea celui ce are credinţă chiar şi cât un grăunte de colb.

Cu acordul lui Abdul Rahman bin Şamasa al-Mahri s-a relatat:

„Mă aflam alături de Muslama bin Mukhalled şi Abdulla bin Amr bin al-As. Abdullah a zis: „Ceasul va veni numai când pe pământ vor rămâne cei mai răi oameni. Aceştia vor fi mai răi decât cei din perioada preislamică. În timp ce încă şedeam, a venit Uqbam bin Amer şi Muslama i-a zis: „Uqba, ascultă ce zice Abdullah”. Uqba a zis: „El ştie mai bine”. În ceea ce mă priveşte l-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând: Un grup de oameni dintre ai mei va continua să lupte, supunându-se poruncii lui Allah şi aceştia îşi vor învinge inamicii. Cei ce li se vor opune nu le vor face nici un rău. Şi vor rămâne astfel până ce va veni Ceasul. Auzindu-l Abdullah a spus: „Aşa este!” Apoi Allah va trimite o adiere a cărei mireasmă va semăna cu moscul şi a cărei atingere va fi precum a mătăsii; va pricinui moartea tuturor credincioşilor şi nu va lăsa în urmă nici măcar o singură persoană ce va avea credinţă chiar şi cât un grăunte de colb. Şi apoi numai cei păcătoşi vor rămâne şi vor fi nimiciţi de venirea Ceasului Final.”

Această relatare face referire la o comunitate de credincioşi pe care Allah a împovărat-o cu responsabilitatea de a întări binele şi interzice răul:

3:104

Să apară dintre voi o adunare care îi va chema pe oameni la bine şi le va porunci cuviinţa şi îi va opri pe ei de la urâciune: aceştia vor fi cei fericiţi!

Aşadar o facţiune de adepţi devotaţi lui Muhammad ﷺ va rămâne mereu angrenată în lupta pentru propagarea binelui şi pentru înlăturarea răului.

Mirdas as-Salami a relatat că Profetul ﷺ a spus: Cei drepţi vor pleca din această lume pe rând, unul după altul, şi vor rămâne (pe pământ) cei fără de folos precum învelişurile nefolositoare ale seminţelor de orz sau curmalele stricate şi Allah nu se va îndura de aceştia.

Cu acordul lui Anas s-a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a grăit: Ceasul nu va veni cât timp se va rosti pe pământ „Allah”; într-o altă versiune: Ceasul (Învierii) nu va veni cât timp cât există oameni care se roagă: Allah, Allah!

*

Întregul univers, prin felul magistral în care a fost creat, atestă că facerea acestuia nu este o simplă întâmplare ci rezultatul unei Voinţe Divine. Dacă o persoană nu se află într-un echilibru spiritual cu acest deziderat ceresc atunci nu poate obţine armonie în viaţa sa. Înțelegerea Voinţei Divine este o necesitate primordială pentru om, întrucât, în absenţa acestei percepții, valorile care îi susţin viaţa morală şi spirituală, precum dreptatea, altruismul, adevărul, vor înceta să existe iar omenirea va ajunge condusă doar de materialism şi necesităţi primare.

Abdullah bin Amr a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Ceasul nu va veni până ce Allah nu-i va ridica de pe pământ pe adepţii şi credincioşii Săi devotaţi; şi vor rămâne numai acei huligani şi scursuri ale societăţii care nu au recunoscut niciodată calităţile de seamă şi nici nu au renunţat la vicii.

Abdullah bin Amr bin al-As a relatat: „L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ că a spus:”

Numai cei răufăcători vor supravieţui şi vor fi nepăsători precum păsările şi vor avea caracteristici ale animalelor sălbatice. Aceştia nu vor aprecia niciodată binele şi nu vor condamna răul. Apoi Satana va veni la ei sub chip de om şi le va spune: Nu răspundeţi? Şi ei vor spune: Care este porunca ta? Şi el le va porunci să venereze idolii, însă, în ciuda acestui fapt, ei vor avea condiţii bune de subzistenţă şi vor duce o viaţă confortabilă.

Abdullah bin Amr bin al-As a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Ziua de Apoi nu va veni până ce (păcătoşii) nu vor înfăptui preacurvii pe drumurile (publice) precum măgarii. Eu am întrebat: „Este posibil să se întâmple astfel?” El ﷺ a răspuns: Da, într-adevăr aşa se va întâmpla!

Nawwas a relatat că Profetul ﷺ a spus: Şi la vremea aceea, Allah va trimite o adiere plăcută care va sălta (oamenii) de subsuori şi va lua viaţa fiecărui musulman şi numai cei răi vor supravieţui şi vor comite preacurvii iar Ziua de Apoi va veni.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Jur pe Cel în Mâinile Căruia se află sufletul meu, această comunitate nu va fi distrusă până ce un bărbat nu va avea o aventură cu o femeie comiţând preacurvie într-un loc public; şi la acea vreme cel mai bun dintre ei va fi cel care îi va spune celui ce înfăptuieşte preacurvia: Ar fi mai bine dacă aţi putea să vă duceţi în spatele unui zid.

*

Izbucnirea unui foc ce îi va conduce pe oameni la locul Adunării

Acesta este ultimul semn al Zilei de Apoi şi primul care vesteşte clipa Învierii.

Există mai multe relatări ce arată că acest foc se va ivi ca venind din cele mai adânci părţi ale Paradisului şi va arde dinspre apa Hadramot (sud-estul Yemenului).

Huzaifa bin Usaid a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Focul va izbucni din cele mai adânci părţi ale Paradisului.

Ibn Omar a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: Un foc va izbucni din Hadramot; „sau din apa Hadramotului”, înainte de Ziua de Apoi, ce îi va conduce pe oameni spre locul adunării lor.

Anas a relatat: „Când Abdullah bin Salam, un exeget al evreilor, a îmbrăţişat islamul, i-a adresat unele întrebări Profetului ﷺ. Una dintre acestea a fost: „Care este prima prevestire a Zilei de Apoi?” Trimisul lui Allah ﷺ i-a răspuns: Prima prevestire este un foc ce va strânge oamenii de la răsărit şi până la apus.

în altă versiune: Anas a relatat: „Când Abdullah bin Salam a auzit de venirea Profetului ﷺ, a venit la el şi i-a zis: „Îţi voi adresa trei întrebări la care numai un profet are răspuns:

Care este prima prevestire a Zilei de Apoi?

Care va fi prima masă pe care o vor gusta oamenii Paradisului?

De ce un copil se aseamănă cu tatăl şi de ce se aseamănă cu unchiul din partea mamei?”

Trimisul lui Allah ﷺ a spus: Îngerul Gavriil nu mi-a încredințat răspunsul la aceste întrebări.

Abdulllah i-a răspuns: „El, dintre toţi îngerii, se opune evreilor.”

Trimisul lui Allah ﷺ a zis: Prima prevestire a venirii Zilei de Apoi va fi un foc ce va strânge la un loc oamenii de la răsărit şi până la apus; prima masă a oamenilor din Paradis va consta în ficat de peşte; în ceea ce priveşte asemănarea copilului cu părinţii, răspunsul este acela că dacă bărbatul are contact sexual cu soţia sa şi se eliberează primul, atunci copilul va semăna cu tatăl, iar dacă soţia se eliberează prima, atunci copilul va semăna cu ea.

Auzind aceste răspunsuri Abdullah bin Salam a spus: „Mărturisesc că tu eşti Trimisul lui Allah”. Apoi a zis: „Trimis al lui Allah, evreii sunt clevetitori, dacă vor afla de convertirea mea la islam înainte ca tu să îi întrebi (despre mine) vor spune minciuni în privinţa mea”. Evreii au venit la Trimisul lui Allah ﷺ şi Abdullah a intrat în casă. Trimisul lui Allah ﷺ i-a întrebat (pe evrei) ce fel de persoană este Abdullah bin Salam. Ei au răspuns: „Este cel mai învăţat dintre noi, cel mai bun dintre noi şi fiul celui mai bun dintre noi!” Trimisul lui Allah ﷺ a spus: Ce părere aveţi dacă el se converteşte la islam? Evreii au zis: „Fie ca Allah să-l ferească de acest lucru”. Atunci Abdullah bin Salam a ieşit din casă, a venit înaintea lor şi le-a spus: „Mărturisesc că nu există altă divintate în afară de Allah şi Muhammad este Trimisul Său”. Atunci ei au zis: „El este cel mai rău dintre noi şi fiul celui mai rău dintre noi şi au continuat să spună cuvinte grele despre el.”

*

Focul ce va izbucni în Yemen se va răspândi în lumea întreagă şi îi va îndrepta locuitorii planetei spre locul adunării lor.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Oamenii vor fi adunaţi în trei categorii: cei ce doresc să intre în Paradis şi se tem de iad; cei ce vor veni câte doi pe o cămilă, sau câte trei pe o cămilă, sau câte patru pe o cămilă, sau câte zece pe o cămilă; iar ceilalţi vor fi adunaţi lângă Focul Iadului; când se află la amiază, indiferent unde vor petrece noaptea, unde vor petrece dimineaţa şi unde vor petrece seara.

Focul va apărea chiar înainte de venirea Zilei de Apoi şi va conduce oamenii către Siria.

În apropierea Zilei de Apoi răutatea se va răspândi în întreaga lume. Dezordinea şi mizeria vor domni peste tot. Oamenii vor fugi dintr-un loc într-altul, însă nicăieri nu vor găsi pace şi linişte. În această situaţie, Profetul ﷺ a sugerat ca musulmanii să se adăpostească în Siria, în Irak sau în Yemen. Musulmanii se vor împărţi în trei grupuri şi vor merge în trei locuri, cu precădere în Siria, care va fi ferită de haos, pentru că Allah va ocroti aceste pământuri.

Ibn Hawala a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: Se va dovedi că veţi fi precum armatele, una în Siria, una în Yemen şi una în Irak. Ibn Hawala a spus: „Alege în locul meu, Trimis al lui Allah, dacă va fi să trăiesc în acele vremuri”. El ﷺ a răspuns: Du-te în Siria, pentru că este pământul ales de Allah, şi acolo se vor aduna cei mai credincioşi robi ai Săi, însă, dacă nu doreşti, du-te în Yemen şi cară apă pentru fântâni. Allah are o grijă anume pentru Siria şi locuitorii săi.

Ibn Omar a relatat că Profetul ﷺ a spus:

O, Allah! Binecuvântează Şamul nostru! O, Allah, binecuvântează Yemenul nostru! Oamenii au zis: „de asemenea şi Najdul nostru!” El ﷺ a zis: Allah, pogoară binecuvântările Tale asupra Şamului nostru! Allah pogoară binecuvântările Tale asupra Yemenului! Oamenii au spus din nou: „Trimis al lui Allah, şi de asemenea asupra Najdului!” Cred că a treia oară Profetul ﷺ le-a răspuns: Aici (în Najd) este locul cutremurelor şi al nenorocirilor şi de aici se va ivi capul Satanei.

Trimisul lui Allah ﷺ a prezis cu claritate că locul adunării tuturor oamenilor va fi cu siguranţă în Siria Veche şi va conduce la momentul ridicării morţilor din morminte pentru Judecată.

Ibn Abbas a relatat astfel: „Profetul ﷺ se afla printre noi şi ni s-a adresat astfel:”

Veţi fi adunaţi în picioarele goale, goi şi necircumcişi: (aşa cum spune Allah) Ziua când vom împături cerul aşa cum împătureşti un sul pe care se scrie. Aşa cum Am dat la iveală făptura dintâi aşa o vom duce înapoi. Este o făgăduială pe care o facem, o făgăduială pe care o vom împlini; [21:104]; iar prima făptură umană care va fi îmbrăcată în Ziua Învierii va fi profetul Ibrahim al-Khalil (prietenul lui Allah).

Abu Huraira a relatat că l-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

Oamenii vor părăsi Medina, deşi aceasta se va afla într-o stare ideală şi nimeni nu va locui acolo în afară de vietăţi şi de păsări sălbatice, iar cele din urmă persoane ce se vor aduna (vor muri) vor fi doi păstori din neamul Muzaina care-şi vor mâna turmele de oi spre Medina, însă nu vor găsi pe nimeni acolo şi când vor ajunge în valea Thaniya vor cădea cu faţa la pământ, morţi.

*

Suflarea trâmbiţei în Ziua Învierii

Primul lucru pe care oamenii îl vor auzi după împlinirea tuturor semnelor mari ale sfârşitului va fi trâmbiţa în care va sufla Israfil.

Allah Preaînaltul a spus:

74:8-10

Când se va suna din trâmbiţă,

acea zi va fi o zi grea,

pentru necredincioşi nu va fi uşoară.

Mujahid a spus: „Trâmbiţa (as-Sur) este precum un corn.”

Zajra a spus: „Precum un strigăt (saiha).”

Ibn Abbas a zis: „An-Naqur este as-Sur (Cornul sau trâmbiţa) [şi se vor auzi] al-rajifa (prima suflare) şi al-radifa (a doua suflare).”

Abdullah bin Amr a relatat:

„Un beduin a venit înaintea Profetului ﷺ şi l-a întrebat:

„Ce este as-Sur?”

El ﷺ a răspuns: Trâmbiţa este un corn în care se va sufla.

Allah Preaînaltul a spus:

39:68

Când va sufla în trâmbiţă, cei din ceruri şi cei de pe pământ vor fi trăsniţi, afară de cei pe care Allah voieşte. Apoi se va mai sufla încă odată, şi iată-i în picioare privind.

Vălurile dintre lumi se vor da la o parte, morţii se vor ridica din morminte şi întreaga dimensiune materială se va uni cu cea spirituală; întreaga existenţă a omului va căpăta alte sensuri şi va fi orânduită după alte legi iar toată creaţia se va contrage, ciclul creaţiei se va încheia iar cel creat se va întoarce la Creator.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Între cele două suflări din trâmbiţă va exista un interval de 40. Ei au întrebat: „Abu Huraira, te referi la 40 de zile?” El a spus: „Nu pot să răspund!” Ei au întrebat: „Te referi la 40 de luni?” El a zis: „Nu pot să răspund!” Ei au întrebat: „Te referi la 40 de ani?” şi el a zis din nou: „Nu pot să răspund!” Apoi Allah va porunci apei să curgă din cer şi ei (oamenii) vor încolţi precum legumele. Singura parte a omului ce nu se descompune va fi un singur os (din şira spinării) din care va fi reconstituit întregul trup în Ziua Învierii.

Lumea pământeană, pe măsură ce ascensiunea către astral se va încheia, va dispărea cu totul, iar toate cele materiale care au fost, vor fi lăsate în urmă, existenţa sufletelor devenind permanentă în noua dimensiune spirituală.

Allah Preaînaltul a spus:

69:13-18

Când se va suna din trâmbiţă o dată;

când pământul şi munţii vor fi căraţi şi fărâmiţaţi deodată;

ceea ce va cădea neapărat în Ziua aceea va cădea;

iar cerul se va crăpa şi se va despica;

Îngerii se vor ţine de marginile lui,

iar opt dintre ei vor purta Tronul Domnului în Ziua aceea.

În Ziua aceea veţi fi judecaţi,

şi nici o taină de-a voastră nu va rămâne ascunsă.

Abdullah bin Amar a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: Apoi se va suna din trâmbiţă şi nimeni nu va putea auzi sunetul iar omul îşi va apleca gâtul într-o parte şi apoi îl va înălţa spre cealaltă parte şi primul ce va auzi sunetul trâmbiţei va fi acela care va fi ocupat cu lucrul la un rezervor de apă menit să aducă apă pentru cămilele sale. Acesta va leşina şi ceilalţi oameni de asemenea vor leşina şi apoi Allah va trimite ploaie care va fi precum boabele de rouă şi din aceasta vor creşte trupurile oamenilor. Şi apoi se va sufla din trâmbiţă şi ei se vor ridica şi vor începe să privească (de jur-împrejur). Şi se va spune: o, voi, oameni, duceţi-vă la Domnul vostru! Şi apoi vor fi judecaţi; apoi se va spune: Aduceţi un grup (dintre ei) pentru Focul Iadului! Şi se va întreba: Din câţi să fie format? Se va zice: Dintr-o mie, aduceţi 999 de oameni care să meargă în Focul Iadului.

Pământul în Ziua Învierii

Timpul exact în care va veni Ziua de Apoi nu este cunoscut de nici o făptură, ci numai de Allah. Totuşi, Allah ne-a dezvăluit anumite prevestiri şi semne ale Zilei de Apoi prin intermediul Mesagerului Său.

Sahl bin Sa’d a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis: Oamenii vor fi strânşi în Ziua Învierii pe un teren alb nuanţat cu o culoare roşiatică asemănătoare unei felii de pâine albă şi nu se vor găsi îndrumări pentru nimeni.

Abu Huraira ne-a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: Cea mai bună zi în care soarele a răsărit a fost vineri; în această zi Adam a fost creat, în această zi a intrat în Paradis, în această zi a fost alungat din Paradis. Şi Ziua de Apoi nu va veni decât într-o zi de vineri.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis: Eu voi fi mai presus decât toţi urmaşii lui Adam în Ziua Învierii, primul pentru care pământul se va deschide şi voi fi primul mijlocitor şi primul ale cărui mijlociri vor fi acceptate (de către Allah).

Îngerul ce va sufla în trâmbiţă în Ziua Învierii este Israfil.

Aişa a relatat că l-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând: Oamenii vor fi adunaţi în Ziua Învierii desculţi, goi şi necircumcişi. Eu am zis: „Trimis al lui Allah, bărbatul şi femeia vor fi împreună în acea Zi şi se vor privi unul pe celălalt?” Auzind întrebarea mea Trimisul lui Allah ﷺ a spus: Aişa, situaţia va fi prea gravă pentru ei încât să se mai uite unul la celălalt.

Anas bin Malik a relatat că un bărbat a întrebat: „Trimis al lui Allah, cum vor fi adunaţi necredincioşii în Ziua Învierii? Tărându-se pe feţele lor?” Atunci Profetul ﷺ a răspuns: Oare Cel ce a avut puterea de a-i face să meargă pe picioare nu va avea şi puterea să-i facă să se târască cu feţele în jos în Ziua Învierii? Qatada a zis: „Bineîneţeles, aşa este!”

Miqdad bin Aswad a relatat: „L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:”

În Ziua Învierii, soarele va fi adus atât de aproape de oameni încât va rămâne numai o distanţă de [o cincime] între el şi aceştia.

A revelat Allah:

3:106-107

în Ziua când unele chipuri se vor lumina, iar altele se vor întuneca. Li se va spune celor cu chipuri întunecate: Aţi tăgăduit după ce aţi crezut? Gustaţi osânda a ceea ce aţi tăgăduit! Cei cu chipurile luminate vor fi cuprinşi în milostivenia lui Allah, unde vor veşnici.

80:33-42

Când va veni însă Vuietul,

în ziua când omul va fugi de fratele său,

de mama sa, de tatăl său,

de soţia sa, de fiii săi,

în Ziua aceea fiece om îşi va primi răsplata.

În Ziua aceea,

vor fi chipuri strălucitoare, surâzătoare şi bucuroase,

însă în Ziua aceea,

vor fi şi chipuri colbuite.

Aceştia vor fi necredincioșii, nelegiuiții!

70:8-14

Cerul, în Ziua aceea, va fi ca argintul topit;

iar munţii ca lâna scărmănată.

Nici un prieten nu va întreba de prietenul său apropiat;

chiar de le va fi dat să se vadă,

Nelegiuitul ar dori în Ziua aceea să-şi ispăşească osânda,

prin fiii săi,

prin soţia sa, prin fratele său,

prin obştea sa care-l adăpostea

şi prin toţi de pe pământ,

numai ca el să scape.

Anas a relatat că Profetul ﷺ a zis:

Allah îi va spune acelei persoane despre Focul (Iadului): Dacă ai avea totul pe pământ, l-ai dărui ca răscumpărare pentru izbăvirea ta (pentru a te salva de Foc)? Şi omul va răspunde: Da! Atunci Allah va spune: Când te aflai în coasta lui Adam, ţi-am cerut ceva mai uşor decât aceasta, şi anume să nu slăveşti pe nimeni în afară de Mine, însă tu ai stăruit în venerarea altora în afară de Mine.

Jabir a relatat: „L-am auzit pe Trimisul lui Allah spunând:”

Fiecare rob va fi trezit (în aceeaşi stare) în care a murit.

A revelat Allah:

69:19-33

Celui ce i se va da cartea sa în mâna dreaptă va spune: Iată, citiţi cartea mea!

Îmi închipui că îmi voi găsi socoteala!

El va avea un trai plăcut,

într-o Grădină prea-înaltă,

cu roade de cules la îndemână.

Mâncaţi şi beţi în pace ca răsplată a ceea ce aţi săvârşit în zilele duse.

Celui ce i se va da cartea sa în mâna stângă va spune:

Vai mie! Ce bine ar fi fost de nu mi s-ar fi dat cartea,

şi nu mi-aş fi ştiut socoteala!

Vai! Ce bine era de-ar fi fost săvârşitoare (moartea)!

Averea la nimic nu mi-a slujit,

şi puterea mi-a pierit!

„Luaţi-l şi înjugaţi-l!

Aruncaţi-l în Iad!

Legaţi-l apoi cu un lanţ de şaptezeci de coţi.

El nu credea în Domnul cel Mare!”

Credincioşii vor fi bucuroşi să îşi aducă aminte de zilele lor trecute. Cei ce au păcătuit vor resimţi, însă, o durere cumplită când îşi vor aduce aminte de greşelile din trecut.

În Ziua Judecăţii copiii luminii vor primi cele promise şi vor citi din cartea lor răsplata faptelor şi îi vor aduce mulţumiri lui Allah pentru Mila Sa.

Ce vor face însă copiii întunericului?

Aceştia au fost orbi în lumea pământeană şi nu vor avea parte de bunăvoinţa lui Allah. Moartea survenită a fost, în ciuda tăgadei lor, doar o trecere spre o lume nouă. Şi-ar dori, în acele momente, ca moartea să fi însemnat, cu adevărat, sfârşitul tuturor lucrurilor, însă nu va fi astfel.

A revelat Allah:

3:91

Celor care tăgăduiesc şi mor în necredinţă chiar de-ar da tot aurul de pe pământ pentru a se răscumpăra, nu le va fi primit nici unuia dintre ei. Aceştia, de o osândă dureroasă, vor avea parte şi nu vor avea ajutoare.

Anas bin Malik a relatat: „Trimisul lui Allah ﷺ obişnuia să spună:”

Un necredincios va fi adus în Ziua Învierii şi va fi întrebat: Presupunând că ai avea atât de mult aur încât ai umple pământul cu el, l-ai oferi drept răscumpărare pentru tine (pentru păcatele tale)? Şi el va răspunde: Da! Apoi i se va spune: Ţi s-a cerut un lucru mai uşor decât acesta, să nu slăveşti pe nimeni în afară de Allah, însă tu ai refuzat.

A revelat Allah:

39:47-48

Dacă cei nedrepţi ar avea tot ce se află pe pământ, şi încă pe atât, ar da tot să se răscumpere de la osânda cea rea din Ziua Învierii, însă le va apărea, Allah, ceea ce ei nici nu socoteau. Le vor apărea relele pe care le-au agonisit şi vor fi învăluiţi de ceea ce batjocoreau.

19:85-86

În Ziua când îi vom aduna ca oaspeţi de onoare pe cei care se tem de Milostivul, îi vom mâna pe nelegiuiţi către Gheenă, precum sunt mânate vitele la adăpătoare.

A revelat Allah:

2:286

Allah nu împovărează nici un suflet peste ceea ce ar putea duce. Binele pe care-l va săvârşi se va întoarce la el, precum şi răul pe care-l va săvârşi. Domnul nostru! Nu ne osândi dacă vom uita ori vom greşi!

Domnul nostru! Nu ne da nouă o povară asemenea celei pe care le-ai dat-o celor dinaintea noastră!

Domnul nostru! Nu ne împovăra pe noi cu ceea ce nu putem duce!

Şterge greşelile noastre!

Iartă-ne nouă!

Miluieşte-ne pe noi!

Tu eşti Oblăduitorul nostru!

Izbăvește-ne împotriva neamului de necredincioşi!